2,528 matches
-
Armata antonesciană. De unde și disponibilitatea tânărului de a face compromisuri ideologice, susține el, spre a-și salva familia, ajungând astfel unul dintre scriitorii cei mai manevrabili sub raport politic. A jucat cu dezinvoltură farsa pusă la cale de culturnicii epocii, farsă care merge până la idealizarea lui Gh. Gheorghiu-Dej, devenit personaj în romanul său de tristă amintire, Drum fără pulbere. Că avem de-a face cu un scriitor de aleasă ținută literară, un scriitor trecut prin cultură, cu lecturi serioase din diferite
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
mă adaptez prea repede”, conchide, asumându-și eșecurile interioare. Dialectica istoriei e cu atât mai complicată. Ca roman al crizei identității și dramă a ratării etice, Negru și Roșu pornește ca o anchetă inițiatică și sfârșește în mistificarea accidentului biografic. Farsele etnicității ascunse, regia identităților în genere, duc la ideea că „istoria se repetă, doar învinșii se schimbă”. Derutant moto. Dar care interoghează foarte bine conceptul înfrângerii. Cine este învins în cele din urmă? Ioan T. Morar pare a fi adeptul
Antidot pentru înfrângeri by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3138_a_4463]
-
scurt sinopsis al receptării primei ediții. Printre altele, e citată aici ca opinie „rezervată” o observație a lui Valeriu Cristea (în „Flacăra”, 1972, nr. 882). O reproduc, considerând-o un punct de plecare cât se poate de potrivit: „Dintre nenumăratele farse ale scriitorului, pe care memorialiștii se întrec să le relateze cu o plăcere cam puerilă, una singură le-a scăpat; întâmplător cea mai reușită: aceea de a nu li se fi dezvăluit. Citind volumul recent apărut, acel ceva esențial pe
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
să apară cu o cădelniță la noul altar și să oficieze. Iată scopul care l-a făcut să se furișeze în lumea largă. Poate că se vor găsi câteva babe să-i ceară lumină și binecuvântare. Absurditatea acestei tentative de farsă e enormă, nu se poate tălmăci decât prin epuizarea tuturor celorlalte trucuri ale pățiților de drept comun. Când nu mai ai încotro... Și pentru că în numele lui Moise, al lui Zoroastru, al lui Buddha, al lui Hristos, prea s-au prăsit
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
interior (un soi de autobiografie excesiv de analitică) relevă încă din copilărie o tentație teatrală: pentru a obține atenția părinților și dragostea fratelui mai mic, Cezar își inventează spaime și debilități pe care le interpretează cu un cinism înspăimântător. Finețea acestor farse e atât de mare încât nimănui nu-i trece prin cap adevăratul lor caracter. Ba chiar Flaviu, mezinul, ajunge să-și dedice cea mai mare parte din timp îngrijirii rănilor morale ale acestui impostor infantil. În mod conștient, nici o dramă
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
de la un general rus, el devine un deținut model creându-și o familie imaginara și, la interogatoriul lui Geangu, recurge la scamatorii ce imită minunile christice, în cel mai reușit capitol al românului. Înregistrăm talentul scriitorului de a jonglă cu farsă și comicul, insinuarea subtilă a grotescului și trivialității, nu în ultimul rând, forța teatralității. Adrian Ălui Gheorghe insistă pe două mari tipuri de evaziuni, definitorii: mai întâi visul, reacționar prin oferta suprarealității și, deci, o formă de libertate. Apoi, gândurile
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
cu voință. Înțelegem că urmele sunt periculoase prin ideea de libertate transmisă simbolic, arătând o slăbiciune a sistemului. Scriitorul insistă prin personajul Gurii Lovin pe felul în care a fost posibil, aici și aiurea, caricaturizarea sistemului totalitar: prin miracole, prin farse, prin tentativele de explicare a paranormalului cu ochelari ideologici. Toate dau mai departe seama de absurdul unei lumi ce se scufundă încet și sigur. Totodată, urmele au aceeași semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
simpatică: soțul doamnei Stoican o cucerise în tinerețe arătându- i o poză făcută de el (era, și acesta, fotograf amator) de la concertul pe care trupa Beatles l-ar fi susținut la Onești! Peste ani, femeia realizează că fusese victima unei farse colosale, pe seama căreia Lăzărescu revine și revine și revine până îi efasează orice strălucire. Altă inadvertență de compoziție apare în momentul în care, hotărât să facă totuși ceva cu propria sensibilitate, Evghenie începe să ilustreze fotografic diverse cărți ale Bibliei
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
acest raport. Ca urmare, în primăvara anului 2006, am strâns sute de semnături pentru apelul meu (...). Președintele Băsescu nu a mai avut încotro, astfel încât la sfârșitul lui 2006 a recurs nu la o condamnare veritabilă a comunismului, ci la o farsă a acesteia (...). Am propus anul trecut domnului Crin Antonescu să fie de acord cu adoptarea condamnării morale, în spiritul iertării creștine și al reconcilierii naționale, a crimelor totalitarismului comunist de către membrii Parlamentului României, având ca fundament un raport incontestabil (...) După ce
Ilieșiu oferă exemple de coabitare Băsescu - Antonescu by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/32215_a_33540]
-
lasă prinși de „vârtejul tânguitor al melodiei”, uitând de grimasa interpretului. Este vorba, ca pretutindeni în proza lui Țuculescu, despre o poetică a despărțirii. Remus se desparte printr-o scrisoare de camarazii săi, după ce, alături de ceilalți, suferă de bovarisme și farse imaginare. Violonistul se desparte de public pentru a se prăbuși în sine - condiție obligatorie a artistului total. În Mapa sau Blândul Benn, soțul este părăsit de soție după ce un vânzător ambulant, Benn, le oferă o mapă în care se introduc
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
categoric, piesele cele mai solide ale autorului, deopotrivă ca formulă și scriitură dramatică. Nu fac unanimitatea criticii texte ca În căutarea sensului pierdut și, mai ales, Experimentul și Vânătorii. În locul oricăreia dintre aceste trei piese, eu aș fi făcut loc farsei tragice Nu muriți din întâmplare, fie și numai pentru că ilustrează o altă fațetă a spiritului lui Ion Băieșu, pe lângă cea comică atât de cunoscută. Ca și unei piese poate mai puțin populare, dar exponențială pentru poetica autorului, cum este Ariciul
Băieșu esențial by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3034_a_4359]
-
PNL. Teama lor, teama celor care nu și-au fixat un obiectiv la aceste alegeri, ci țin cu tot dinadinsul ca noi să nu ne atingem obiectivul este generată de faptul că știu adevărul. Pe ecranele televiziunilor lor este o farsă, bătălia României nu se dă între Ponta și Udrea, între PSD și Băsescu. Bătălia în România acum și pe viitor se dă între PSD, care vrea să se întoarcă în 2004, și PNL, singura alternativă europeană", a ținut să sublinieze
Antonescu, despre adevărata luptă de pe scena politică by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30437_a_31762]
-
reacționează ironic, care trăiesc cu toate celulele firii clipa lor măruntă. Există o serie de scene grotești, însă în ele sunt prezente de fiecare dată activiștii, securiștii, regizorii obtuzi ai unui spectacol absurd care trece în ochii tuturor drept o farsă. Până și acele imagini au ceva teatral, buf, însăilat, de spectacol ieftin de brigadă artistică unde sunt expuse maniheist virtuțile și păcatele capitale. În rest, glumele se țin lanț în întreprinderea unde lucrează Emilia, și acest umor salvator oferă fața
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
de-a face, cum ne avertizează tălmăcitorul în al său Cuvînt liminar, cu „prima versiune românească integrală a scrierilor ilustrului autor medieval francez”. Și întrucît unii cercetători îi atribuie poetului liric și paternitatea cîtorva lucrări dramatice, printre care și vestita Farsă a Magistrului Pathelin, R.V. a tradus și textele respective, ceea ce face din întreprinderea sa „prima ediție integrală din lume a operei villonești”. Pînă la acest final apoteotic, sînt de consemnat cîteva etape. Mai întîi, apariția în 1958, la Editura Tineretului
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
Blandiana, pe scenă e adus un scaun gol. Pe fundal, o înregistrare cu vocea autoarei suplinește ostentativ absența. Dacă n-ar fi de un cinism tulburător (căci singura victimă evidentă e chiar Blandiana), înfruntarea aceasta vanitoasă ar avea aparența unei farse. N-aș fi în schimb foarte aspru cu una dintre urmările acestei „curse pentru manipulare”, care ține de reflexele de lectură ale epocii. Că, în țară, textele se citeau „la două capete” (unul al mesajului literar, celălalt, al mesajului politic
A convinge și a manipula by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2982_a_4307]
-
grotesc a ororilor care dau tîrcoale seninătății aparente a unor existențe ce ocolesc prin superficialitatea trăirilor spaimele nerostite din adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880). În treacăt fie spus, rămîne de văzut dacă gustul pronunțat pentru formulele farsei, evident în comediografia lui Caragiale, nu este motivat de prezența decisivă a "încurcăturii", a "qui-pro-quo"-urilor în tehnica speciei și - în
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
adîncuri. Cînd și cînd temerile anxioase ies la iveală chiar dacă se consumă în înspumări parodice. O bună exemplificare ne-o oferă farsa "Conu Leonida față cu reacțiunea" (1880). În treacăt fie spus, rămîne de văzut dacă gustul pronunțat pentru formulele farsei, evident în comediografia lui Caragiale, nu este motivat de prezența decisivă a "încurcăturii", a "qui-pro-quo"-urilor în tehnica speciei și - în consecință - a faptului că aceste "încurcături" care anulează pentru un timp, contactul cu raționalitatea liniară a existenței favorizează intersectarea
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
ascuțindu-și ghiarele ". Încercînd să anuleze astfel necunoscutul prin familiarele sloganuri ale presei liberale, pensionarul se erijează, dar nu pentru multă vreme, în magician atotputernic dar arsenalul său exorcizant este, firește, derizoriu. Chiar dacă, în finalul comediei, ca în orice bună farsă, armonia revine, dovedindu-se că panica a fost provocată de o "încurcătură", acuitatea trăirii comice a momentelor de groază care a alimentat cele mai dense momente ale acțiunii persistă și după căderea cortinei. Exploziile neașteptate ale tragicului într-un context
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
glumă reușită dar cînd, împresurat de tenebrele nopții, Mișu îl aude brusc pe falsul soț strigîndu-i "Cu nevastă-mea, mizerabile! Te-am mîncat!", îl lovește cu bastonul său noduros "drept în frunte" pe nenorocitul Mitică și-l ucide pe loc. Farsa plănuită la berărie de cîțiva conțopiști se sfîrșește, astfel, dramatic prin apariția spaimei care anulează într-o secundă buna dispoziție și "uzul rațiunii". Aflăm, din spusele martorului, că Mișu mai dăduse probe de frică electrizantă și că într-un rînd
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
prin care i-a fost dat să treacă. Nu doar lumea tribunalelor îi apare ca un hățiș inexpugnabil și terifiant, ci lumea. Atât că la sfârșit are loc o răsturnare de situații care face ca totul să ia înfățișare de farsă. De ziua Regelui se dă o amnistie care îi redă năpăstuitului Istrăteanu libertatea. Și dacă nenorocirile nu vin niciodată singure și cu întorsăturile fericite se întâmplă la fel. Prin aranjamente financiare din care toată lumea iese câștigată Istrăteanu ajunge el proprietarul
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
de avere. Dar instinctul posesiunii le rămîne tot activ; el se preschimbă în dorință de parvenire, în lăcomie sexuală și delir pasional, în apetit alimentar monstruos, într-un hedonism deșănțat și cinic, într-o nevoie continuă de scandal, amuzament și farsă crudă, în histrionism "sans rivage". Totul în lumea lor - rareori penetrată de intruși - este exacerbat de prezența tenace a unui sentiment nedeslușit de teamă și disperare. Membrii acestei caste în ruină au reacții extreme și impulsuri fioroase, iubesc și urăsc
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Eleonora Smadoviceanu pentru averea bunicii sale Sofia, văduva lui Alexandru Cozianu. însă, conștientă de toate tertipurile celor ce, trăind în juru-i, se prefac a se îngriji de bătrînețile ei, aceasta, cu diabolică inteligență, le pregătește tuturor acestor ipocriți feroci o farsă, transformînd întreaga avere în bijuterii și lăsîndu-le, ca într-o scenă de umor absurd, celei mai nevolnice dintre nepoate, "mototoalei" Eleonora, o ființă nătîngă și molîie. După excepționala nuvelă închinată acelei zeițe a distrugerii care a fost adolescenta Davida, Petru
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
autoritară, de a-și impune deciziile. Numai că de la o vreme, destul de îndelungată - exceptând ranchiunele care îl traversau (și nu erau puține!) nu mai lua nimic în serios. Arta devenea un pretext de amuzament, un prilej de circ și de farse ieftine, un obiect al derizoriului, spre satisfacția mediocrilor și submediocrilor care dispuneau de masmedia, având îndeosebi acces la televiziune. Frunzetti nu devenea grav decât atunci când se răzbuna, când ,plătea polițe", când își satisfăcea setea de a umili, având din nefericire
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu o răceală/ care urcă amenințătoare la cer".
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
un al doilea exemplar cu numeroase adaosuri, în vederea unei ediții integrale, considerându-mă legatarul autorului pentru o eventuală publicare viitoare. La solicitarea mea, pentru a elucida problema aparițiilor editoriale reale și a risipi îndoielile în privința aparițiilor inventate, ce au devenit farse de istorie literară, VVM mi-a trimis următoarea listă, dactilografiată pe o filă învechită: PROZ|: 1. Cocktail, ediție 1933, epuizată prin tiraj confidențial; Cocktail, ediție 1942, epuizată prin confiscare; 2. Eu și victor valeriu martinescu, ediție dactilografiată 1945, epuizată prin
Un avangardist misterios by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10740_a_12065]