1,251 matches
-
spațiu deschis și, În fața lui, imaginația poetică se Înspăimîntă. Nu „se-nveselește”, Încă o dată, pentru că, fără hotare, pustietatea (cîmpia) este altă imagine a haosului. Iar față de haosul materiei, Alecsandri are cea mai hotărîtă oroare. Însă oroarea se dovedește și aici fecundă. Ea naște insecuritatea, și insecuritatea se Închide (sau se deschide) Într-o clară figură a solitudinii. Poemul este scris cu o vădită rea dispoziție. Lui Alecsandri nu-i place obiectul, e prost dispus În fața temei, Însă, ce bizar!, reaua stare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mîngîios”, vesel, focul intră În categoria obiectivelor securizante. Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce se izbăvește În poezie. * Ce Înseamnă, Încă o dată, pentru Alecsandri, a seriei Două lucruri În același timp: 1) a intimiza, a stăpîni și ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului. Un refugiu, o solitudine fecundă și, totodată, o expansiune În spațiile reveriei, o acumulare de peisaje care se constituie Într-un vast peisaj imaginar. Despre figurile acestui peisaj am vorbit. Mai trebuie spus ceva despre peisajul retoricii („Au paysage de la rhétorique pourrait corespondre alors une
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omului. GÎndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann Îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, Într-adevăr, Înțeleasă ca o boală a sufletului: o boală Însă fecundă, creatoare, căci ea permite omului medieval dominat de interdicții și Înspăimîntat de destin să ia act de condiția lui (și să-și descopere, astfel, personalitatea) și, totodată, să trezească În el dorința de a se exprima prin poezie. „Dragostea - observă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
subiectului uman, fără să asume că aceste răspunsuri sunt rezultatul direct al unor factori genetici. Acest lucru nu duce doar la evitarea criticilor aduse sociobiologiei (de exemplu, cu referire la determinismul genetic al comportamentelor sociale), ci este o perspectivă interdisciplinară fecundă, care reunește discipline diverse (psihologie cognitivă, neuroștiințe, genetică). GRAFIC Figura 2.1. Modelul ABC în conceptualizare evoluționistă. (II). Originea evolutivă a structurilor cognitive: Cum și de ce au fost aceste structuri cognitive elaborate în mediul adaptării evoluționiste (environment of evolutionary adaptation
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
Benda și, îndeosebi, de celebra sa carte La France Byzantine) despre raporturile dintre intelectual și cultură, despre conceptul de cultură însuși, despre modalitatea de a o conserva și dezvolta. Or, până la G. Călinescu, această frământare ideologică, aceste preocupări interesante și fecunde n-au fost îndeajuns oglindite literar, problematica intelectualului fiind, în literatura apuseană de azi, circumscrisă numai la dilema angajării. G. Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la o reflecție comparativă mai generală asupra modurilor de eficiență imaginară a ideologiilor economice, precum și a impasurilor în care se găsesc și unele, și celelate în virtutea legăturii lor cu perioada precisă în care se situau autorii acestui curent novator și fecund. Globalizarea capitalismului care face să pară învechite toate opozițiile structurale dintre două forme arhetipale de societate a căror separare trimite întotdeauna la o autoreferențiere etnocentrică, și aceasta în toate disciplinele 37 obligă la o regândire a schemelor logice latente sau
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
aceiași termeni ca și în cazul oricărei alte unități sociale a investigației antropologice. Aceasta ne-ar trimite la dezbaterile ridicate de exemplu de microistorie, în care se confruntă, după J. Revel 66, partizanii unui "principiu de variație al scării" științific fecund celor care susțin teza întâietății microsocialului în ordinea cauzalității. La un alt nivel, tradiția metodologică în antropologie obligă prin urmare, când întreprinderea este construită ca obiect privilegiat, la evitarea riscului de a rămâne închis în ea, adică la surprinderea fenomenelor
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se înscriu într-o filiație directă cu temele cutumiare. Construirea miturilor cu vocație universalizantă ale "mondializării economice" și ale pieței, reprezentările lor endogene infinite la diferite scări naționale și sociale se oferă ca niște șantiere de explorare cu atât mai fecunde cu cât necesită investigații asupra efectelor concrete ale unor procese care sunt abia la început. În acest context, "economiile socialiste de piață", după o denumire vagă, merită desigur o atenție deosebită, în măsura în care încearcă să instituționalizeze paradoxuri acute de joncțiune ideologică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
prezent În sa artistică. Nu este vorba firește, de un „simbolism personal” descoperit sau interpretat de un scriitor anumit (creațiile de acest fel sunt hibride și inerte), ci de simbolismul ecumenic, universal, ușor de recunoscut În mai multe culturi și fecund pe mai multe planuri (mit, arhitectură, ritual, iconografie etc.) (). Intuit de un creator, un anumit simbol intervine Într-o operă de artă și o organizează cu o coerență a lui proprie, cu o „logică” absconsă, fără ca autorul să și dea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
3.2. Culturi de levuri folosite în vinificație Ideea de a folosi ca maia o anumită specie de levuri datează de la sfârșitul secolului trecut și aparține lui Christian Hansen. Fermentația pură, printr-un organism unic, ce se dovedea așa de fecundă în fabricarea berii este aplicată și la vin. I. Wortmann și apoi Muller Turgau, arată că prin fermentarea mustului de struguri cu S. cerevisiae var. ellipsoideus se obțin vinuri cu mai puțină aciditate volatilă și cu mai mult alcool, decât
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
ființă rațională, doritoare de mai bine, de mai autentic, de mai frumos principiul perfecțiunii și al afirmării de sine, ca expresie a manifestării propriului potențial. Există însă un prag dincolo de care pretențiile idealului se dovedesc mai degrabă nocive, destructive, decât fecunde, împlinitoare, constructive. Pare că acest prag a fost trecut de societatea hipermodernă și hiperconcurențială. Obsesia excelenței și a performanței ne erodează încrederea în noi înșine și ne distruge stima de sine; ne provoacă stări de acut dezechilibru, dereglări ale autoevaluării
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
obișnuințe... Avem o anumită putere să modificăm ceea ce este certificat în trecut în funcție de efectele din viitor. Iar societatea este cea care garantează stabilitatea celor mai multe adevăruri (aici pragmatismul se raliază la poziția lui Durkheim). În științele sociale, pragmatismul inspiră diverse orientări fecunde, de exemplu în privința deciziei, a poziției sociale și a contextului cultural al decidentului. Influența pragmatismului asupra fondatorilor sociologiei Fără să intrăm într-o prezentare aprofundată a acestei relații, puțin cunoscută în Franța, trebuie cel puțin să știm că fondatorii sociologiei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
critic primele cuvinte ale Constituției noastre, asta se datorează faptului că nu e vorba, așa cum am putea crede, de o pură subtilitate metafizică. Pretind că această personificare a statului a fost în trecut și va fi în viitor o sursă fecundă de calamități și de revoluții. Iată Publicul de o parte, Statul de cealaltă, considerate a fi două entități distincte, una ținută să dea din belșug asupra celeilalte, iar cea de-a doua având dreptul de a reclama de la prima torentul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
parale mai puțin în avantajul său. Dar cheltuiala funcționarului se vede, deoarece ea are loc efectiv, în timp ce cheltuiala contribuabilului nu se vede, deoarece, vai!, este împiedicat să o facă. Comparați națiunea cu un pământ arid și impozitul cu o ploaie fecundă. Fie. Dar ar trebui să vă întrebați de asemenea de unde vine această ploaie și dacă nu cumva impozitul este cel care pompează umiditatea din interiorul solului și îl transformă într-un pământ arid. Ar trebui să vă mai întrebați de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
-l trec sub tăcere, căci intră în sfera foarte precisă a acestui studiu economic. Acesta afirmă: Chestiunea economică, în materie de teatru, se rezumă într-un singur cuvânt: este vorba de muncă. Nu contează natura acesteia, este o muncă la fel de fecundă, la fel de productivă ca munca de orice altă natură din națiune. Și teatrele, știți acest lucru, hrănesc și dau salarii, în Franța, la optzeci de mii de lucrători de toate felurile, pictori, zidari, decoratori, costumieri, arhitecți etc. care reprezintă însăși viața
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
tâmplarilor, fierarilor și creșteți în aceeași măsură salariile cântăreților, coaforilor, decoratorilor și costumierilor. Nimic nu dovedește că această din urmă clasă este mai interesantă decât cealaltă. Domnul Lamartine nu pretinde acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă, lucru care ar putea fi contestat; căci cea mai bună dovadă că cea de-a doua nu este la fel de fecundă ca cea dintâi este faptul că una este solicitată să
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acest lucru. El însuși afirmă că munca teatrelor este la fel de fecundă, la fel de productivă (și nu mai mult) ca oricare altă muncă, lucru care ar putea fi contestat; căci cea mai bună dovadă că cea de-a doua nu este la fel de fecundă ca cea dintâi este faptul că una este solicitată să achite costul celeilalte. Dar această comparație între valoarea și meritul intrinsec ale diverselor tipuri de muncă nu intră în subiectul meu din prezent. Tot ce am de făcut aici este
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în acest punct, nivelul de cunoștințe al socialiștilor. Sectarii moderni opun fără încetare asocierea societății libere actuale. Nu iau deloc în seamă faptul că societatea, sub un regim liber, este o asociere veritabilă, mult superioară tuturor celor care ies din fecunda lor imaginație. Să elucidăm acest lucru printr-un exemplu: Ca un om să poată, ridicându-se din pat, să îmbrace o haină trebuie ca un pământ să fi fost împrejmuit, defrișat, desecat, muncit, însămânțat cu un anumit tip de vegetale
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ai Ligii: Cobden, Bright, Fox, Thomson. A publicat traducerea sa în cursul anului 1845. Cartea se deschidea cu o introducere încadrând istoria originii și progresului Ligii. Până la apariția acestei cărți, dacă nu am ignorat în Franța existența acestei mari și fecunde asociații, cel puțin nu am înțeles deloc importanța sa. Nu vedeam în chestiunea corn laws decât o chestiune în întregime specifică Angliei și traducătorii jurnalelor englezești nu credeau, prin urmare, că dările de seamă ale ședințelor Ligii merită osteneala de
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a pus acest reproș la inimă și și-a folosit toată verva spiritului și căldura sufletului să demonstreze injustiția acestei acuzații. Pentru a atesta faptul că economia politică nu apăra status quo-ul, a cerut, în nume propriu, o mare și fecundă reformă; pentru a o justifica în fața reproșului că îi lipsese măruntaiele, s-a ridicat, tot în nume propriu, împotriva impozitelor oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
certitudine și absolut). Din această perioadă, a rămas un portret al lui Brâncuși neterminat, pe verso-ul lucrării "Violoncelistul". Pictura lui se afla sub influența impresionismului și a simbolismului. Perioada rămasă până la război a fost considerată una din cele mai fecunde în istoria artei europene. Din motive de sănătate, Modigliani nu este încorporat. Caracterul dominant al pictorului a constat în faptul că a știut să își mențină creația la nivelul exigențelor sale. Opera sa a fost inspirată de dragoste, înde-părtându-se treptat
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
homerizant Crates din Pergamon, cei doi poli ai pămîntului 3, dincolo de care începea regiunea Tartarului, cu straturile sale de aer dens, rece și stăpânit de întuneric. În celălalt loc homeric menționat, Hera se adresează Afroditei: "Mă duc până la hotarele pământului fecund (peirata gaies), să-l văd pe Okeanos, tatăl zeilor..." Aici, Oceanul, deci fluviul care în viziunea homerică înconjura pământul și care, ca element al umedului, este o arche a neamului zeiesc (și astfel a întregului univers)1, apare ca limita
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când ca glorie, când ca eșec, ea va îmbrăca în mod fatal o formă romantică. Această formă, în care gândurile nu se pot încă desprinde de pasiuni, pentru a se lăsa doar potențate, nu și stânjenite de ele, este deopotrivă fecundă și periculoasă. Face însă parte din miracolul adolescenței de a deține în codul așteptărilor, și deci al găsirilor ei, prezența viitoare a celui care, la rândul lui, are înscris în destinul propriu capacitatea de a răspunde acelei chemări confuze și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din acele gesturi a căror cumințenie este ascunsă de stratul intemperanței de primă instanță. Înțelepciunea operațională și conjuncturală este, invers, mediocritate dovedită într-un târziu. Această certitudine a unei rațiuni și dreptăți mai adânci pe care se întemeiază orice nebunie fecundă nu o poți avea decât în condițiile unei depline purități, deci atunci când mobilurile unor gesturi lasă în urmă persoana căreia îi aparțin și migrează către o instanță supraindividuală. Puritatea acestor imagini este revendicată aici în numele gândului că atât eu, cât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]