4,640 matches
-
lucrurile bune ce se mai întâmplă totuși în țara asta”. Într-o săptămână, prăbușirea de rating și share a fost dramatică. A trebuit ca știriștii să revină de urgență la niscai cadavre ca să nu dea faliment. Deci: de ce sunt românii fascinați de imaginile morții? Mai întâi pentru că sunt săraci. Jumătate din populația României trăiește de pe o zi pe alta - o viață cenușie, mizeră, lipsită de perspectivă atât pentru sine, cât și pentru urmași. Acești încă oameni au pierdut de mult speranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
destul de bătrân îi făcea hidoșenia și mai greu de suportat. Mirosea îngrozitor. Hidoșel vedea toată ziua filme și povestea filme. Cred că era singurul care văzuse mai multe decât mine. Stătea la coadă și vorbea cuiva de lângă el. M-a fascinat de la bun început faptul că rostea corect numele actorilor, oricât de grele - Siân Philips, Charles Laughton sau Daniel Olbrychski - și titlurile în original ale filmelor: La caduta degli dei - Visconti, Ugetsu Monogatari - Mizoguchi, Wuthering Heights - William Wyler... Povestea filmul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ftiziologie, după ce i se diagnosticase cancerul pulmonar), construise și proiectase, ca inginer, cam tot ce se putea construi și proiecta (adunând zeci de brevete de inventator într-o mapă albastră, pe care-o păstra printre hainele puse la naftalină), era fascinat de Războiul celor două roze (descurcându-se cu ochii închiși în cronologia labirintică a dinastiilor York și Lancaster), îi admira, deopotrivă, pe Scipio Africanul și pe Seneca (prețuind bravura și stoicismul), vedea în invazia sovietică din Afganistan doar un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un moment dat, tot au să facă vreo greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de un fel pe care propria ei viață și sexualitate o învățaseră s-o înțeleagă. Corpul meu, pe care-l așezase într-o stranie perspectivă sexuală după un an sau așa ceva de la căsătoria noastră, o excita acum din nou. Era fascinată de cicatricele de pe pieptul meu, îi plăcea să le atingă cu buzele ude de salivă. Aceste schimbări fericite le simțeam și eu. Cândva, corpul lui Catherine stând întins lângă mine în pat îmi păruse la fel de inert și de lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei. De-a lungul suprafeței acestuia se întindea, pe muchia externă, o dâră de vopsea albastră lăsată de vreun muncitor nemulțumit de pe linia de montaj. Unghia arătătorului ei zgârie această dungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lux ce apăreau într-o reclamă pe care o făceam noi pentru un distribuitor. Acele portrete emblematice ale derivelor din spate și ale grilajelor de radiatoare, ale aripilor și capotelor, aerografate în culori pastel și acrilice vii, păreau s-o fascineze. Buna ei dispoziție față de Renata mă surprindea. Am condus-o în sala de montaj, unde doi editori tineri lucrau la prima fază a montajului. Din câte se părea, Catherine era convinsă că, în contextul acela vizual, un fel de uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Îți place de Vaughan? Mi-am apropiat din nou degetele de sfârcul ei și-am început să-l trezesc la viață. Fesele i se mișcară spre penisul meu. Vocea îi adoptă o notă joasă, groasă. - În ce fel? întrebă. - Te fascinează, nu-i așa? - Are ceva aparte. Ceva legat de obsesiile lui. - Mașina lui bătătoare la ochi, felul cum conduce, singurătatea lui. Toate femeile pe care le-a regulat acolo. Probabil că mașina aia miroase a spermă... - Tocmai. - Îl găsești atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
buzele a nenumărate secretare lesbiene. Vaughan îl lovea încet, mângâind protuberanțele supranumerare, nu mai mari ca niște delicioase zgrăbunțe, cu buricul degetului mare. Catherine coborî ochii spre sân cu o privire extaziată, de parcă l-ar fi văzut pentru prima oară, fascinată de geografia lui unică. Mașina noastră era singură în spațiul pentru spălare. Împrejur, curtea era pustie. Catherine se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu gura ridicată spre Vaughan, care o atinse cu buzele sale, suprapunându-și pe rând fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
aerisitoarelor cromate de pe barele de protecție, de cornișele din oțel inoxidabil ale caroseriei, de capacele ștergătoarelor de parbriz, de încuietorile portbagajului și ale portierelor. Hoinărea prin parcările supermarkuritelor de lângă Western Avenue ca și când s-ar fi plimbat printr-o colonie estivală, fascinat de aripile înălțate ale unei mașini Corvette pe care o tânără gospodină o scoate cu spatele în stradă. Spoilerele din față și din spate îl aruncau într-o transă a recunoașterii, de parcă ar fi revăzut cine știe ce pasăre a paradisului. Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Înainte de a anunța că-l va da în judecată pe Vadim pentru asemenea declarații false, Ștefănoiu a replicat furios, într-o scrisoare deschisă, adresată lui Vadim și publicată în presa națională: «[...] în cei zece ani de când vă cunosc, ați fost fascinat de metodele lui Goebbels (propagandistul lui Hitler): Mai întâi deformează-ți oponentul, după care prezintă-l lumii ca pe un monstru. Metodele sunt simple: unele fapte concrete (un nume, un loc, o dată), după care o mulțime de neadevăruri. Așa ați
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sa pozitivă, care nu include ideologizarea, adică denaturarea teoriei. Seducția utopiei comunismului este «analizată» cu măiestrie de Hannah Arendt, în una din cărțile sale: Marea încercare a lui Marx de a rescrie istoria mondială în termenii luptelor de clasă îi fascinase chiar și pe cei care nu credeau în corectitudinea tezei lui, din cauza intenției sale inițiale de a găsi un procedeu prin care să forțeze destinele celor excluși din istoria oficială, introducându-le cu de-a sila în memoria posterității. Bolșevismul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
disprețuit, iar perspectivele de succes rămân, în mijlocul îndârjirii obștești, mai mult decât problematice.[...] Problema de căpetenie rămâne astfel, oricum am întoarce lucrurile, acea a oamenilor. De la ei trebuie să înceapă îndreptarea pe care o dorim cu toții și pe care unii, fascinați de strălucirea aparentă a ideologiilor ce li se propovăduiesc, o caută pe căi greșite.” Maiorul în activitate K. Ernst Dupuy și maiorul în rezervă G. Fielding Eliot, au publicat o carte în 1937 intitulată „If war comes” (Dacă începe războiul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar fi fost și mai înspăimântător. Nu părea să fie foarte lat, numai trei sau patru sute de metri. Dar avea să fie, fără doar și poate, ucigător pentru cei ce se vor afla în calea lui. Aurel chibzui o vreme, fascinat de măreața priveliște. Să plece? Să fugă? Să rămână? Creierul lui se debranșă de restul corpului și începu să adune datele necesare pentru ecuația al cărui rezultat avea să decidă restul - și durata - vieții lui Aurel. Mai întâi scotoci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fierbinte într-un castronaș de plastic pe a cărui etichetă scria „Miamiam - Instant Noodle Soup - China’s Best“. Trebuia să aștepte trei minute până când supa era gata, și în acest timp se gândi la fotbal, sport care începuse să-l fascineze în cei doi ani petrecuți la Amsterdam, unde făcuse un master în economie. Mă duc să descopăr Europa, le spusese părinților când se hotărâse să plece. Mă duc să descopăr drogurile și femeile, le spusese prietenilor. Într-o oarecare măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vin cu mașina, am zis. Deși nu era normal. Nu mai mersesem niciodată cu ea în România. Yves o văzuse când mă vizitase cu câțiva ani în urmă la Stuttgart, undelocuiesc. Îl plimbasem cu ea prin împrejurimi, prin Franța. Fusese fascinat. Cum îl puteam refuza acum? Și ce motiv aș fi avut s-o fac? Anca? Să fim serioși. 2. În ziua cununiei religioase m-am trezit la opt dimineața ca să spăl mașina. Am băgat mai întâi furtunul, apoi buretele. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că, pentru nou-veniți, acel fascinant dans amoros care avea loc la numai cîțiva metri de stîncile populate de sute de iguane marine, foci sau broaște-țestoase uriașe se prechimba cu adevărat Într-un spectacol insolit și fascinant. TÎnăra, mai ales, părea fascinată de misterul și magnetismul unor insule al căror nume popular era pe atunci „Insulele Vrăjite” și, cînd o enormă iguană de pămînt, cu creasta verticală și pielea stropită cu pete roșii și galbene, veni să-i adulmece juponul, cu pasivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
convingerea că În sfîrșit aveau să ajungă acolo, Își petrecu acele ceasuri vîslind Încet și gîndindu-se la bărbatul care dormea și de care era Încredințată că avea să se despartă curînd. Oribil, bestial și abominabil, exista totuși ceva care te fascina la el, ceva care mergea dincolo de plăcerea sexuală pe care știuse să i-o ofere la un moment dat sau de incredibila viclenie de care dădea În mod constant dovadă. Poate că acea fascinație se datora răutății lui, unei cruzimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate în tufiș, oricum ceva te vrăjea. Șerban Pangratty s-a aplecat la urechea lui Leonard Bîlbîie, acesta era gata să se ferească, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fier, domnilor! Își simțea sîngele pulsînd în artere, nu voia să-și ridice pleoapele grele, vedea în spatele lor parada Gărzii civice, a armatei, disciplinată, tăcută, de nădejde. Vor trece acolo, pe sub ochii lui, în șiruri nesfîrșite, și mulțimea va privi fascinată la acel organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul de ceai și într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fu faptul că oamenii aceia - mai ales femeile - miroseau a măruntaie de rechin, o putoare acidă, pătrunzătoare, care provenea, din câte puteau ei să-și dea seama, de la hainele lungi pe care le purtau. Existau însă și lucruri care îi fascinară din prima clipă, în special o serie de obiecte pe care le purtau atârnate la gât, care erau de fapt două bețe încrucișate, dar făcute dintr-un material atât de strălucitor, încât razele soarelui care se reflectau din ele aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape fără să apese, a unor oale care pot fi puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment, viața lor avea să se învârtă mereu în jurul acelor cuțite, oale sau oglinzi, care din fericire se găseau din belșug printre resturile galionului și printre recifele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja când îl băteau alții. Era evident că sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și amenințându-i cu lungile și ascuțitele săbii spaniole, care îi înfricoșau în mod evident pe aceștia, deși erau, fără îndoială, războinici încercați, puternici, bătuți de soare și acoperiți cu tatuaje oribile. Tapú Tetuanúi nu putu să nu se simtă fascinat la vederea sălbaticilor Te-Onó, cei mai temuți pirați ai Pacificului, de pe coastele Noii Guinee până pe cele ale Americii, asasini fără suflet, pe ale căror chipuri desfigurate se putea citi acum totală lor neputința, în timp ce ochii le aruncau scântei de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]