705 matches
-
să se îmbogățească cât încă se mai aflau la putere. Pentru a satisface nevoile crescânde ale Porții și pentru a-și asigura beneficii personale, domnitorii fanarioți au inițiat politici dure de taxare a populației. Efectele dezastruoase ale domniilor unora dintre fanarioți au fost în contrast cu realizările și proiectele altora, ca în cazul domniilor lui Constantin Mavrocordat (care a abolit iobăgia în 1746 în Muntenia și în 1749 în Moldova) sau a lui Alexandru Ipsilanti (care a încercat să reformeze legislația și să
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
viziunea macabră și umorul grotesc. A scris „Povestea povestelor” (1843), basm în versuri albe, sinteză a spiritului folcloric cu fantasticul oriental. A mai scris fabule și comedia de factură clasică „Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domneau fanarioții în țară”, precum și dialogul satiric „Holteiul și boiernașul” etc.
Constantin Stamati () [Corola-website/Science/303462_a_304791]
-
și varietăți de rahat care conțin în mijloc fistic, alune, nuci sau migdale, sau care sunt acoperite cu diverse alte dulciuri, precum nuga. În România a fost introdus în secolul al XVIII-lea, alături de bragă, nugă și baclava, întâi prin intermediul Fanarioților, negustorilor din Levant și Constantinopol, devenind apoi unul din produsele caracteristice pentru bâlciurile și târgurile muntene de secol XVIII-XIX. Tradițional, în România și în spațiul balcanic, rahatul se servește după cafea, împreună cu un pahar de apă rece. Această tradiție este
Rahat () [Corola-website/Science/313275_a_314604]
-
a fost un boier și politician român. a fost fiul lui Mihail G. Manu, care făcea parte dintr-o familie de origini venețiene care se mutase de la Istanbul în Țara Românească pe la mijlocul anilor 1700, ca una din familiile nobile de fanarioți. După ce a studiat acasă, a frecventat școlile unor corifei ai educației în limba română, așa cum au fost Ion Heliade Rădulescu și Simeon Marcovici. În timpul ocupației rusești a Țării Românești și a administrației guvernatorului imperial Pavel Kiseleff, a fost prefect de
Ioan Manu () [Corola-website/Science/313975_a_315304]
-
înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti"). Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopole, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile maritime puternice ale locuitorilor insulelor din
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
a devenit ministru de extere al țarului Alexandru I. Eteria i-a propus lui Kapodistrias să devină șeful organizației, dar propunerea a fost respinsă de oficialul rus. Membrii Eteriei i-au propus mai apoi această funcție lui Alexandru Ipsilanti, un fanariot general în armata imperială rusă, aghiotant al țarului. Ipsilanti a acceptat propunerea. Filiki Eteria și-a mărit rapid efectivele, recrutând membri în Grecia și în diaspora elenă. În 1821, Imperiul Otoman era implicat într-un război cu Persia și trebuia
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
27 iulie 1812). În cartea sa ""Familiile boierești române"", Octav-George Lecca îl descrie pe boierul Constantin Balș ca un mare patriot. ""El e acel „ciuntul Balș”, care fiind boier avut și cu vază mare, a avut curajul să răspundă domnitorului fanariot care zicea boierilor că va face o dare nouă: „ba nu vei face măria ta, că țara nu o vrea”."" El a fost un boier foarte bogat care în diata sa prin care și-a lăsat averea urmașilor i-a
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
ai creștinilor. A fost cazul Imperiului Rus după Tratatul de la Küçük Kaynarca (1774), ori a Regatului Unit. Patriarhia sârbă fondată în 1557 a avut sub jurisdicția sa o bună parte creștinilor din Imperiul Otoman, până când au pierdut în competiția cu fanarioții în secolul al XVIII-lea. În cele din urmă, Patriarhia Sârbă a fost desființată și a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
la proba de tir. Din 31 de participanți la proba, a ocupat locul 13 acumulând 11 puncte. Numele de "Plagino" este legat de comună Dumbrăveni, căreia se pare că i-a dat numele, numindu-se mai întâi Plaginesti, apoi Plăinesti. Fanariotul Aicachi Plagino a avut un fiu, Alexandru Plagino, ginere al domnitorului Țării Românești (1849-1856). Numele boierului Alexandru Plagino e întâlnit în conflictul dintre moșnenii satului Cândești și egumenul grec al Schitului Recea, care primise că danie din partea locuitorilor locul din jurul
Gheorghe Plagino () [Corola-website/Science/321240_a_322569]
-
înaltului cler ortodox fiind de origine greacă. Prin sistemul „milleturilor”, ierarhia predominant elenă a Patriarhiei avea controlul asupra supușilor otomani ortodocși, așa numiții "Rum milleti").Începând din secolul al XVIII-lea, membrii unor familii nobiliare elene din Constantinopol, așa-numiții fanarioți, (care și-au primit numele de la cartierul Fanar) au reușit să câștige controlul asupra politicii externe turce și mai apoi asupra întregului sistem birocratic otoman. O importanța deosebită a avut în această perioadă tradițiile maritime puternice ale locuitorilor insulelor din
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel naționalist apare și el, printre « Latiniștii » care încearcă să șteargă lexicul ne-
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
numită „prokritoi” (în limba greacă: πρόκριτοι ) sau „kocabasis” în turcă. Clasa „prokritoi” era formată în special din birocrați și colectori de taxe, care au căpătat rapid o reputație proastă pentru corupție și nepotism. Grecii locuitori ai cartierului elen al Constantinopolului, fanarioții, au cucerit poziții importante în comerț și diplomație. Biserica Ortodoxă Greacă și Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului au căpătat o mare putere în imperiu sub protecția sultanului, controlul asupra întregi populații ortodoxe din imperiu, inclusiv a celor ne-greci. Consolidarea puterii
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
mai mulți greci au fost recrutați datorită priceperilor lor în domeniile administrativ, tehnic și financiar, superioare celor ale otomanilor. Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, grecii au început să ocupe unele dintre cele mai importante funcții din statul otoman. Fanarioții, clasa grecilor bogați locuitori ai cartierul Fanar al Constantinopolului, au devenit din ce în ce mai puternici. Călătoriile întreprinse de aceștia în țările Europei Occidentale în interes de afaceri sau în cadrul misiunilor diplomatice otomane i-au pus în contact cu ideile cele mai avansate
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de aceștia în țările Europei Occidentale în interes de afaceri sau în cadrul misiunilor diplomatice otomane i-au pus în contact cu ideile cele mai avansate ale vremii - liberalismul și naționalismul. Ideea naționalistă modernă elenă a prins contur inițial în rândurile fanarioților. Numeroși negustori și călători greci au fost influențați de ideile Revoluției Franceze, iar la începutul secolului al XVII-lea a prins contur așa-numitul Iluminism Elen. Naționalismul elen a fost stimulat și de agenții împărătesei Imperiului Rus Ecaterina cea Mare
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
de Anghel reușește să fure caseta cu bijuterii a domniței Ralu. Acest film continuă acțiunea din "Haiducii lui Șaptecai". După diversiunea cu transportul galbenilor domniței Ralu și capturarea lui Anghel Șaptecai (Florin Piersic), pictorul Ianuli (Iani) (Constantin Codrescu), vărul domnitorului fanariot, pleacă cu banii la Viena, ca însoțitor al domniței Ralu (Aimée Iacobescu). Ianuli este împins de mama sa să ia tronul Țării Românești, împotriva voinței sale. Pictorul dorește să trăiască fericit alături de soția sa, Caliopi (Carmen Maria Strujac), neavând ambiții
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
Pazvantoğlu (1758-1807), care făceau dese expediții de jaf în Țara Românească. Bandele pașei din Vidin, așa-numiții pazvangii, furau vitele și alte bunuri, dădeau foc localităților și duceau oamenii în robie. Ca urmare a urzelilor doamnei Haricleea (Olga Tudorache), domnitorul fanariot Hangerli a ucis mai mulți boieri pentru a le lua averile. Doamna Haricleea a cumpărat giuvaieruri de 1 milion de galbeni. Denunțat turcilor, domnitorul a fost mazilit și ucis, corpul său fiind aruncat la câini; el a căzut astfel victimă
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Cumpărîndu-și tronul de la turci cu sume fabuloase, au domnit în Țara Românească străini setoși de avere cunoscuți în istorie sub numele de fanarioți. În goana lor după o înavuțire grabnică, fanarioții supuneau țara unor biruri istovitoare. În acele vremuri grele, din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
România. În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Cumpărîndu-și tronul de la turci cu sume fabuloase, au domnit în Țara Românească străini setoși de avere cunoscuți în istorie sub numele de fanarioți. În goana lor după o înavuțire grabnică, fanarioții supuneau țara unor biruri istovitoare. În acele vremuri grele, din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
eminentă a iluminismului grec și precursor al războiului grec de independență. Fiu al unui mic negustor, a studiat la Zagora, apoi, din motive necunoscute, a plecat din Tesalia la Constantinopol. Acolo și-a continuat studiile și a intrat în slujba fanarioților. L-a însoțit ca secretar pe Alexandru Ipsilanti când acesta a devenit domnitor în Țara Românească. După plecarea lui Ipsilanti, și-a continuat pregătirea învățând mai multe limbi, într-un final devenind slujitorul noului domnitor, Nicolae Mavrogheni. Când a izbucnit
Rigas Velestinlis () [Corola-website/Science/323579_a_324908]
-
târgul de la marginea unui oraș, cum a fost acela de vite la Vidin, era locul de execuție obișnuit în uzanța orientala. Pentru analogie amintim că și la București pedepsele corporale și capitale se executau în vechime, în vremea turcilor și fanarioților, la Târgul de Afară. Acolo fusese dus la spânzurătoare și haiducul Iancu Jianu, fiind iertat și scăpat în ultima clipă. Mai exista practică, de asemenea arătată în balada lui Stânga, de a obliga poporul să asiste la execuție: Câtă era
Stoian Stângã () [Corola-website/Science/324991_a_326320]
-
în Piada (Epidaurus). La ședințele acestei adunări au participat reprezentanții regiunilor implicate în Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman. Majoritatea reprezentanților erau notabilități locale și clerici din provinciile Moreea, Rumelia și din insule. Au participat de asemenea un număr de fanarioți și oameni de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei mai importanți lideri militari din Rumelia și Peloponez. Dintre cei 59 de reprezentanți prezenți, 20 erau moșieri, 13 armatori, 12 intelectuali, 4 lideri militari, 3
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
arhitecților Petre Antonescu și Cristofi Cerchez, iar situl arheologic cu vestigii din epoca bronzului, aflat în curtea mănăstirii, a fost și el distrus. Lângă mănăstire se aflau vestigiile "Curții Noi" (denumită și "Curtea Arsă", după incendiul din 1812), ridicate de fanariotul Alexandru Ipsilanti, care au fost și ele distruse iremediabil. În colțul dinspre podul Hasdeu al actualului parc Izvor, aflat la intersecția dintre Splaiul Independenței și Str. Bogdan Petriceicu Hasdeu, peste drum de Facultatea de Biologie a Universității din București, a
Parcul Izvor () [Corola-website/Science/327689_a_329018]
-
dar cu formă plată și nu concav-convexă. De altfel și altânii (moneda otomană de aur) aveau aceiași formă plată în perioada otomană, neavând nimic în comun cu perperul - monedă care de altfel era menționată ca monedă de cont până în vremea fanarioților, birul pe vin în Țara Românească numindu-se părpărit - de la perper. Împărații din dinastia Comnen, de la Trapezunt / Trebizonda, au emis și ei, între 1235 și 1446, o monedă de argint numită aspron "Aspronul" acesta avea greutatea inițială era de 2
Aspron () [Corola-website/Science/330137_a_331466]
-
la țară". Eugen Lovinescu afirma în 1928 că „"Viața la țară" e un poem al vieții câmpenești”, în timp ce George Călinescu considera că " Viața la țară" prezintă istoria câtorva neamuri „rasă a câtorva familii pământene care s-au strecurat prin negura fanarioților”. Provenit din mica boierime, Duiliu Zamfirescu a zugrăvit cu realism căderea neamurilor boierești și ridicarea unei clase sociale cu o cultură inferioară, dar mai lacomă și mai brutală. Autorul realizează o analiză fină a claselor sociale de la sfârșitul secolului al
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
bulgară), un "guvernator civil" și un "guvernator militar", care trebuiau să fie de religie creștină, dar nebulgari, pentru a nu favoriza desprinderea Rumeliei Orientale de Imperiul Otoman și alipirea acesteia la Bulgaria proaspăt autonomă. Prințul Vogoridis (Alecu Vogoride), descendent de fanariot, a fost numit guvernator civil, de comun acord cu sultanul și cu patriarhul de la Constantinopol. Pentru postul de guvernator militar, însărcinatul cu afaceri francez l-a propus pe Vitalis, care prezenta avantajul, în raport cu alți candidați susținuți de celelalte puteri, prin
Vitalis Pașa () [Corola-website/Science/332109_a_333438]