2,688 matches
-
același rânjet concupiscent pe figura de gigolo ieftin. Aceste tușe groase și gesticulaț ii exagerate sunt recuperabile nu numai din filmulețul cu care debutează existența Aglajei, filmuleț care devine subtil o mise-enabîme, cât mai ales din spiritul începutului cinematografului cu fascinațiile sale, cu inocența sa chiar și atunci când nu se dorește inocent. De fapt, ceea ce apare ca stângăcie își are un etimon stilistic în filmul mut cu aceste figuri pe care camera le fixează obstinat, ca și cum nu de mișcare ar fi
Circul și nostalgia by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4077_a_5402]
-
vântul sărăciei lucii”. Succesul mall-ului ar sta în transpunerea societății occidentale în lumea orientală. Nu suntem convinși că această „cheie civilizațională” (ar fi vorba despre ciocnirea civilizațiilor, cea occidentală vs. cea orientală) este cea mai potrivită pentru a explica fascinația pe care mallul o exercită asupra noastră. Mai degrabă e vorba despre crearea și livrarea unui paradis accesibil: „fără să plătești bilet de intrare”, ai acces pentru câteva ceasuri într-un univers unde sunt etalate bunăstarea, opulența, confortul și îți
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
e dictată de pasiunea ce-i animă gîndurile, caz în care unghiul din care alege s-o privească e dat de imboldul pasiunii și nu de cine știe ce motive raționale. Cu alte cuvinte, la mijloc nu e o alegere, ci o fascinație, iar viziunea finală e o chestiune de timbru interior, și mai puțin de influențe culturale. Un șahist, dacă are stofă speculativă, va fi tentat să pună viața în analogie cu combinațiile pieselor pe tablă, un chimist va interpreta biologia ca
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
de acest tip. În eseul Aurei, acest hybris, această obsesie prinde curând forme maladive extrem de ciudate și noi în personajul studiat, Raskolnikov, care, poate de aceea, la apariție, la lectura primilor cititori în variate climate culturale europene a creat o fascinație învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze. El e studiat, e întors pe toate fețele în eseul de față, și - spuneam - o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscențele și simbolurile lecturiale; ca și analizele interesante și „docte
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
După doi sau trei ani de articlerie săptămânală, oricine poate evalua o carte cu destulă precizie și destul de repede (mai ales dacă ține cont de mode și se adecvează acestora). Dar, atunci, unde mai e farmecul receptării? Unde mai e fascinația întâlnirii aceleia miraculoase ? Sunt lecții pe care, mai direct sau mai subtil, le-am primit la începutul magistraturii mele critice chiar de la autoarea romanului despre care scriu acum. Și pe care la fiecare nou articol mi le amintesc, aproape din
1898. Street view by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4050_a_5375]
-
doar câțiva), care au distrus coerența vizuală presupusă de actul lecturii: sub presiunea imaginii cinematografice, imaginea mentală a detectivului și-a pierdut capacitatea de seducție. Încă o dovadă că supraexpunerea creează respingere, sau măcar indiferență. În această slăbiciune rezidă și fascinația exercitată de romanul hard-boiled american. După Al Doilea Război Mondial sintagma „crime novel” a început să trimită automat la tradiția Hammett- Chandler, singura viabilă și conținând sămânța globalizării, aneantizând formulele de tip european (de la Agatha Christie la Georges Simenon), a
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
partea fenomenală a ființei fără să bănuiască că matricea volitivă rămîne intactă. De aceea, priviți cu ochii lui Dumnezeu, oamenii sunt „muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul”, flerul eminescian nefăcînd decît să întărească fascinația pe care trebuie s-o fi simțit contemporanii în fața acestei viziuni crude, dovadă că însuși Maiorescu, atras de ea, i-a sugerat stăruitor lui Zizin Cantacuzino s-o traducă în limba lui Pascal, așa explicîndu-se de ce prima variantă franceză a
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
lui Ovid Țopa interesează, cum spuneam, ca sursă pentru biografia unui scriitor postbelic important, și anume fiul său, Tudor Țopa. Fondator al Școlii de la Târgoviște, precursor incontestabil al postmodernismului și personalitate care, în ciuda unei opere restrânse, a exercitat o reală fascinație și influență în proza din ultimele decenii, Tudor Țopa poate fi mai bine înțeles citind memoriile tatălui. Acestea nu elucidează numai biografia paternă a scriitorului, oferind un bogat și documentat arbore genealogic. Amintiri-le...ne dezvăluie și secretul mediului în
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
surâsurilor Din nopțile în care trăiam legănat De indicibila grație a pașilor tăi mereu pe fugă Port blândețea celor care acceptă cu multă malancolie Și îți pot spune că marea mea pasiune pentru tine Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri Și ea te roagă doar să te odihnești, calmă, foarte calmă Și să lași mâinile ardente ale nopții să întâlnească fără fatalitate privirea extatică
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
16), Fichte și Schelling sunt „fanfaroni“ (p. 20, ibidem) și Hegel e „șarlatan“ (p. 20, ibidem). Dar aceste maliții sunt simple condimente cu iz sarcastic, fără repercusiune asupra ideilor propriuzise, viziunea autorului fiind coerentă și mai ales crudă. De altfel fascinația pe care a exercitat-o cartea nu poate fi separată de cele trei stihii care fac din ea o apariție singulară: plasticitatea limbii, pesimismul viziunii și directețea verdictelor. Schopenhauer e orice altceva, dar nu un autor politicos, lipsindu-i respectul
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
de secol XX se petrece o emancipare interesantă: figurile istorice și destinele lor devin pretext epic, generând capodopere. Două exemple sunt convingătoare - Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1951) și Relatare despre regele David de Stefan Heym (1972), care indică fascinația față de cele două mari modele culturale care au hrănit literatura lumii - Antichitatea greco-romană și tradiția biblică. Dar scriitorii încep să fie captivați tot mai mult de alți scriitori, ale căror opere și biografii îi bântuie, mai ales când intră în
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot... “Eu cine sunt?” @ Cărturești, 3 decembrie Joi, 3 decembrie, ora 19.00, în ceainăria librăriei Cărturești din
Lansari [Corola-blog/BlogPost/95116_a_96408]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de rîs, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” (Tudorel URIAN, România literară, noiembrie 2009). „Porcii tranșați din portbagaje și brazii de pe capota sînt aceiași, dar acum servesc
Lansare de carte Cristian Tudor Popescu, 16 martie [Corola-blog/BlogPost/95125_a_96417]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot...
Cristian Tudor Popescu [Corola-blog/BlogPost/95138_a_96430]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot...
Lansare De Carte [Corola-blog/BlogPost/95143_a_96435]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot...
16 Martie 2010 [Corola-blog/BlogPost/95139_a_96431]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot...
Cuvinte Rare [Corola-blog/BlogPost/95137_a_96429]
-
Cuvinte rare, seamănă cu filmele lui Charlie Chaplin: te face să te prăpădești de ris, pentru că la sfîrșit să simți că ți-a rămas o lacrima în colțul ochiului. Este o oglindă a timpului prezent în care ne privim cu fascinație și oroare. Aproape că devine inutil să recomanzi o carte a unui dintre jurnaliștii proeminenți ai vremii noastre, Cristian Tudor Popescu.” Citește tot...
Libraria Alexandria [Corola-blog/BlogPost/95136_a_96428]
-
scrisul cult, dintre particular și universal, dintre balcanism, românism și europenism. Liniile sugerate de acest volum, în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite "arhetipuri și metafore fundamentale", în al doilea - "fascinația tiparelor originare". De fiecare dată, se identifică un strat arhetipal și mitologic, reconstituit, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, thanaticul. Este reconstituit, de asemenea, "arhetipul poetului", pentru
Constantin Ciopraga, nonagenar Eseu lexicografic by Dan Mănucă () [Corola-journal/Imaginative/10592_a_11917]
-
km; la aceasta se adaugă colorația roșcată în diverse nuanțe a uriașului perete abrupt, colorație care pe vreme de ploaie bate spre cărămiziu-ruginiu, dîndu-i o pregnanță în peisaj care o face într-adevăr de neuitat; este astfel de înțeles atracția/ fascinația pe care trebuie să o fi exercitat asupra sensibilității/ imaginației copilului Lucian Blaga. Care este însă problema sălii de sport, - o problemă oricum redusă drastic pe scara timpului? Trecem peste "amănuntul" că nici unul dintre condeierii/ publiciștii care s-au exersat
Puncte de vedere - Lucian Blaga și o biată sală de Sport... by Lidia Lazu () [Corola-journal/Imaginative/10352_a_11677]
-
-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât viața de zi cu zi. ” Dar ce minunat, multicolor și nesfârșit, acest ținut al visurilor mele, singurul meu bun, singura mea lume, singura mea împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
sfera urbanității, inaugurate poate de Antonescu, continuate peste limita evidenței de Ceaușescu, au rădăcini adânci în chiar această discuție, constituind în fapt exagerări diforme ale termenilor ei. Temă care în sine ar merita o carte. Dacă Henri Stahl privea cu fascinație și cu un fel de predestinare la trecutul care dispare, București - Istorie și urbanism își propune - explicit, prin Andrei Pippidi - o aproximare a viitorului. Raportată, desigur, la epocile autorilor. Stahl își îngăduia observația subiectivă, autorii lui Pippidi, fie ei și
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
rânduri ca acestea (care nu puteau să nu pară subversive, pentru că vorbind despre lumea lui Caragiale, M. Bucur vorbea despre lumea politică românească din deceniile de comunism și - vai! - și de astăzi): Puterea, în societatea imaginară a lui Caragiale, exercită fascinație și frică. Lumea trăiește sub presiunea Puterii sau sub pulpana ei protectoare. (...) Cancerul politicii a cuprins totul: școală, cultură, educație, mod de viață, relații de familie, relații interumane. Puterea politică a apărut pentru a fi cea mai feroce formă de
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
dintre cuvinte. A apărut astfel mai evident deficitul de intelectualitate, existent și într-o mulțime de montări și interpretări ale unor persoane scăpate de mult de povara tinereții. Desenul clar al structurii dramatice a fost neglijat, a domnit o nocivă fascinație a virtuozității: aproape toți concurenții s-au străduit să arate că pot să fie și comici și tragici, să demonstreze că pot trece cu ușurință de la un personaj la altul, că pot introduce, fără efort, în textul vorbit inserții muzicale
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
-se în lumea reală ca un străin (în sensul existențialist, camusian, al cuvântului), poetul se revendica drept un locuitor al unei lumi feerice, la care avea acces prin ferestrele visului. Această lume i se dezvăluia ca având o putere de fascinație, o frumusețe și o consistență incomparabil mai puternice decât viața de zi cu zi. ” Dar ce minunat, multicolor și nesfârșit, acest ținut al visurilor mele, singurul meu bun, singura mea lume, singura mea împărăție, față de viața mea, searbădă, redusă la
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13351_a_14676]