4,972 matches
-
cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din piață. Aici, trei lăzi: două acoperite cu pături cazone, a treia, În mijloc, cu un șervet alb, apretat, pe care se Înghesuiau o farfurie cu mezeluri, alta cu șnițele vieneze, o sticlă cu țuică și una cu vin. Dom' profesor, vă rog să luați loc. Petru se așeză fără fasoane. La fel făcu și Ignat P. Brândușă, patruzeci de ani, divorțat, fără copii Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise cu țigara stinsă În colțul gurii. Așa e de la o vreme, zise doamna Moduna punând pe masă o farfurie la locul cuvenit fiului ei. Bătrânețea... Stă tot mai mult timp În fața televizorului. Ca să nu adoarmă imediat mănâncă bomboane ori caramele. Sau fumează, dacă e singur. Când nu mai are ce ronțăi sau fuma, oricum nu fumează mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o iapă de tracțiune Încordată În ham la trecerea unui râu. Zâmbetul și mâna puternică pe care i-o Întinse fuseseră ca o promisiune a unei petreceri fără restricții orare. Și totuși, ceva se schimbase. 22. Își puse singur În farfurie și Începu să mănânce cu capul plecat. Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri! Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele! Grațian frământa Între degete o țigară pe care nu se hotărâse Încă să o aprindă. Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji! Pe la două se va trezi și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
casă când mi-am zis că ce-ar fi să iau un coniac la „Minerul”. Acolo, cald, liniște, lume selectă. Ștabi de la primărie. Mi-au trebuit trei sute de coniac să le spun tot ce aveam pe suflet: cum ne tremură farfuriile pe masă când trec camioanele cu piatră, cum ne strică fațada, cum crapă pereții, cum ne Îneacă În amoniac ’știa de la combinat, cum vin scrisorile gata citite și multe altele... Le-am spus și de presiunea de la gaz și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În iarbă, Petru se uita țintă la Sabina Zegrea pe care n-o văzuse niciodată până atunci. Ea admira contrastul dintre albastrul de Prusia al jeansului ei și verdele crud al ierbii. Între ei, pe fața de masă albă, printre farfurii și pahare, se ofilea un buchet de brândușe. În aer pluteau un miros discret de verbină și câteva acorduri Îndepărtate din Imnul Golanilor.” Cartea viselor zice că „dacă Îi vezi În vis pe alții dormind, vei depăși toate obstacolele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se Învârtea printre antene, preocupat de starea emailului alb pe care se decupa provocator albastrul inscripției Geton al firmei producătoare. Componentele electronice se aflau În cartoane sigilate și numerotate, În timp ce suporții cilindrici de aluminiu, pe care urmau să fie montate farfuriile cu deschiderea de un metru, rezemau zidul casei ca niște bazooka dezafectate și scoase la vânzare În talciocul de vineri de lângă Turnul Măcelarilor. Sunt șase, zise domnul Moduna, după ce Îi numărase de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga. Antena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe acea vreme, tovarășul Marcu, proprietar al unei motociclete Awo cu care se deplasa făcând mare zgomot peste tot unde era chemat. Chiar dacă nu Înțelegea cum se formează imaginile, era pe deplin conștient de legătura dintre calitatea imaginii și starea farfuriei. Cu cât aceasta e mai curată, cu atât imaginea e mai clară. Privind-o cu atenție observa pe suprafața ei jocul neașteptat al unor pete de umbră și lumină. Alunecau unele pe lângă altele ca dansatorii pe parchetul lucios al Salonului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doctorul Szász, el n-ar fi fost niciodată luat În seamă mai mult decât bracul domnului Andrei cu care uneori se juca. Ba uneori chiar Îl săruta pe bot și Îi dădea să mănânce oase de pui aduse pe o farfurie de acasă Într-un coșuleț de picnic. În acele momente, Îi venea să latre, doar doar va atrage și el Într-un fel atenția asupra lui. Se oprea spunându-și că urletul său de durere ar putea speria gingașa făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scria: Filmele vieții mele. Iată-te și comerciant, zise el privindu-și fiul cu o dragoste pe care rar și-o arătase de-a lungul anilor. Angrosist, ce mai!.. Intermediar, mai degrabă... Cât să-mi trag sufletul... Au ceva avantaje farfuriile ăstea, În afară de faptul că vara ar putea mânca din ele o sută de rațe? Poți prinde cel puțin 50 de posturi. E ceva... În ce limbă? În toate limbile. Un fel de Turn Babel... Cam așa ceva. Bătrânul nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
socotea acum de un gust (Îndoielnic) frivol, chiar dacă dublat de grija de a feri Încăperile intime ale casei de priviri indiscrete. Ca să evite orice neplăcere, va Închide celelalte uși cu cheia. Furculițe mici de plastic, pahare de unică folosință și farfurii de carton ar fi tot ce s-ar putea sustrage din casă. Și dacă cineva ar vrea totuși să dea lovitura, profitând de o clipă de neatenție din partea gazdei, a gazdelor, mai exact, căci va fi și Iolanda. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte lucruri, dezinvoltă, relaxată, făcându-se că nu observă răceala din răspunsurile lui Încruntate, monosilabice, filtrate printr-o perdea albăstrie de fum. Cu toate luminile aprinse, atelierul ei părea o farfurie zburătoare care se pregătea de aterizare În Piața Carolina unde un vânzător de casete pirat asculta a zecea oară, În acea dimineață, pe Leonard Cohen cântând Waiting for the miracle și Closing time. Încântat de această imagine, Petru termină conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lumina ochilor. Atunci văzu plin de Încântare bunătățile. Pentru el Revelionul Începuse. După ceasul din turnul Ștefan era ora 19. La TVR1, nimic sau mai nimic. Pe stradă se auzeau primele plugușoare. Banii pentru urători erau lângă ușă, Într-o farfurie de Horezu. „Cocoșul” lui Mischiu abia mai respira sub apăsarea bancnotelor și a monedelor. Inflația nu-l cruța nici pe el. Se consola cu gândul că anul următor funcția de trezorier al familiei Moduna va fi preluată, după principiul rotației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Kossuth și urmărea emisiunile În limba maghiară de pe TVR. Când vor avea și ei antenă parabolică, cum a Înțeles că se va Întâmpla, va putea urmări și emisiunile de pe Duna TV. Până atunci, Însă, va trebui să pună În fiecare farfurie o porție de salată de boeuf făcută cu castraveți murați de casă și cu carne de pui crescut În curte. Flavius-Tiberius turna vinul În pahare. Coriolan Își pregătea discursul de Anul Nou despre starea națiunii. 4. Tăceau și se priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de care doar auzise: bufet suedez. De ce Îi zicea așa nu prea Înțelegea, dar asta nu conta prea mult din moment ce recunoștea toate felurile de mâncare aranjate elegant pe farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În seamă. De necaz Îi dădură lacrimile. Habar nu aveți voi cine e domnu' Precup Dionisie, maistru pensionar cu școală de maiștri la stat! Goli paharul până la ultima picătură. Un efort care Îl obligă să-și sprijine apoi capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o umbră de maioneză, repede ștearsă de pielea sa poroasă ca un burete. Se simțea totuși bine, stând așa, nemișcat, cu fruntea ascunsă În poala moale, catifelată, a singurătății care trecea grijulie de la unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
loc unde nimeni nu-i ducea lipsa. Care e cel adevărat? Cel din vis sau cel din fața lui? Ca să afle adevărul, ar trebui să se Întoarcă În vis. Zis și făcut. Își lăsă din nou capul să-i cadă În farfurie, de data asta cu o graba explicabilă, cu ochii Închiși după regulamentul viselor, dar degeaba. În Întunericul din el nu mai era nimeni. În schimb, violența Întâlnirii cu masa fu cât pe-aci să-i despice capul ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amicale. Aerul de chermeză care Începea să plutească deasupra revelionului era tot mai amenințător. Dacă, până la „periniță”, nu se Întâmplă nimic, va trebui să mă mut de aici, Își spuse Petru, cu ochii la Iolanda, care ținea, În brațe, râzând, farfuria aceea albă și bizară a ochelaristului. Văzută de departe, avea pântecele bombat, ca orice femeie Însărcinată În lună mare. Părea un personaj dintr-o pictură flamandă. Era martorul iluzionat a două evenimente cu o cronologie distorsionată Într-o lume ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În care iluzia unui refuz nu Își găsea loc. Te rog, zise Flavius-Tiberius. Cum cu siguranță la acea oră toate firmele erau luate cu asalt, Îi rămânea destul timp să se Îmbrace și să tragă o folie de plastic peste farfuria unei antene. Cu o chestie ca asta ești scutit de orice obligație, chiar dacă era vorba doar de o prezentare și nu de un cadou. În fond, el nu era reprezentantul unei firme de medicamente ca să care cu el fursecuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mașină când Își aduse aminte de ceva ce trebuia spus neapărat. Era să uit, dom' profesor! Domnul cu ochelari și fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni independenți, nu zic, dar cei mai mulți, obișnuiți să mănânce la troacă, vor plăti un abonament lunar la societatea de televiziune prin cablu Neuronic pe care tocmai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu ciocolată, apoi îi înmuie în ceai, întorcând ochii serioși spre mine ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
camerele, spațiile și lucrurile. Trebuia să sparg gheața. Micul dejun ar fi un bun început. În ciuda tuturor celor întâmplate, eram lihnit de foame. Frigiderul era bine aprovizionat cu toate cele necesare unui englez sadea. Am aprins grătarul, am găsit câteva farfurii, am descoperit sertarul cu tacâmuri din a treia încercare. Apoi m-a izbit ca un gol mic în stomac: Sufăr de-o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am mai gândit deloc la lucrurile astea. Sufletul meu era spațiul infinit, iar mintea - matematică. Viața mea ca o listă de cumpărături. Într-o dimineață, am luat prea repede o ceașcă de pe suportul pentru uscat vasele și am răsturnat o farfurie în chiuvetă. Nu s-a spart, dar s-a auzit un pocnet puternic și, fără absolut nici un motiv, zgomotul m-a făcut să izbucnesc în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că nu. Știam că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în el ceva păsăresc, hotărâsem; Golașul Dean Rush, corbul de mlaștină. Scoase dintre rămășițele sendvișului său o fâșie subțire și albă de grăsime de la șuncă, se uită atent la ea cum se bălăngănește în aer, apoi o așeză pe marginea farfuriei. Clipi o dată, de două ori. La celălalt capăt al barului, Tușa Ruth mută toate sendvișurile rămase pe un singur platou, după care începu să le strângă pe cele goale. Rush o urmări cum își manevrează scaunul cu rotile ieșind de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu la fel de mult ca și spre al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]