754 matches
-
Unii pacienți relatează că au avut senzația că nu pot respira atunci cand tubul endoscopului este introdus pe gură, dar aceasta este o falsă senzație produsă de anestezia locală. Există întotdeauna suficient spațiu pentru respirație în jurul tubului din regiunea gurii și faringelui. Se recomandă respirații rare și profunde. De asemenea mai pot apărea senzație de greață, balonare sau dureri abdominale în timpul mișcării endoscopului. Deși pacientul nu poate vorbi în timpul procedurii deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
regiunea gurii și faringelui. Se recomandă respirații rare și profunde. De asemenea mai pot apărea senzație de greață, balonare sau dureri abdominale în timpul mișcării endoscopului. Deși pacientul nu poate vorbi în timpul procedurii deoarece are un tub introdus de-a lungul faringelui, el va putea comunica cu medicul specialist. În cazul în care disconfortul este sever, se recomandă atenționarea medicului prin semne stabilite de la inceput sau printr-un semn ușor pe mâna. Medicamentele care se administrează intravenos înainte de începerea procedurii pot cauza
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
sângerare la nivelul locului puncției. Cu toate acestea, sângerarea se oprește fără tratament. După efectuarea endoscopiei poate apărea senzația de vomă sau de balonare. De asemenea mai poate apărea senzația de gât iritat, uscat, răgușeala ușoară sau ușoară inflamație a faringelui; aceste simptome pot dura câteva zile; pot fi utile pastilele pentru gât sau gargara cu apă caldă și ușor sărată; se interzice consumul de alcool după efectuarea testului. Se recomandă contactarea medicului dacă: Testul pentru "Helicobacter pylori" este efectuat pentru
Helicobacter pylori () [Corola-website/Science/305559_a_306888]
-
pe segmentele opistomele III și IV. Sistemul digestiv se compune din orificiul bucal, înconjurat de 2 buze și lamele maxilare ale pedipalpior. Ca rezultat, se constituie un atriu prebucal, unde se deschid canalele glandelor salivare. De la orificiul bucal pleacă un faringe musculos, urmat de esofag și stomac aspirator. Stomacul continuă cu intestinul mijlociu, cecul rectal și se termină cu anus. La nivelul intestinului mediu se formează diverticule intestinale ramificate în toată opistosomă și prosomă. Aici are loc absorbția și depozitarea subsatnțelor
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
ele prin comisuri. Organele de simț sunt mai bine dezvoltate la formele libere (tangoreceptori, statociști, oceli, fosete ciliate etc.). Formele parazite au doar celule receptoare și chemoreceptoare. Aparatul digestiv-nu apare la toate speciile.Are un singur orificiu (orificiul bucal)apoi faringele (cu structură variată) și la sfârșit intestinul care poate avea o ramificație simplă sau poate fi închis în "fund de sac". Anusul lipsește. Tubul digestiv nu este prezent la Clasa Cestoda și familia Fecampiidae (platheminți paraziți ai clasei Turbellaria). Aparatul
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
accidente ce pot apărea în timpul coborârii scafandrului sub apă, acestea sunt placajul vizorului și barotraumatismul dinților. Urechea medie este o cavitate ce conține aer aflată între timpan și trompa lui Eustache. Trompa lui Eustache face legătura între urechea medie și faringe și este, de obicei, închisă. O dată cu începerea coborârii, datorită creșterii presiunii exterioare, apare un dezechilibru între presiunile care acționează de o parte și de alta a timpanului și anume între presiunea mediului acvatic exterior care crește cu adâncimea și presiunea
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
a timpanului și anume între presiunea mediului acvatic exterior care crește cu adâncimea și presiunea aerului din urechea medie care rămâne la valoarea presiunii atmosferice. Trompa lui Eustache este închisă, aceeași diferență de presiune există și între presiunea aerului din faringe deoarece scafandrul respiră aer la o presiune egală cu presiunea adâncimii scufundării și presiunea aerului din urechea medie. Înainte ca diferența de presiune să devină foarte mare, trebuie introdus aer din faringe în urechea medie prin trompa lui Eustache, egalizând
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
de presiune există și între presiunea aerului din faringe deoarece scafandrul respiră aer la o presiune egală cu presiunea adâncimii scufundării și presiunea aerului din urechea medie. Înainte ca diferența de presiune să devină foarte mare, trebuie introdus aer din faringe în urechea medie prin trompa lui Eustache, egalizând astfel presiunile de o parte și alta a timpanului. Cea mai eficientă metodă de echilibrare este manevra Valsalva care constă în strângerea nasului între degete și suflarea de aer în nas pentru
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
trompa lui Eustache, egalizând astfel presiunile de o parte și alta a timpanului. Cea mai eficientă metodă de echilibrare este manevra Valsalva care constă în strângerea nasului între degete și suflarea de aer în nas pentru a forța aerul din faringe să deschidă trompa lui Eustache și să pătrundă prin ea către urechea medie. În afară de manevra Valsalva, mai există și alte manevre de echilibrare a presiunii din urechea medie cu presiunea exterioară, arătate în tabel. Scafandrul care a fost victima unui
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
din punct de vedere al mărimii lor sunt sinusurile frontale și maxilare. Sinusurile sunt căptușite în interior cu o mucoasă care o continuă pe cea nazală și comunică, prin intermediul unor canale osoase, cu fosele nazale care și ele comunică cu faringele. Ca și în cazul urechii medii, în timpul coborârii sub apă, sinusurile trebuie umplute cu aer din fosele nazale pentru echilibrarea presiunii pentru a preveni o comprimare care poate fi dureroasă. De obicei, echilibrarea presiunii din sinusuri se face în mod
Barotraumatisme () [Corola-website/Science/313766_a_315095]
-
de sănătate au inclus erupții cutanate pe întregul corp, oboseală, pierderea în greutate, transpirații nocturne, precum și apariția unui nodul pe gâtul, solista declarând: „la un moment dat am simțit ceva în gât. Ulterior am simțit un mic nod la baza faringelui. El nu era inflamat, nu era vizibil, dar îl putem simții”. Ca parte a tratamentului la care a fost supusă, artista a primit chimioterapie, ceea ce a dus la pierderea părului său și radioterapie. Cel de-al doilea album de studio
Delta Goodrem () [Corola-website/Science/313316_a_314645]
-
pornește o aortă anterioară. Ea este tubulară și subțire. Sângele este numit hemolimfă, iar pigmentul respirator - hemocianină, ce conține cupru de care se leagă oxigenul. Sistemul digestiv. Tubul digestive este alcătuit din: orificiul bucal, în care se deshid glandele salivare; faringe musculos, cu funcția de aspirație a hranei; esofag; intestin mediu, în care are loc absorbția; rect dilatat, în care se deschid tuburile lui Malpighi și anus. Excreția se realizează prin 1 - 2 perechi de tuburile lui Malpighi, puternic ramificate. Unele
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
între care se găsește un șanț. Corpul este acoperit la mai multe specii de o platoșă cuticulară numită lorica. Rotiferele au un număr definit, specific, de celule. Astfel, "Epiphanes senta" are 959 celule. Aparatul digestiv este format din orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, cloacă, care se deschide la exterior prin orificiul anal. În faringe se află un aparat masticator, numit mastax, care constă din 7 piese numite trofi sau maxile: una impară, fulcru, 2 rami, 2 unci și 2 manubrii
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
o platoșă cuticulară numită lorica. Rotiferele au un număr definit, specific, de celule. Astfel, "Epiphanes senta" are 959 celule. Aparatul digestiv este format din orificiul bucal, faringe, esofag, stomac, intestin, cloacă, care se deschide la exterior prin orificiul anal. În faringe se află un aparat masticator, numit mastax, care constă din 7 piese numite trofi sau maxile: una impară, fulcru, 2 rami, 2 unci și 2 manubrii. Fulcrul și ramii formează incusul (nicovala), iar uncii și manubriile maleusul (ciocanul). Aparatul respirator
Rotifera () [Corola-website/Science/317912_a_319241]
-
este o specie de șobolani din familia Muridae și cuprinde rozătoare în general dăunătoare economiei. Unele specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator. Sistemul digestiv reunește tubul digestiv și glandele anexe. Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală prezintă vestibul bucal, buze, obraji, cavitate bucală propriu-zisă cu dinți antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
antero-laterali dispuși în alveolele maxilelor. Formula dentară: I 1/1; C 0/0; P 0/0; M 2/3. E delimitată superior de bolta palatină formată din procesele maxilelor, lame orizontale și mucoasă cu formațiuni odontoide dispuse în creste transversale. Faringele este o cavitate tubulară la nivelul căreia se încrucișază calea respiratorie cu cea digestivă continuănd cu laringele și esofagul. Deschiderea laringelui e acoperită de o epiglotă. Comunică cu fosele nazale și trompele lui Eustachio. Esofagul este un tub lung, dilatabil
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
și 2 procese: procesul stâng, lung și procesul drept, scurt. Are o culoare roz pală și un contur incizat. Canalul hepato-enteric se varsă în duoden. Sistemul respirator este alcătuit din cai respiratorii și plămăni. Căile respiratorii: narine, fose nazale, coane, faringe, laringe, trahee și bronhii extrapulmonare. Laringele este format dintr-un cartilaj cricoid, tiroid, aritenoid. Aici se găsesc corzile vocale cu rol în fonație. Traheea este formată din inele cartilaginoase incomplete dorsal și se continuă cu 2 bronhii extrapulmonare. Plămănii sunt
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
prezența stabilimentum-ului ca mijloc de consolidare și stabilizare a pânzei în timpul vibrației. Prada prinsă în pânză este imediat înfășurată cu mătase. Apoi, păianjenul injectează venin și enzime digestive care digeră parțial victima. Prada lichifiată este aspirată cu mușchii atașați de faringe. Hrana principală a păianjenului viespe este constituită din diferite insecte, precum: lăcuste, muștele și albinele și pot consum până la patru insecte pe zi. Acest păianjen este foarte bine cunoscut în Europa Centrală, Europa de Nord, Africa de Nord și regiunile mediteraniene ale Asiei. Specia
Argiope bruennichi () [Corola-website/Science/319972_a_321301]
-
organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări. La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile respiratorii și organele respiratorii - plămânii. Căile respiratorii (cavitatea nazală, faringe, laringe, trahee și bronhii de calibru diferit, inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a purifică, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
inclusiv și bronhiolele) nu iau parte la schimbul de gaze; ele au rolul de a conduce aerul la și de la plămâni și de a purifică, a încălzi și a umezi aerul inspirat. Se deosebesc: "căile respiratorii superioare" (cavitatea nazală și faringele) și "căile respiratorii inferioare" (laringele, traheea și bronhiile). Plămânii au rolul cel mai important în respirație, la nivelul lor are loc "respirația pulmonară", schimbul gazos între organism și mediu realizându-se la nivelul alveolelor pulmonare. Structura aparatului respirator este adaptată
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
prin care se asigură continuu și adecvat aportul de oxigen din aerul atmosferic până la nivelul celulelor care îl utilizează și circulația în sens invers a dioxidului de carbon produs de metabolismul celular. Componentele sistemului respirator sunt: căile respiratorii (cavitatea nazală, faringele, laringele, traheea, bronhiile) și plămânii. Fosele nazale (nările), fac legătura între mediul extern și cavitatea nazală (mediul intern), Interiorul cavității nazale este căptușit cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
cu o mucoasă ale cărei secreții mențin locul mereu umed. Mucoasa, fiind puternic vascularizată, încălzește aerul inspirat. Mucusul, cât și firele de păr din fosele nazale opresc înaintarea prafului și a altor impurități care se pot afla în aerul inspirat. Faringele este organul în care se încrucișează calea respiratorie cu calea digestivă. Laringele este alcătuit din mai multe cartilaje, dintre care cel situat anterior prezintă o proeminență, numită “mărul lui Adam”. La intrarea în laringe se află un căpăcel numit epiglotă
Aparatul respirator () [Corola-website/Science/315953_a_317282]
-
febră înaltă, cefalee, mialgii, inapetență, treptat apar adenopatii laterocervicale nedureroase la palpare, formând blocuri ganglionare. La nivelul cavității bucale avem limba cu aspect sabural, enantem ce capitonează amigdalele hiperemice, picheteu hemoragic la nivelul palatului, respirație orală. Apar dureri la nivelul faringelui, inapetență, grețuri, vărsături.Trecător pot să apară edeme palpebrale. După 10-14 zile febra scade și celelalte semne se atenuează. Diagnosticul se face clinic, epidemiologic și anamnestic. Tabloul sanguin este tipic: leucocitoză și deviere la dreapta în formula leucocitară. Reacția Paul
Mononucleoză infecțioasă () [Corola-website/Science/318975_a_320304]
-
B. Orice alt test recunoscut în contextul Deciziei 93/42/ CE a Comisiei privind garanțiile suplimentare referitoare la rinotraheita infecțioasă bovină pentru bovinele destinate statelor membre sau regiunilor acestora indemne de boală. Febra aftoasă (FMD) A. Colectarea eșantioanelor de esofag/faringe și testarea acestora se efectuează în conformitate cu următorul protocol: Reactivi: Înainte de prelevare, se prepară mediul de transport. Se repartizează un volum de 2 ml într-un număr de containere egal cu numărul de animale care vor fi testate. Containerele utilizate trebuie
32004D0212-ro () [Corola-website/Law/292306_a_293635]
-
obțin cu ajutorul unui tampon de recoltat sputa sau "probang". Pentru a preleva un eșantion, se trece dispozitivul probang prin gură peste limbă și până la partea superioară a esofagului. Se încearcă raclarea epiteliului la suprafața părții superioare a esofagului și a faringelui prin mișcări laterale și verticale. Dispozitivul probang este apoi retras, de preferință, după ce animalul a înghițit. Dispozitivul probang trebuie să fie plin și să conțină un amestec de mucus, salivă, fluid esofagian și fragmente celulare. Trebuie să se ia măsuri
32004D0212-ro () [Corola-website/Law/292306_a_293635]