1,716 matches
-
din Banat, se Întreba „de ce s-ar pierde pe meleaguri străine atîta vlagă și atîta voioșie? Și de ce, Îndemnînd «acasă» pe fiecare, am auzit spunînd: «Nouă ne place aici»? De ce Între băieți vorbirea aproape exclusivă a limbii engleze? De ce această fatalitate pe care mintea o Înțelege, dar Înaintea căreia inima se revoltă?”. Întors la București, el recunoștea, două luni mai tîrziu, că În Întregul său periplu american „una din ocupațiile mele de căpetenie a fost aceea de a-i ruga să
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în volumul Domnul de la Murano (1928), ce prilejuiește numai comentarii favorabile. Cu o turnură confesivă, nuvelele lui I., unde tristețea e destrămată când și când de un surâs, sunt brodate în jurul sentimentului iubirii. O iubire care, parcă sub semnul unei fatalități, nu se împlinește niciodată. Inhibiția ciudată a bărbatului, crispările și lașitățile lui, ambigua fluiditate a sufletului feminin, capricios și uneori de neînțeles, provoacă această irezolvabilă criză. În pofida unor clipe de exaltantă amăgire, sentimentul final este acela de regret, părerile de
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
de viață comune și repetabile (ori „senzaționalist” spectaculoase), iar din sfera cultă a formației sale - rețetele literaturii „simple”, ușor digerabile, ale povestirii pitorești ori, după caz, ale „romanului popular” (de tip Eugène Sue, cu recurs la elemente caracteristice: violența, delincvența, fatalitatea, dramele pasionale etc.), cu deznodământ pilduitor, uneori prea vizibil „adus din condei”. Se degajă din scrierile lui I. un anumit mesaj demofil, populist, de justiție socială, însă susținut cu intermitență, nu în mod tezist-sâcâitor. Abia din volumele anilor ’60-’70
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
dramatic din epoca războaielor religioase: cuius regio, illius religio. Principiul juridic, metamorfozat în conduită și atitudine. Intelighenția românească din anii regimului comunist nu a negat în substanța sa acest principiu, întrucât asimilase filosofia lejeră a asumării istoriei ca pe o fatalitate și a poporului român ca o victimă a jocurilor oculte de interese. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 142-143. • M. Eliade, Memorii, II, București, Ed. Humanitas, 1991, p. 45. • Claude Karnoouh, op. cit., p. 144. INDICE DE NUME Aali Pașa 286, 291, 297
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de partizanate personale, firești, dar neproductive. În al doilea rând, nu cred că acest concept este unul care să descrie postmodernitatea, pentru că postmodernitatea este totuși puternic nostalgică și acceptă efectele epistemei fragmentarului și a pulverizării mai mult ca pe o fatalitate, și nu ca pe un câștig (de altfel, este simptomatic faptul că operele despre care vorbești stârnesc mai degrabă reacții de nedumerire și respingere decât de adeziune, cum s-ar Întâmpla dacă ele ar „răspunde” unor așteptări reale). Or, „omul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai detașați În legătură cu acest concept și să nu-l invocăm pentru a-l transforma Într-un discurs de legitimare. Aceasta ar fi ideea mea. Corin Braga: Ambele analize, atât cea propusă de Ștefan, cât și cea a lui Marius În privința fatalității istorice și a condițiilor istorice, a șocurilor de sistem, mi se par absolut pertinente. Într-adevăr, dacă generația ’60 a beneficiat de o anumită deschidere, cea de după căderea stalinismului și trecerea la a doua fază a comunismului, generația ’80 sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
doua fază a comunismului, generația ’80 sau oamenii care au trăit În anii ’80 au stat În conul de umbră creat de un sistem pe cale de a se Închide, de a cădea În sine, de a colapsa. Acestea sunt niște fatalități istorice care nu pot fi negate, care Îi marchează pe optzeciști la toate nivelurile: posturi blocate peste tot (nu mai existau poziții În facultăți, la reviste), ceea ce a făcut din toți optzeciștii niște navetiști la vremea lor, doctorate Închise, burse
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
repetă sunt destul de puține. Imaginarul concentrat În Cluj este mai difuz la nivelul Bucureștiului și mult mai difuz la nivelul Timișoarei. Dacă ați fi făcut facultatea acolo, toți ați fi devenit central-europeni, cu toate deschiderile necesare. Deci este și o fatalitate geoculturală În care ați picat, venind la Cluj; o fatalitate pentru care noi suntem primii responsabili, dar și una de care chiar noi trebuie să ne desprindem, fiindcă altminteri lucrurile se cimentează prematur, se osifică, nu merg Într-o direcție
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
difuz la nivelul Bucureștiului și mult mai difuz la nivelul Timișoarei. Dacă ați fi făcut facultatea acolo, toți ați fi devenit central-europeni, cu toate deschiderile necesare. Deci este și o fatalitate geoculturală În care ați picat, venind la Cluj; o fatalitate pentru care noi suntem primii responsabili, dar și una de care chiar noi trebuie să ne desprindem, fiindcă altminteri lucrurile se cimentează prematur, se osifică, nu merg Într-o direcție prea fertilă. Însă ceea ce voiam să vă spun - și cu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
volumul Nuvele (1926). „Convorbiri literare” face cunoscute fragmente din jurnalul său (1934), iar revista „Catedra” din Galați reproduce basmul dramatic În Țara Piticilor (1936). Drama Fără reazem și nuvelele scrise de F. au în centru iubirea ca forță oarbă și fatalitate. Piesa pune în discuție, foarte interiorizat, dar în acord cu ideile vehiculate de „secolul feminismului”, destinul femeii moderne, prin dezastrul unei eroine care, datorită educației, mediului și idealismului structural, nu imaginează alte moduri ale împlinirii de sine în afara dragostei. Înșelată
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
de perceptibil minții și asimilabil gândirii -, sentiment care face ca viziunea sa să fie organică”. Această percepere specială a timpului dobândește înfățișări particulare în O, rămâi, expresie a unui timp paradisiac, în Afară-i toamnă („timpul încărcat de tristețe și fatalitate”), în vreme ce în Epigonii sentimentul dominant este al disoluției lucrurilor, al unui timp trecând inexorabil. Progresiv, poetul „a răsturnat perspectiva timpului, întorcând ochii (de la viitor) spre trecut, unde a stabilit plenitudinea lucrurilor cari în prezent trec, se duc, se destramă și
GUŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
în vedere familia ca microcosmos uman sau fenomene ce stau sub semnul psihosocialului, cum ar fi alegerea partenerului conjugal, divorțialitatea, recăsătorirea, coabitarea. Cu atât mai mult era necesar acest lucru în discutarea problemelor și a stresului pe care aproape cu fatalitate orice familie le încearcă, la care se adaugă asistența și terapia lor (capitolele 9 și 10). Aș menționa aici satisfacția și, în același timp, mâhnirea provocate de constatarea că în descrierea și explicarea diferitelor probleme, carențe, disfuncționalități și traume familiale
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
va susține că „adevărata critică pornește din sociologie”, luându-l ca exemplu pe C. Dobrogeanu-Gherea. În numele acestei noi orientări, va aprecia că filosofia din romanul Moartea cotidiană al lui Dinu Pillat „este una profund decepționistă, a zădărniciei luptei și a fatalității eșecului”. Tot astfel poezia lui Remus Luca este stigmatizată de Sașa Pană drept „poezie de atmosferă lunatecă”, „fără legătură cu viața de azi”. Dar critica cea mai aprinsă va fi îndreptată împotriva literaturii promovate de existențialismul francez (Camus, Sartre, Gabriel
REVISTA LITERARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
fanatismului extremist asupra sentimentelor personale. R. și-a încheiat cariera literară cu Amândoi, roman detectivist, remarcabil prin preferința pentru formula socială în locul celei enigmistice a genului. O bună evocare de mediu provincial sordid, cămătăresc, și o crimă nedorită, săvârșită prin fatalitate, sub imperiul reacțiilor imprevizibile, obscure, ale sufletelor primitive, trimit la Georges Simenon. În același timp, surpriza aflării criminalului printre personajele nebănuite se păstrează, autorul reușind să arunce câteva săgeți ironice către tipul de anchetator din romanele Agathei Christie. Lămurirea misterului
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
prin el, va obține mult jinduita fericire statornică. Erosul e văzut aici ca o forță irațională a naturii. Principala realizare a romancierei rămâne Între zi și noapte (1941), cel mai substanțial, mai adânc dostoievskian dintre romanele ei: exemplificare tulburătoare a fatalității unor determinisme interioare decise de factori abisali. Ana Stavri, o adolescentă, elevă, se simte, într-o zi de primăvară a anului 1916, la dentist, irezistibil atrasă de altă pacientă cam de vârsta ei, de o frumusețe stranie. Abordând-o, află
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
Ventura) este un text de maturitate, care a suscitat admirația lui E. Lovinescu. Piesă de atmosferă, chiar dacă nu propriu-zis „ibseniană”, cum s-a afirmat, drama mizează pe fascinația ambiguă stârnită de vitalismul - poate cam șarjat, dar cu umbririle sumbru-extatice ale fatalității etc. - al unui personaj masculin „puternic”, ce ignoră candid constrângerile moralității burgheze comune. Puțin cunoscut, nereluat pe scenă după război și publicat abia în anii ‘70, textul rezistă la lectură și face o figură mai mult decât onorabilă în contextul
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
de capital, de sosirea de împrumuturi, nici măcar acolo unde am fost păgubiți, investițiile din afară au fost sublime în chip caragialian, lipsind cu desăvârșire. Le-a ținut departe o politică incoerentă, birocrația avidă; Puterea a acceptat situația ca pe o fatalitate. În timp ce statele foste comuniste din centrul și din estul Europei culegeau foloasele unei Reforme duse la capăt, România celor trei ani de declin economic de abia trăgea o linie demarcatoare către redresare, în cel de al patrulea an de guvernare
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
ucidă. Desigur, nu mă refer la situațiile când unul dintre cei aflați în conflict, după o rezistență oarecare, este înfrânt. În acel caz, victima este rezultatul unui context obiectiv, destul de normal. Victima autentică, dimpotrivă, pare a fi fructul propriei sale fatalități subiective. În absența agresiunii victimizatoare, ea și-ar pierde identitatea, statutul și "gloria". Ce sens ar mai avea dacă n-ar sângera, eventual chiar în mod inutil? Ce proiect ar fi acela în care victima n-ar mai simți voluptatea
Condiția de victimă by Valentin Protopopescu () [Corola-journal/Journalistic/17172_a_18497]
-
însă "imperiul roșu, bastard al Iluminismului" (96). Așa s-a creat o lume periculos de umană, ca să reiau formula lui P. Ricoeur, tocmai pentru că este întâi de toate o lume dezumanizantă. Odată aruncată sămânța, răsăritul și creșterea ei deveniseră o fatalitate în egală măsură grotescă și tragică. O știau și cei care i-au preluat frânele. Memoria autorului depune mărturii elocvente pentru a adeveri schizoidia, conformismul, cinismul aparatului comunist, într-un sistem care n-a făcut decât să articuleze și să
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
de a depăși acest moment grav. Volumul se deschide cu o mărturisire a scriitoarei unde cititorului i se va dezlega misterul titlului. este cel care îi oferă Sandei Sântimbreanu o altă viață, o viață în plus. Tonul confesiv este general. Fatalitate începe direct, ca într-un jurnal intim: "Viața mea și-a pierdut orice sens. Prezentul e un spațiu gol..." Sau Temnița: "Nu știu de unde vine nevoia asta târzie de a vorbi despre mine, după ce toată viața m-am ignorat." Acel
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
despre cutiile lui Pan Privită dincolo de funcții și de utilități, cutia este o metaforă a recluziunii și, în același timp, a deschiderii. De la oul primordial la mediul intrauterin, de la corporalitate la configurația locuinței, de la habitat la universul însuși, trăim în fatalitatea și în civilizația cutiei. Asemenea păpușilor rusești care se conțin una pe cealaltă, într-o succesiune a formei definite cu vidul dinlăuntru, lumea însăși este un inepuizabil depozit de cutii. În interiorul etanș sau în cavitatea deschisă, în geometria rigidă ori
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
Const. Cubleșan, „Interval”, TR, 1968, 29; Ov. S. Crohmălniceanu, „Interval” de Al. Ivasiuc, VR, 1968, 6; Mircea Martin, Jocul de a nu se juca, AFT, 1968, 33; Sorin Alexandrescu, Sintagma cunoașterii de noapte, ARG, 1969, 12; Mihail Petroveanu, Libertate și fatalitate, CNT, 1969, 20; Nicolae Manolescu, „Cunoaștere de noapte”, CNT, 1969, 23; Liviu Petrescu, „Cunoaștere de noapte”, RL, 1969, 51; Martin, Generație, 115-125; Nicolae Manolescu, „Păsările”, CNT, 1970, 47; Mircea Iorgulescu, „Păsările”, RL, 1970, 51; Lucian Raicu, O carte a epocii
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
alese ca să sugereze caractere. Temele, țintele ridicolului au putut fi văzute ca trepte ale unui „studiu dramatic” extins, dominat de o viziune a lumii în care „prădăciunea” și spectacolul ei sunt legea supremă (Mihai Cimpoi). La polul opus se află fatalitatea alienantă a pasiunii din drame și tragedii (Magdalina păcătoasa, Răzbunarea unei nebune, Logodnica țarului), susținută în planul construcției de contrastul și de situațiile limită specifice romantismului, dar minată de convenționalul constantei tendințe moralizatoare. Unele piese au fost interpretate la Cernăuți
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
să se așeze într-o structură narativă. Așa se întâmplă în capitolul Emanciparea țiganilor, cu o romantică poveste de dragoste, sfârșită tragic, și mai ales în Frații Cuciuc, unde destinul a „șapte generațiuni de paricizi” stă sub semnul lugubru al fatalității. Atmosfera are aici ceva de basm oriental, realul luând o ciudată înfățișare de imaginar. S. știe să țină treaz interesul, intercalând întâmplări neașteptate, anecdote cu haz și episoade de senzație, cum ar fi acela al sfârșitului poetului Al. Hrisoverghi. Limba
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
substanțial și ocult”, ceva „profund intim și mai mare decât noi”, el fiind de fapt „o direcție de ființare la care ne raportăm permanent”. Realitatea destinului este cuprinsă În următoarele trei aspecte, care reprezintă părțile sale constitutive, și anume: determinismul, fatalitatea și libertatea. Să le definim pe fiecare, În sensul raporturilor pe care le stabilesc cu destinul persoanei. Prin determinism, se Înțelege acea ordine precisă și Înregistrabilă de cauze care stau la baza existenței persoanei umane și care determină Însăși viața
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]