6,230 matches
-
auzit nimeni. Nici de mine. Nici de faptul că în spatele casei noastre creșteau palmieri și sicomori, înfloreau grădini japoneze și dădea toamna peste parcuri englezești. Eu eram tânără și ea se topea pe zi ce trecea. I-am împrumutat ideile, fanteziile, gesturile. Am uitat ce a fost al meu dintru început și ce nu. Am visat să scriu o carte pe care ea mi-o povestise toată copilăria. Am luat-o în stăpânire fără să clipesc. Nici ea nu a clipit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se simt, în fine, cu adevărat „animale politice”, vorba bătrânului Aristot. Pentru prima dată sunt toți captivați de aceleași idei, se pronunță liber, pe stradă, la cafenea, la crâșmă sau acasă, la slujbă și în Cameră, asupra teribilei creații datorate fanteziei Suveranului, se pare, cu adevărat măreață. Este ea folositoare națiunii, propășirii țării? - Ideea aceasta e un vierme de nebunie al întregii case regale, conchide, după o lungă perorație, bătrânul frizer Alexe, proprietar cinstit și venerabil al frizeriei „La Alexe” de pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Lascăr Dediu, uitând, se pare, că urmează la rând. Prin regi s-a pogorât aproape totdeauna harul dumnezeiesc asupra popoarelor. Mulțumesc Domnului că am ajuns să văd cum înalta dinastie se răscumpără în fața spiritului locului printr-o idee plină de fantezie, pe care un neam de gintă latină ar trebui să o prețuiască. Dar câți dintre noi pot înțelege produsele de geniu în acest secol mercantil? O, timpuri, o, moravuri! exclamă el aproape oftând și trecându-și melancolic degetele prin barba
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
toată plenitudinea numai la frizerie. În acest moment mare pentru națiune, fiece tarabă a devenit o tribună, fiecare colț de stradă s-a metamorfozat într-un for. Prin aer se simte un curent binefăcător, ce răcorește frunți incendiate de sublima fantezie a Măriei Sale. Singurul care nu și-a putut îndepărta un zâmbet sceptic este bătrânul anticar Cristofor din piața Decebal. Pentru el o ediție princeps valorează mai mult decât un principiu politic. „Ce sfântă inconștiență!”, ar fi exclamat în aceeași zi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ba chiar destul de des, dar că adevărata plăcere și cea mai înaltă satisfacție spirituală ți-o oferă metamorfozarea jocului în realitate. Le va demonstra deci cât de frumos este jocul când îl reduci la „monadă”, ce rafinament poate respira o fantezie oarecare întoarsă către origini. Un rege trebuie să și conducă, dar în același timp să și instruiască poporul. Astfel, istoria monarhiei își urmează drumul pe care el, acum, la 800 de metri înălțime, îl simte în tot absurdul său încântător
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
învingător că nu trăiește creatorul ci creația sa: "... adesea socotim un scriitor drept persoană reală și istorică pentru că îl vedem în carne și oase, iar pe cei pe care-i închipuie în povestirile lui, nimic mai mult decât o pură fantezie, și se petrece de-andoasele, că tocmai aceste plăsmuiri sunt cât se poate de adevărate și se slujesc de celălalt care ne pare nouă din carne și oase, ca să ia ele chip și ființă în fața oamenilor". Apoi, în ultimul aliniat: "... pentru ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să atrag atenția în vreun fel, făcându-mă extravagant... Sunt aici, meditând la eternitate zi și noapte, la inaccesibila eternitate, și fără copii... fără copii, Apolodoro, fără copii... Suspinele îi îneacă cuvintele. Băiatul și bătrânul se îmbrățișează plângând. Vai, ce fantezii! Ce iluzii! Ce iluzii acestea ale morții vieții și cele ale vieții morții! Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea! Mira! Și îi arată o hârtie în care sunt scrise nume de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și e oare, potrivit, altceva mai comic decât don Quijote? Nu a luptat el disperat împotriva logicii realității pe care o pune să fie morile de vânt ceea ce sunt în lumea realității, și nu ceea ce par să fie în lumea fanteziei noastre? Și când i-a venit logica lui don Quijote? decât atunci când moartea l-a amenințat și bântuia în jurul său. S-a revoltat împotriva logicii sclavului Alonso cel Bun și Logica l-a ridicat la înălțimea izolării sale și l-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spus; tot el dă și indicații scenice necesare unei bune înțelegeri și anunță sosirea personajelor. Comentariile lor servesc la lămurirea sensului piesei. În sfârșit, corul semnalează prezența autorului în textul său. El reprezintă unul dintre rarele personaje supuse în întregime fanteziei poetului, fără nici o constrângere din partea tradiției mitice. II.3. Eschil, Sofocle, Euripide sau intersectarea biografiilor Suntem în epoca războaielor medice. La Salamina, flota grecească o distruge pe cea a Marelui Rege al Persiei, Xerxes. La Atena, bucuria oamenilor nu mai
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
genezei, codrul o lume atemporal? etc. Universul subacvatic este descris ca un imens labirint arhitectural, desf??urându-?i ț?cut frumuse?ea În sclipirile argintii ale astrului nocturn. În inima ??mântului, o alt? lume fantastic? este Închipuit? ce poet, iar fantezia sa pare s? nu aib? limite atunci descrie orizonturi spa?iale nelimitate, simbolizând infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Pe ?? mânt, poetul vede Ins? o alt? lume, trist?? ?i ț?cut?, cea a ruinelor, o lume ce vorbe?te despre
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spa?iu finit i se poate atribui o perspectiv? nelimitat?, constituindu se astfel În sugestie a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uime?te prin for?a revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
desface, / ?i În sine Împ?cât? st?pânea eternă pace!... " („Scrisoarea I"). Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia creatoare a poetului preschimb? simplul cadru natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului. În acela?i timp, ele exprim? dorin?a omului de a dep??i grani?ele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
c? descrie o natur? de o frumuse?e magic? ale ??rei adânci rezonan?e mitice amintesc de spa?iul românesc arhaic, ori peisaje fantastice spa?îi siderale, cosmice, peisaje uraniene, selenare, subacvatice sau, dimpotriv?, situate În inima p?mântului unde fantezia creatorului nu pare s? aib? limite, fie c? Închipuie universul de odinioar? al vechilor ?i impun? toarelor cet??i, poetul ne uime?te prin inepuizabilul s? u „instinct creator, demiurgic" , În virtutea c?ruia „retope?te, prelucreaz?? ?i reconstruie? te universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
alb?, cald?. Stâlpii sclipesc, bol?ile-s str?lucite, ???? rite-s de pulbere mai alb? Ca-argintul cel de viu ". („Odin ?i poetul") Peisajele pe care Eminescu le f?ure?te În misteriosul mediu marin Încânt? prin viziunea original? ce „Ing?duie fanteziei plasticizante a artistului un joc arhitectonic de nobile Îndemn?ri Inso?ind o viziune de ??re?ie În profunzimile spa?iului neptunic" (Zoe D.Bu?ulenga) Nu este de mirare atunci c? În acest univers fantastic I?i au s
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
al crea? iei, simbol al unei tainice În?elepciuni În virtutea c?reia preo?îi ?i regii c?utau „al vie?îi În?eles" nedezlegat. De aceea, acest peisaj impresioneaz? printr-o cople?itoare ??re?ie care, de asemenea, dezv?luie fantezia creatoare a poetului-Amphion: „Memphis, acolo-n dep?rtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânc? pe stânc?-o cetate de gigan?i -, Sunt gânduri arhitectonici de-o groaz? m?re?ie, Au zidit munte pe munte În antică lui
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare, la crearea unor imagini deta?ațe de orice contingen?? real? („Dar stând aici ?i preajma contemplând o, / creeaz? mintea-mi..."). Spa?iul poetic, devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, se organizeaz? conform viziunii specifice a artistului. În „Vis parizian" de exemplu, Baudelaire descrie un astfel de spa?iu, rod al propriei imagina?îi, În care succesiunea de „sc?ri ?i arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveli?te ciudat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau granit) se identific? astfel cu o matrice În care se topesc laolalt? inflexiuni mitice, simboluri ancestrale sau de sorginte cosmic?. Încrez?tor În propria-i fantezie, În for? a nelimitatei sale imagina?îi („Turmă visurilor mele eu le pasc că oi de aur"), Eminescu descoper? astfel În realitate „profunzimea, spa? iul interior, infinitatea" experien?? prin care poetul „poate p?trunde În destinul lumii, sperând că astfel
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o conota?ie aparte, pentru c? În opera marelui poet, „fantasticului i se asociaz? vibră?ia sentimental?" . Eminescu descrie În opera să nu simple peisaje, ci adev?rate „paradisuri terestre" , „...În descrip?ia c?rora Eminescu a pus mult din fantezia liric?, din sensibilitatea lui organizat? În a?a chip, Încât Înregistreaz? iriz?rile de culori ?i melodiile ascunse ale peisajului: simfonia naturii ?i sentimentul culorilor, pe care receptaculele fine ale romanticilor le-au descifrat Înainte de simboli?ți". (Eugen Simion) În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pilonii" pe care se sprijin? Întregul univers artistic al crea?iei sale. Prin raportarea la dimensiunea mitic? a crea? iei lirice eminesciene, topos-urile poetice I?i amplific? semnifică?iile originare de elemente constituente ale peisajului. Atribuindu-le valoare arhetipal?, fantezia creatoare a poetului preschimb? simplul cadru natural Într un spa? iu fantastic, În care totul este Insufle?it ?i Înzestrat cu aură magic? a mitului: „Imaginile din cultura să mitic?? ?i filozofic? se echilibreaz? cu propriile-i tr?iri, formând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de lumina lunii ?i de frumuse?ea basmelor. Spectacolul r???ritului magic al lunii uime?te Întotdeauna prin sublima frumuse? e, prin for?a de evocare ?i sugestie a unei atmosfere ce eman? misterul, vraja unei lumi pe care numai fantezia eminescian? o putea crea. În prima parte a poemului „ ??lin -file din poveste " de exemplu, razele ro?iatice ale lunii ce se ivesc pe cer deseneaz? contururile „str? vechilor codri", ale castelului singuratic ?i ale apelor râului, În fire de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mare; Piramidele-nvechite Urc?-n cer vârful lor mareNu câtă În dep?rtare Fericirea ta, iubite! " (Floare albastr?) Uitând de via?a fugar? din jurul s?u, poetul vis?tor ?i-a În???at privirile c?tre stele, cufundânduse În lumea fanteziei, a „cerurilor nalte", de necuprins pentru iubita ce-i repro? eaz? acest refugiu În lumea „râurilor de soare", a câmpiilor asire, a piramidelor Învechite ?i a Întunecatei m?ri; ea Îi cere s? coboare, din imperiul gândurilor sale, (că ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cea aievea, unde cu sudori muncite / Te Întorci a stoarce lapte din a stâncii coaste seci", „unde cerci via?a s-o-ntocme?ți, precum un faur / Cearc-a da fierului aspru formă cuget?rii reci". În acest joc al realit??îi ?i fanteziei se desf??oar? toat? aventură existen?ial? a poetului: „ Fiind b?iet, p?duri cutreieram ?i m? culcam ades lang? izvor, Iar bra?ul drept sub cap eu mi-l puneam, S-aud cum apă sun?-nceti?or". „Ast?zi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fluviu ??trân gr?dina zânei, În care Ins??i pas?rea ??iastr? I?i are s?la?: „Apoi ea prinde-o pas?re ?? iastr? De aur, se a?az?-ntr-a ei aripi / ?i zboar?n noapte printre stele de-aur". Fantezia poetului nu are limit? În a crea astfel de spa?îi: „Nemaiv?zut? feerie!". Metaforă cu greu poate surprinde frumuse?ea lor ireal?. În poezia lui Eminescu, p?durile sunt „de argint", iar codrii, „de aram?", timpul se m?soar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
o ia cu scîrbă.) Acum, hai! TOREADORUL: Nu merg! EMMA (scoate spada și o șterge pe ziar): Haide! America de Sud, arena corridelor, ne așteaptă. TOREADORUL: Nu voi să știu de America dumitale EMMA: Cît m-am chinut să te scap, cîtă fantezie am cheltuit, și dentist m-am făcut... Acum, să mergem! TOREADORUL: Doamne! Ce-am lăsat în urmă! EMMA: Nu-ți face griji! În tîrgul ăsta, de mult se simțea nevoia unui mare scandal, a unei crime. Am făcut foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
FANE (o îngînă): Ohoho...(sec) N-am model. O să fac totul din mintea mea! BUNICA (Getei): Poftim! Ai auzit? Ai auzit ce-i umblă dumnealui prin minte? (cu lehamite) Mintea lui...ce să spun... GETA: Măi Fănică! (tristă) Ai tu fantezii dintr-astea? FANE: Dacă aveam bani de model nu era bine, dacă fac din minte, iar nu e bine...Cum e bine? BUNICA (didactică, severă, aprobată prin gesturi de Mamă): Bine este să rămîi la dungile și cuburile tale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]