705 matches
-
vremea aceea. Toți câți au utilizat acest tip, gîndindu-se mai mult la efectul comic al vorbirii, l-au caricaturizat cu mijloace așa de ieftine, încît nu l-au redat niciodată. Grecul din țările române de la începutul veacului al XIX-lea, fanariotul lacom și fără scrupule, inventiv când era vorba să triumfe, are o oarecare asemănare cu grecul pervers și lacom din Roma imperială, care a fost zugrăvit de Sienckiewicz în Quo Vadis. Chilon Chilonides este desigur un intelectual, este un paria
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o curioasă concepție în sociologie, căci este nemaiauzit ca o clasă fără nici o însușire 1 Culegere..., p. 132. ăProgram de reforme, "Timpul", 6 dec. 1881.î 2 Ibidem, p. 52, 124, 126, 123. ăPartidul roșu, ibid., 6 iunie 1880, și Fanarioții și clasele dirigente, ibid., 9 sept. 1881.î favorabilă în lupta pentru trai, și împotriva necesităților istorice, să pună mâna pe conducerea unui stat.) Această clasă parazită trăiește exploatând munca claselor pozitive. Ea le exploatează prin frazeologie - "export de grâne
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu e românească, e bulgărească și grecească - și mai ales grecească. Roșii și clasa funcționarilor sunt strănepoții acelor greci pe care i-a alungat și afurisit Matei Basarab (pe vremea lui Eminescu, istoria cunoștea un asemenea Matei Basarab), sunt urmașii fanarioților din veacul al XVIII-lea, sunt fiii grecilor de la 18211 . Eminescu e așa de cu pasiune pornit împotriva forme-lor noi, încît laudă vechiul regim, uitând că a fost fana mul ("roșii") n-a prins ca în Muntenia. Eminescu, deci, e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a rodului nostru românesc cărui și bătrân moșnean ești... (Movilă 187). Întregul ev mediu românesc, după cum atestă temele politice reținute de scrierile locale, este marcat în cultură de obsesia recuperării trecutului − aspect pe care, într-un alt context motivațional, inclusiv fanarioții îl vor cultiva și îl vor susține financiar (Lemny, Sensibilitate și istorie 146-206) - și de refacerea unei istorii des contestate (dat fiind tocmai numărul redus al mărturiilor materiale). Mișcarea amplă de reintegrare a modelelor și, totodată, de legitimare a prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istorice, reprezentative atât pentru istoriografia cultă, cât și pentru imaginarul popular. Preluarea de către Grigore Ghica și Constantin Mavrocordat a "programelor de cârmuire" ale înaintașilor, refacerea unor construcții înălțate de domnitorii anteriori, cu mult timp în urmă, interesul pentru istoriografie al fanarioților și pentru tradiția culturală locală anunță, în jurul anului 1750, o nouă etapă de instituționalizare a modelelor de putere și de moralitate creștină autohtonizată, păstrate timp de secole în imaginarul colectiv și în texte. Mărturiile păstrate, în special cele scrise, reafirmă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu a ajuns bucătăria turcească atotstăpânitoare la curtea domnească: doamna Craven, sosită din Anglia pe meleagurile noastre, a lăudat masa civilizată, europeană, care i-a fost servită în București, la curtea domnitorului Nicolae Mavrogheni. Ceea ce înseamnă că și pe vremea fanarioților influența gastronomică occidentală era încă destul de puternică la mesele domnești. Multe alte cronici ale călătorilor străini laudă ospețele românești ale secolelor XVI-XVIII, dar nu scriu mai nimic precis despre felurile de mâncare. Ce poate însemna această omisiune, dacă nu faptul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri abolite prin anatema Bisericii, dar reînființate sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
se întrevadă câte o atitudine neașteptată, ticuri sau chiar personalități distincte. Sistemul politic al epocii generează o optică până într-atât deformatoare, încât se admite mai curând cazul domnului care „nu prea știa rândul să cârmuiască”, decât cel al unui fanariot respectat de propriii miniștri sau credincios cuvântului dat. Ilustrând o astfel de excepție fericită, Grigore Alexandru Ghica conduce țara cu autoritate, dovedindu-se un bun gospodar, preocupat de lucrări edilitare în capitala Moldovei. Promotor al progresului economic și social, Ghica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
cariere la „curte” a avut multe peripeții, a fost călcată de un autocamion, a nimerit Într-un incendiu În 605 pădure, dar a scăpat nevătămată din toate și a reapărut vie spre Încântarea tuturor. De! Cu așa longevitate, de pe vremea fanarioților noștri, nu e de glumit! Deși nu am văzut-o, i am transmis toată „gratitudinea” noastră de hâtri moldoveni!!! Deodată apărură nori negri-vineții și În scurt timp orchestra zeilor se puse În mișcare săgetând Întinderea nesfârșită a bolții cerești cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească în suita lui Caragea Vodă, vine și Dinu Păturică, fiul treti-logofătului (cel mai mare demnitar, șef al cancelariei domnești) Ghinea Păturică, dornic să parvină în demnități înalte și să se îmbogățească. Inteligent, tenace, viclean, fără scupule
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
parvenitismului. În traiectoria personajului său, romancierul a înscris scene și trepte semnificative care, cumulate, probează, uneori în exces, cum se mișcă fiecare fibră din alcătuirea unui ambițios de o infailibilă ticăloșie. Primit în slujbă la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, un fanariot venit în țară în suita lui Caragea Vodă, Dinu Păturică începe să-și calculeze orice mișcare. O face cu inteligență, cu tenacitate și cu o totală lipsă de scrupule. Ajutat și de credulitatea stăpânului, sluga mimează cu mare artă supușenia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
că " Nu trebuie să publicăm asemenea fleacuri junimiste". Alianța Iorga-Bogdan-Onciul continua deci să provoace gelozia profesională a celorlalți. Intrigile se interferau cu Politicianismul, Iorga fiind acuzat că l-ar fi defăimat pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția lui în cadrul Universității era periclitată. A cerut să fie primit în audiență de Take Ionescu, ministru Învățămîntului. Întrevederea lor a avut un caracter încordat. Take Ionescu l-a asigurat că, atît timp cît
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șase, Vitejii, are drept obiect secolele al XVI-lea și al XVII-lea. Volumul șapte, Monarhii și volumul opt, Reformatorii, prezintă punctul de vedere mult prea favorabil al lui Iorga asupra epocii fanariote. Pentru el, cea mai importantă contribuție a fanarioților consta în faptul că nu întrerupseseră evoluția organică și că nu provocaseră o ruptură iremediabilă a acesteia. Despre această "ruptură" se vorbește în volumul nouă: Revoluționarii, care se ocupă de antecedentele anului 1848, de acest an al revoluției și de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
www.larousse.com http://www.larousse.fr http://www.linternaute.com http://www.mediadico.com http://www.rfi.ro În colecția EFIGII au apărut: Maria CHETAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proza, teatru, aforisme Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetica a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Românul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție îngrijita de Lină Codreanu În honorem Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fiica Banului C, dar acesta Îl refuză, deși știa că va suferi prigoana lui Caragea. Banul C dovedește curaj și demnitate, spunând că el nu-și va da fata după un „ciocoi mârșav”. Momentul este surprins În capitolul „Românul și fanariotul”, unde mai este redată și Înfruntarea dintre Banul C și Caragea. În capitolul „Ghinea Păturică”, aflăm că viitoarea țiitoare a postelnicului este fiica ciohodarului Mihale, un fel de frumusețe cu Înclinații către depravare. Postelnicul Îi face toate mofturile, o Îmbracă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
capitolul „Ghinea Păturică”, aflăm că viitoarea țiitoare a postelnicului este fiica ciohodarului Mihale, un fel de frumusețe cu Înclinații către depravare. Postelnicul Îi face toate mofturile, o Îmbracă, Îi oferă o casă, dar ea nu se mulțumește numai cu amorul fanariotului. Întreținuta caută și alte plăceri, descoperite În brațele unui calemgiu calic, din care cauză postelnicul devine gelos. Între timp, Dinu Păturică intră În grațiile postelnicului și urcă rapid pe scara funcțiilor administrative. Mai Întâi este trimis la Școala Domnească pentru
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
din care cauză postelnicul devine gelos. Între timp, Dinu Păturică intră În grațiile postelnicului și urcă rapid pe scara funcțiilor administrative. Mai Întâi este trimis la Școala Domnească pentru a Învăța elinica (limba greacă), apoi citește multe cărți din biblioteca fanariotului, Însă lecturează mai mult o carte a lui Machiavelli, pentru a Învăța cum să facă avere. Postelnicul Îl numește pe Dinu Păturică supraveghetor secret al Duducăi. Printr-o stratagemă potrivită, paznicul de serviciu scapă de calemgiul vinovat de gelozia postelnicului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
du pe ouă”. Proverbele, vorbirea populară, rămân ca o trăsătură distinctivă a stilului romanului „Ciocoii vechi și noi”. Una din limitele operei constă În faptul că scriitorul lasă să se tragă concluzia că vinovați de starea țăranilor ar fi numai fanarioții, fapt contrazis de realitățile istorice. In acest sens și numele date personajelor lui Filimon sunt grăitoare: Andronache Tuzluc (nume de rezonanță turceasca), Chera Duduca, Chir Costea Chiorul. În opoziție cu aceștia, apar boierii de neam, de tipul banului C., sau
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
teatrului, dar s-a retras pentru o profesie cu „Înclinații gospodărești” (G. Călinescu), ocupând funcții administrative prin județul Prahova. În 1852, când se năștea Ion (Iancu), Luca, urmașul direct al lui Sin Ștefan, venit În Țara Românească În suita domnitorului fanariot Caragea, se afla la Haimanale cu familia, unde Îndeplinea funcția de secretar al Mănăstirii Mărgineni.Școala primară și gimnazială sunt urmate de viitorul mare dramaturg la Ploiești; din vremea aceea el a reținut figura memorabilă a Învățătorului Basile Drăgoșescu, „om
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
DĂRMĂNESCU, Iordache Darie (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător. Ispravnic de Neamț (1772) și de Vaslui (1780), velpaharnicul D., ajuns în 1796 mare ban, a fost unul dintre principalii adversari ai domnilor fanarioți Grigore Ghica și Dimitrie Moruzi, ceea ce i-a atras repetate surghiunuri și persecuții. Cărturar cu vederi înaintate pentru vremea sa, francmason, el este unul dintre primii propagatori ai literaturii franceze în cultura românească. A tradus sau a îndemnat pe altcineva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
și Țara Românească, regimurile fanariote instalate în 1711, respectiv în 1716, dincolo de înăsprirea dominației otomane, au precipitat eforturile de centralizare a autorității statale. În special începând cu deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, prin acțiunile întreprinse de unii fanarioți precum Alexandru Vodă Ipsilanti sau Nicolae Mavrocordat, principatele danubiene au cunoscut un proces amplu de raționalizare a instituțiilor vieții publice și politice. Prin reforme succesive, fanarioții au declanșat procesul de organizare a guvernării pe baze raționale, de concentrare și centralizare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cu deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, prin acțiunile întreprinse de unii fanarioți precum Alexandru Vodă Ipsilanti sau Nicolae Mavrocordat, principatele danubiene au cunoscut un proces amplu de raționalizare a instituțiilor vieții publice și politice. Prin reforme succesive, fanarioții au declanșat procesul de organizare a guvernării pe baze raționale, de concentrare și centralizare a puterii în figura domnitorului, de extindere a aparatului birocratic, de codificare legislativă, însoțite de o sesizabilă secularizare a vieții publice (Hitchins, 1998, p. 15). Rămas
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului" (Durandin, 1998, p. 59). Academia Domnească de la București înființată încă din 1694, este rectitorită de către fanariotul Alexandru Ipsilanti în 1776. Restructurarea programei de învățământ, lărgită pentru a include studiul limbii și literaturii latine, dislocă monopolul paradigmei greciste. Calea spre românizare era astfel deschisă. Câteva decenii mai târziu, Academia Domnească, transformată în Colegiul Sfântul Sava, avea să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cele dintâi popoare ce au locuit prin țările noastre până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act al dramei istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu pentru b) Epoca Unirii (1859-1919). Surprinzătoare este absența pragului 1600, anul unificării celor trei principate românești de către Mihai Viteazul, din structura
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]