1,938 matches
-
de arborare a drapelului național. După o rugă și închinare pentru poporul român, oficiată de preotul militar, se vor rosti alocuțiuni cu privire la semnificația evenimentului, precum și privind simbolistica versurilor Imnului și istoricul său. După un moment muzical susținut de corul și fanfara din Buteni, va urma un moment poetic, după care formația de Muzică Militară și participanții vor interpreta Imnul Național al României. Programul se va încheia cu defilarea Gărzii de onoare. Participanții la manifestările organizate cu prilejul Zilei Imnului Național vor
Agenda2005-30-05-general1 () [Corola-journal/Journalistic/283977_a_285306]
-
concerte live și prelegeri ale celor mai importanți istorici români contemporani. Nae Caramfil a deschis vineri (1 august) seria de filme din 2014 cu proiecția din Cetatea Râșnov a celei mai recente producții proprii, "Closer to the moon" (2014), sâmbătă, Fanfara Armatei Libaneze a stârnit admirația audienței cu un concert spectaculos, iar duminică a avut loc premieră peliculei „Une Promesse". „Festivalul de Film Istoric Râșnov atrage an de an din ce in ce mai mulți pasionați de istorie și cinematografie, arătând interesul acestora pentru eveniment
Festivalul de Film Istoric Râșnov: Concert Ioan Gyuri Pascu and The Blue Workers și Celelalte Cuvinte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81659_a_82984]
-
Grande Ilussion" (1937), „Last Voices of the World War 1", documentarul realizat de Marea Britanie în 2008, și „Joyeux Noel" (2005). La ora 18:00, Biserica Evanghelica din Râșnov a răsunat în acordurile cvintetului de suflători, iar la ora 20:00, Fanfara Armatei Libaneze a ridicat publicul în picioare printr-o interpretare deosebită. A treia zi de festival a fost marcată de o premieră cinematografică - „Une Promesse" (2013) - și a impresionat prin prelegerile lui Horia Șerbănescu, directorul Muzeului Militar Național și membru
Festivalul de Film Istoric Râșnov: Concert Ioan Gyuri Pascu and The Blue Workers și Celelalte Cuvinte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81659_a_82984]
-
Comunității Evreilor din Timișoara, Ansamblul Bulgarilor din Dudeștii Vechi, ucrainenii din Știuca, artiștii germani din Ansamblul «Banater Rosmarein»“, ne-a precizat dl Ciprian Cipu, directorul Centrului de Cultură și Artă al județului Timiș. Atmosfera folclorică va fi întregită de participarea Fanfarei din Recaș și a Ansamblului „Banatul“, într-o ultimă repetiție înaintea deplasării sale la Costinești (11-16 iunie), unde va reprezenta Banatul la Festivalui Ansamblurilor Profesioniste din România. S. POPOVICI din presa vremii acum... 100 ani „O nouă farmacie. În Timișoara
Agenda2003-23-03-13 () [Corola-journal/Journalistic/281093_a_282422]
-
lăsat pe Hideyoshi să scape! Ar trebi să reflectezi puțin la propria ta lipsă de experiență! — Ei, îmi prezint scuzele pentru greșeala de data asta, dar în continuare, Unchiule, te rog, abține-te să mai faci zarvă cu prea multă fanfară. Un om care se lasă sedus de propriile lui planuri prea iscusite va sfârși prin a se îneca în ele însele cândva. — Ce vrei să spui? Consideri că abuzez de șiretenie? — E obiceiul dumitale permanent. Băi... băi tâmpitule!... N-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
eșafodul, se alegeau dintre noi, mai ales dintre polonezi, care să pună lațul de gât și să ia scaunul de sub picioare. Și În general În iunie, iulie, august, când s-au Întâmplat asemenea lucruri, la 9.30 era, spre apus. Fanfara lagărului intona marșul triumfal. Și noi trebuia să mergem după ritmul marșului la baracă și să luăm supa. Și cum mergeam noi spre baracă și ne uitam așa În lături, vedeam oamenii atârnând și marșul care ne lua auzul. Mergeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici nu mai veneam. - Cum se desfășura o zi obișnuită În această baracă a copiilor? - Nu făceam nimic. Aveam un prieten foarte bun... A fost selectat și lichidat... Îl știam de acasă, din Târgu-Mureș... Aici, În lagărul D, aveai și fanfară - În anumite zile cânta fanfara... - Era alcătuită din deținuți? - Sigur că da. Făcea impresie. Erau și echipe de fotbal, formate tot din ăștia, din conducători. Era o alee cu flori... Vreau să spun că Auschwitzul crea o anumită impresie: erau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
se desfășura o zi obișnuită În această baracă a copiilor? - Nu făceam nimic. Aveam un prieten foarte bun... A fost selectat și lichidat... Îl știam de acasă, din Târgu-Mureș... Aici, În lagărul D, aveai și fanfară - În anumite zile cânta fanfara... - Era alcătuită din deținuți? - Sigur că da. Făcea impresie. Erau și echipe de fotbal, formate tot din ăștia, din conducători. Era o alee cu flori... Vreau să spun că Auschwitzul crea o anumită impresie: erau spălătoare, spălătoriile erau curate, Întreținute
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lumii este satul natal, Scobinți. Aici mi-am descoperit înclinația spre artă, mâzgălind pereții albi cu tăciune declară artistul într-un interviu din 1999. Sacralitatea locului de naștere a fost surprinsă într-un ciclu din care fac parte lucrări că Fanfara din Scobinți, Drumul amintirilor, Școala din Scobinți, pictate la sfârșitul anilor ‘70 și care se regăsesc în colecția Muzeului de Artă Iași. A avut numeroase expoziții personale și de grup în Franța, Mexic, Statele Unite, Italia, Germania, Cehia, Iugoslavia, Polonia, Spania
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
o bibliotecă publică. Este, de asemenea, racordată la o rețea de televiziune prin cablu. În urmă cu mai multe decenii la Chevereș activau, urmând exemplul celebru al sătenilor de la Chizătău, care au făcut școală în Banat, un cor și o fanfară. Exista și un grup de călușari. Mai încoace funcționa și un cinematograf. În localitate s-a construit în ultimii ani, din fonduri guvernamentale, o sală de sport. Amatorii de fotbal dispun de un teren, la marginea satului, pe izlazul numit
Comuna Chevereșu Mare, Timiș () [Corola-website/Science/299851_a_301180]
-
de tipul xilofoanelor ci mare parte a instrumentelor sunt gonguri atârnate sau dispuse orizontal, două tobe "kendang" și 4 până la 8 perechi de talgere specifice insulei Băli, numite "ceng-ceng." Acest ansamblu care este un urmaș al orchestrei "gamelan bebonangan" reprezintă fanfara insulei Băli, folosită în trecut în războaie, pentru a înfricoșa inamicul datorită sonorităților puternice și ritmurilor ostinatto. Că și "gamelan angklung", acest ansamblu dispune de o mobilitate extraordinară dat fiind faptul că fiecare instrument (gong de dimensiuni mici, toba, talgere
Muzica tradițională indoneziană () [Corola-website/Science/299656_a_300985]
-
instituirea sa ca imn național a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților. Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală. Titlul „Deșteaptă-te
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
sine, impunându-se generalizat, fără șovăială, sub formidabila presiune a manifestanților. Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iași au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală. Titlul „Deșteaptă-te, române!” este în același timp social și național
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
În atelierul ei și monumentul, Înfășurat În prelată, a fost instalat În chiar noaptea de dinaintea ceremoniei de dezvelire. A doua zi, tot orașul s-a adunat la parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parada sărbătorească cu de toate: car alegoric pentru oaspeții de onoare, gardă militară, fanfara Liceului Typical, majorete, hot dogs, vată de zahăr, limonadă. Chiar și președintele Companiei a fost prezent, chiar dacă el trăiește mai mult la bordul avionului de serviciu. Fanfara a cîntat, primarul a strîns mîna sculptoriței, care purta o neobișnuită rochie de hîrtie, croită din ediții mai vechi din Răbojul Typical și sculptura a fost dezvelită de cel mai bătrîn veteran din Typical și din tot Midwestul, bunicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce răgușită: „Bine-ai venit, iubitule“? Sincer, eram absolut nedumerită. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a întors cu fundu'n sus, ori tu ești nebună!? Tată, încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit? Te așteptai să te primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și îi apucă mâna, semn că trebuie să se calmeze. El și-o retrase brutal. Ea însă mai încercă să zică: Costache! Tu să taci! După discuția aprinsă dintre fată și tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
emoție ca și dv. amintirile copilăriei mele, mă regăsesc în multe momente descrise de dvs.: hoinăresc împreună cu dv. pe ulițele satului de altădată, unde mi-am legănat visele în scrânciobul din median, îmi sună și acum plăcut în urechi renumita fanfară din Toflea, mă învârt voios printre Ilene Cosânzene și Feți Frumoși - fii și fiice ale satului. Amintiri - amintiri... Ce frumoasă-i, Doamne, copilăria! Ce n-am da să rămânem veșnic copii! Pentru a nu vă obosi prea mult cu slova
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aripa din față a unui camion Dodge, cu barba zburlită și cu smocuri de păr asudate ieșindu-i din cămașa descheiată la piept, și saluta mulțimea râzând. Alături de Ras, coborâse din Dodge și Rampini, un băiat miop care cânta În fanfară, ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse de trei luni și se spunea că ajunsese la partizani. Și Într-adevăr, iată-l acolo, cu eșarfa roșie la gât, cu jacheta kaki, cu o pereche de pantaloni albaștri. Era uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ceva mai vârstnic decât ceilalți și care dispăruse de trei luni și se spunea că ajunsese la partizani. Și Într-adevăr, iată-l acolo, cu eșarfa roșie la gât, cu jacheta kaki, cu o pereche de pantaloni albaștri. Era uniforma fanfarei lui don Tico, dar el avea acum un centiron cu cataramă și un pistol. Prin ochelarii lui cu lentile groase care-i atrăseseră atâtea ironii din partea foștilor lui colegi de la oratoriu, acum privea fetele care se grămădeau În jurul lui, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
erau din San Davide, un sat mai sus de ***, iar familiile lor cereau să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră, pentru că de un an făcea exerciții studiind două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor cereau să fie Înmormântați În micul cimitir local. Comandamentul partizanilor hotărâse că trebuiau să fie niște funeralii solemne, cu companiile aliniate În formație, cu carele funebre Împodobite, cu fanfara muzicală a primăriei, cu părintele paroh al catedralei. Și cu fanfara de la oratoriu. Don Tico acceptase imediat. Înainte de toate, spunea el, pentru că Întotdeauna a fost antifascist. Apoi, așa cum șopteau ceilalți din orchestră, pentru că de un an făcea exerciții studiind două marșuri funebre, pe care trebuia să le și execute până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
studiind două marșuri funebre, pe care trebuia să le și execute până la urmă. Și În sfârșit, ziceau gurile rele din sat, pentru a uita Giovinezza. Întâmplarea cu Giovinezza a fost asta. Cu câteva luni Înainte, când partizanii Încă nu sosiseră, fanfara lui don Tico ieșise pentru nu știu care hram și fuseseră opriți de Brigăzile Negre. „Cântați Giovinezza, părinte“, Îi comandase căpitanul, bătând cu degetele În țeava pistolului-mitralieră. Ce să-i faci, cum obișnuia el să zică după aceea. Don Tico zisese „băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și harnașamentele cailor. Și era fanfara oratoriului, șepci cu vizieră, vestoane kaki și pantaloni albaștri, lucind din alămuri, instrumentele de suflat din lemn negre, și scânteind din talere și tobele mari. Între târgul *** și satul San Davide erau cinci sau șase kilometri de curbe În urcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]