750 matches
-
doilea război mondial. S-a stins din viață în februarie 1981, în urma unui atac de cord suferit într-un spital din localitatea Otopeni, în apropiere de București. Leonte Tismăneanu a fost descris de fiul său, Vladimir, ca fiind „un leninist fanatic și dur”, în timp ce alții l-au caracterizat ca fiind „unul dintre tartorii ideologici” ai perioadei staliniste.
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
loc declararea independenței Ungariei față de Austria, Kun cu câteva sute de agenți comuniști unguri și cu mulți bani primiți de la sovietici s-a întors în Ungaria. Începe să-și formeze o rețea largă de colaboratori recrutată din rândul elementelor maghiare fanatice și rău famate. Prin angajamentul său de a readuce Ungaria în granițele ei vechi își crește popularitatea fiind văzut ca salvatorul națiunii. În luna noiembrie 1918, Kun a creat Partidul Comunist Maghiar și a devenit președintele comitetului central. Mișcarea comunistă
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
nobiliare, iar toți cei implicați au fost executați. Anabaptiștii revoluționari nu aveau altceva în comun cu restul Anabaptiștilor decât practicarea botezului adulților, dar aceasta a fost suficient pentru catolici și protestanți să îi identifice pe toți Anabaptiștii cu acea minoritate fanatică. Această confuzie intenționată a adus numeroase valuri de persecuție asupra unor grupări inocente și inofensive. La început Reformatorii au înclinat spre adoptarea poziției Anabaptiste cu privire la botez și suficiența Scripturilor, dar și-au schimbat poziția din teama de a nu pierde
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
Lorenzo Giuliano I. de Medici moare în anul 1478 ca urmare a unui complot politic organizat de familia concurență Pazzi. Fiul cel mai în vârstă a lui Lorenzo Piero ÎI. de Medici este alungat din Florența 1494 de către un călugăr fanatic Girolamo Savonarola care proclama "Statul sfânt" sau "Statul lui Dumnezeu" se spune că ar fi ars și unele opere de artă a lui Botticelli fiind nuduri.Piero ÎI. de Medici (Piero cel fără de noroc) se reîntoarce în 1512 fiind însă
Familia Medici () [Corola-website/Science/303876_a_305205]
-
Lincoln și secesiunea. Când secesiunea a devenit o problemă, deținătorul de plantații din Carolina de Sud și senatorul John Townsend a spus că „dușmanii noștri sunt pe cale să preia frâiele Guvernului, și intenționează să ne conducă după capriciile teoriilor lor fanatice, și conform scopului declarat de abolire a sclaviei." Opinii similare au fost exprimate în tot Sudul în editoriale, în discursuri politice și în declarații privind motivele secesiunii. Deși Lincoln nu avea planuri de a interzice sclavia acolo unde ea exista
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Berlinului, Adolf Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun, după care s-a sinucis împreună cu proaspăta sa mireasă. Generalul Weidling, comandantul militar al capitalei germane, a ordonat apărătorilor Berlinului să se predea pe 2 mai. În ciuda ordinului, în special subunități fanatice ale SS-ului, dar și ale adolescenților din Tineretul Hitlerist au continuat să lupte cu îndârjire. De-abia pe 8 mai, ultimii apărători germani, inclusiv cei comandați de Wilhelm Mohnke, s-au predat ca urmare a semnării capitulării necondiționate de
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
Millerită, cu puține excepții, a fost ocolită de fanatisme, în ciuda zvonurilor populare alimentate de unii jurnaliști ostili. Predicile lui Miller sunt descrise de biografi ca fiind serioase, profunde, inspirând tăcere, nu isterie religioasă, și conduceau la pocăință, nu la porniri fanatice. În mod inevitabil însă, credința milleriților ducea la sacrificii mari pentru progresul misiunii adventiste, prin predicare și prin publicații care treceau chiar dincolo de granițele țării. Multe proprietăți au fost vândute, iar în ajunul termenului fixat, pământul milleriților a rămas necultivat
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
dezbateri. Istoricii încearcă să stabilească care a fost responsabilitatea lui Carol. Mult timp s-a crezut că masacrul a fost preparat și provocat de monarhie. Din secolul al XVII-lea Carol al IX-lea a fost văzut ca un monarh fanatic care-i încuraja el însuși pe ucigași, pamfletarii și romancierii au exagerat, spunând că trăgea el însuși cu archebuza asupra protestanților de la un balcon al Luvrului, balcon care a primit numele de "balconul lui Carol al IX-lea". Carol a
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
pe care i-a avut William. Acesta îi susținuse pe "whigi" pentru că sprijineau politica lui europeană, s-au dovedit mai toleranți în chestiunile religioase decât adversarii lor și erau străini de orice iacobitism. Anna a fost insulară, anglicană riguroasă și fanatică "tory". Curând după ascensiune, Anna și-a numit soțul Lord Mare Amiral dându-i controlul Marinei Regale. Anna a dat controlul armatei Lordului Marlborough pe care l-a numit general căpitan. Marlborough a primit numeroase onoruri de la regină; a fost
Anna a Marii Britanii () [Corola-website/Science/312548_a_313877]
-
pus trupele pe picior de război și a permis și familiilor să călătorească împreună cu acestea. De fapt, Varus era gata să cadă în capcana pregătită de Arminius, fiul lui Sigmer, lider al cheruscilor, un „spirit neîmblâzit” care nutrea o ură fanatică împotriva romanilor, deși se arăta prietenos față de ei. Arminius servise în armata romană în Pannonia si Illyria și primise cetățenie romană. Motivele revoltei sale erau parțial personale. Unchiul său, Segestes, un favorit al lui Varus, refuzase să i-o dea
Bătălia de la Teutoburger Wald () [Corola-website/Science/312089_a_313418]
-
lucrare prin care se îndepărtează total de concepția lui Galenus și de alte prejudecăți înrădăcinate, atrăgând indignarea chiar a propriilor săi maeștri, Guido Guidi (c. 1500 - 1569) și mai ales Jacques Dubois (1478 - 1555), acesta din urmă fiind un galenist fanatic. Vesalius descoperă valvulele semilunare ale aortei și înțelege rolul acestora, în timp Galen și succesorii săi considerau că sângele ar trece prin niște pori ai septului interventricular al inimii. Prin curajul cu care luptă împotriva erorilor și a superstițiilor transmise
Medicina Renașterii () [Corola-website/Science/312230_a_313559]
-
Operațiunea Panzerfaust, l-au răpit pe fiul lui Horthy, (Miklós Horthy Junior), și astfel l-au forțat pe amiral să abroge armistițiul. Guvernul maghiar al generalului Lakatos fost răsturnat, fiind numit un nou premier în persoana lui Ferenc Szálasi, liderul fanatic al Partidului Crucilor cu Săgeți. Regentul Horthy a abdicat în acest moment și a fost trimis de germani în Bavaria. Ungaria a devenit în scurtă vreme un teatru de război. Szálasi a promis măreție pentru țară și prosperitate pentru țărani
Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311618_a_312947]
-
comentariile pozitive din presa muzicală și de către înregistrările făcute pentru „John Peel Sessions” și David Jensen la BBC Radio 1, au început să aibe din ce in ce mai mulți fani, în cazul lui Morrissey fiind chair vorba de un fenomen asemănător unui cult fanatic. Textele lui Morrissey sunt deseori deprimante, abordând teme că dragostea, moartea, vegetarianismul, alienarea, toate fiind îmbibate cu o doză de umor care nu te lasă indiferent. Referințele din texte la idolii săi (cum ar fi Alain Delon, James Dean, Oscar
The Smiths () [Corola-website/Science/309748_a_311077]
-
certuri violente, de regulă provocate de gelozie. George Călinescu descrie astfel pe Dimitrie Anghel: „Cine privește fața lui Anghel înțelege aceste furori orientale: ochi migdalați, blânzi și fini, însă străvezii, exaltați, față inverosibil de prelungă, de hidalgo, greco-spaniolă ca fizionomiile fanatice ale lui El Greco. El e de o gelozie arabă și la simpla impresie că o recenzentă n-a cruțat literatura nevestei aruncă furibund ocara, tot din lumea florilor «vâzdoagă». Lovea femeia cu o floare. Oricâte vini s-ar pune în
Natalia Negru () [Corola-website/Science/310717_a_312046]
-
avea și o aripă de tineret. Primii membri ai Miliției erau membri ai partidelor de extremă dreapta franceze din perioada interbelică, așa cum fusese Action Française, dar și muncitori, care ajunseseră să fie convinși de binefacerile Național-Socialismului, dar și câțiva catolici fanatici, nerăbdători să se răzbune pe elementele de stânga, comuniste sau republicane pentru Afacerea Dreyfus sau pentru participarea voluntarilor francezi le luptele războiului civil spaniol de partea republicanilor. În afară de cei care au intrat în rândurile miliției din convingere politică, alții au
Milice française () [Corola-website/Science/309895_a_311224]
-
Sfânta Sofia i-ar fi putut stârni pe antiunioniști la revoltă. În orice caz, cei mai mulți dintre aceștia n-au vrut să mai intre în catedrală atâta vreme cât patriarhul Grigorie rămânea în funcție. Printre ei se afla Ioan Eugenikos, fratele lui Marcu, Fanaticul mitropolit ortodox al Efesului, cel care refuzase să semneze decretul de unire de la Florența. Într-un memoriu către împăratul Constantin, din 1450, Ioan a explicat de ce atât de mulți oameni refuzau cu consecvență să-i pomenească numele în Biserică. Un
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
minuta unei asemenea întâlniri, sub forma unei apologii din partea conducătorilor comunității antiunioniste din Constantinopol. Ei se organizează într-un synax sau sinod, în opoziție cu sinodul condus de patriarh, pe care refuzau să-l recunoască. Constantin nu era un apărător fanatic al unirii de la Florența. Dar rămăsese convins că aceasta oferea speranța supraviețuirii. El și poporul său puteau spera să obțină, din partea creștinătății apusene, ajutorul concret de care aveau nevoie disperată, numai dacă erau recunoscuți ca sprijinitori ai unirii. Antiunioniștii socoteau
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
loc și circumstanțe, au pornit arabii la cel mai mare efort al lor de a cuceri Europa la nord de Pirinei. Victorioasa armată musulmană din Spania, dornică să jefuiască noi orașe și locuri sfinte creștine, și plină de o încredere fanatică în invincibilitatea puterii lor." După nimicirea lui Eudes și distrugerile din sudul regiunii, cavaleria umayyadă a avansat spre nord, pe urmele lui Eudes, jefuind și distrugând totul în cale. Eudes a cerut ajutorul francilor, ajutor acordat de Charles Martel abia
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
Robin Williams, unde De Niro interpretează rolul unui pacient aflat în comă, readus la viață cu ajutorul medicamentelor; „Heat” (1995), unde interpretează a doua oară alături de Al Pacino; „The Fan” (1996), unde joacă alături de Wesley Snipes și are rolul unui admirator fanatic al baseballului, „Înscenarea” (1997) și „Ronin” (1998). În 1997 s-a alăturat din nou lui Harvey Keitel și Ray Liotta pentru filmul „Cop Land” al cărui actor principal este Sylvester Stallone. În 1993 a jucat de asemenea în „This Boy
Robert De Niro () [Corola-website/Science/305940_a_307269]
-
socialiștilor români va duce la apariția Partidului Comunist Român la "21 mai 1921". În ianuarie 1922, toți comuniștii din grup au fost arestați imediat pentru conspirație împotriva siguranței statului, vor fi judecați și condamnați în "Procesul din Dealul Spirii". Bolșevic fanatic, convins de necesitatea revoluției, va fi figura centrală a procesului datorită prestigiului tatălui său, Constantin Dobrogeanu-Gherea, și unor atitudini demonstrative spectaculoase (greva foamei, refuzul de a răspunde la întrebări). După amnistia din iunie 1922, ocupă mai multe funcții importante în
Alexandru Dobrogeanu-Gherea () [Corola-website/Science/313152_a_314481]
-
a devenit mai complexă în comparație cu cea din "Drumul oaselor", numărul personajelor crescând: "„Trama filmului s-a mărit considerabil, în ea încap pe lângă trandafir, și spini, și spioni, și talpa țării, și intelighenția ei, și simpatizanți, și diplomați, și un agă fanatic, și soldați cu mâna pe armă, și țăranii gata să pună mâna pe armă, și bancheri, și docheri, și etc.”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Prin intermediul lui Mărgelatu, pașoptiștii
Trandafirul galben () [Corola-website/Science/314315_a_315644]
-
orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. Acțiunea a aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Deși unul din cei mai fanatici îndrăgostiți de bătrânul oraș moldovean, un paradoxal "antiieșenism" se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente, dar și mutarea "Vieții românești" la București, plecarea pe rând a
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
prin metode similare cu cele ce vor fi folosite de comuniști șase ani mai târziu: confiscarea averilor unor societăți, bănci (îndeosebi cu acționari evrei) și foști demnitari din epoca parlamentară. Coabitarea Gărzii cu Ion Antonescu a fost conflictuală. Socotind legionarii fanatici, mult prea violenți fără discriminare și incontrolabili, Ion Antonescu a încercat îndepărtarea Gărzii de Fier de la guvernare, ceea ce a produs Rebeliunea legionară, prin care Mișcarea legionară a încercat să-l înlăture pe Antonescu de la putere, câștigând simpatiile ofițerilor armatei, studențimii
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
populație, mai cu seamă numeroasa minoritate arabă-palestiniană din Israel, care nu se simte reprezentată de spiritul patriotic evreiesc de la finele veacului al XIX -lea, aspirația "sufletului evreiesc" "către Sion", etc. Imnul mai este boicotat în Israel de o mică minoritate fanatică de evrei ultraortodocși, (în special Hasidimii "Satmar" și "Toldot Aharon"), ostilă simbolurilor și chiar Statului Israel. Textul în ebraică, însoțit de o transliterație și o traducere liberă în română din Yoel Rappel (red) „"Eyn zo agadá - ha'Tzionut - Hasipur ve
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
față de cetățenii români de etnie evreiască: Pogromul de la Iași, „trenurile morții”, deportările în Transnistria, Masacrul de la Odesa și altele. Ofensiva dezastruoasă pentru cucerirea Odesei (3 august - 16 octombrie 1941) și amploarea pierderilor înregistrate de armatele române din cauza rezistenței sovietice dârze, fanatice, l-au determinat pe Antonescu să atribuie răspunderea pentru aceste evoluții activității evreilor din teritoriile cucerite, îndeosebi „comisarilor iudeo-bolșevici” din Armata Roșie. Aceasta reiese și dintr-o directivă adresată de Antonescu la 5 septembrie 1941 de pe frontul din fața Odesei vicepreședintelui
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]