800 matches
-
principală am intrat într-un joc al luminilor. Magazinele iluminate puternic, firmele erau într-o concurență de forme și culori cu beculețe intermitente unele dintre ele, plus iluminatul străzii care le făcea și mai distincte. Ce mai? Era o adevărată feerie pe care n-ai fi voit să se mai termine pentru a-ți prelungi starea de beatitudine. Când a luat-o pe strada dinspre mare, am pierdut vraja luminilor; în schimb am cunoscut vraja mării întunecate pe care plutea un
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
generației amintite sa născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... 5 COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine teză de doctorată, Nicolae Manolescu 1 scrie pagini inspirate despre vocația de întemeietor a mentorului junimist, vocație ce definește, la alte dimensiuni, întreaga cultură românească: „Avem
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
vălurite zumzăie ușor, ritmat ca un ceasornic, sub bolta cerească luminată cu steluțe asemenea feștilelor de la balurile Împărătești, În așteptarea palidei Doamne a Nopții ce-și căuta, Încă, rochia imaculată cu care să-și vrăjească dansatorii visători de tărâmuri onirice... Feeria policromă de pe fațadele grandioaselor clădiri victoriene, alături de grațioasele siluetele ale turnurilor din metal și sticlă ce se ridică cu aroganță spre cer, creează o atmosferă de basm, unde totul este posibil, cu happy end... Esplanada Înțesată cu restaurante și baruri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
eu,/ Dare-ar Dumnezeu/ Să-i se-ntoarcă tot în bine/ Cum se-ntoarce fusul meu!// ...Baba Cloanța se pornește/ Fără grijă de păcat,/ Cu Satan încălecat/ Ce din dinți grozav scrâșnește/ Și tot blastămă turbat". Încheierea este într-o feerie de pastel la poemul Baba Cloanța: "Iară-n urmă liniștită/ Dulce unda-și alină,/ Și în taină legăna/ Fața lumii înnălbită/ Ce cu ziua se-ngâna...". Astfel apare determinismul ce anunță inițiatului sfârșitul: Când pe malu-i trece noaptea/ Călătorul șuierând
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Pe codrii solitari, / Pe țarinile-ntinse, cu palida ei rază/ A nopților duioasă stăpână priveghează/ Și frunzele-s de aur, izvoarele de argint/ Când străbătând lumina-i prin negrul labirint/ Al crengilor pădurii, poiana cea pustie/ Desfășură molatec decor de feerie./ Aprinse de lumină sunt bolțile albastre/ Pe care, cu-al lor tremur, popoarele de astre/ Roiesc în strălucire. Luceferi nemișcați/ Privesc fără clipire ai nopții împărați.../ Și veacuri mii și mii/ Trecut-au peste lume și razele-aurii/ Cădeau pe cei
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1908), Doctor în drept (Paris, iunie 1915). Mobilizat în 1916, cade prizonier. Eliberat în 1918, face carieră literară și mai ales politică, în spe cial dup ă 1920. Opere: Balada lunii, Poezii, Antologie și introducere de Dumitru Micu. Autor de feerii dramatice (Făt Frumos, Păcală). Traducător de numeroase texte și de librete d e operă. Redăm un fragment din « Versuri bahice »: în vinișorul ăsta ce are abia un an, Ce am pus ? Nimica toată, ca orice podgorean : Un praf de vorbă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dansatoare) Fascinația lui Debussy pentru gravurile cărților de povești (pasiune împărtășită, de altfel, de numeroși artiști ai epocii, ce se datora în mare măsură dezvoltării accelerate a tehnologiei producțiilor tipografice în acest sfârșit de secol) își va afla ecoul întro feerie sonoră de o grație uimitoare. Titlul uneia dintre ilustrațiile încântătoare ale lui Arthur Rackham, ce însoțeau paginile basmului Peter Pan în Grădinile Kesington al lui J.M.Barrie, se pare că a inspirat această magie sonoră ce te învăluie cu glasul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
cvartă mărită plasat în debutul celui de-al treilea motiv, realimentând în mod evident stridența sonoră. Astfel, asistăm la un ritual magic șoptit de rezonanțele misterioase ale vibrațiilor celeste ce alunecă pe razele luminii selenare, aurind conturul formelor în tainica feerie a nopții. La nivelul primei măsuri, efectul pedalei de rezonanță se va activa în mod anticipativ (pe parcursul pauzei introductive) în scopul de a evita o accentuare inoportună a acordului de debut, fapt ce ar contrazice concepția unei viziuni sonore născute
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
evitare a pistelor false, înșelătoare. Un farmec cu totul aparte, senin, obținem prin fantastic în La țigănci, un giuvaier al literaturii lui Mircea Eliade, construcție de un echilibru și o armonie clasice. Elementul surpriză devine aici, fară a eșua în feerie, un vehicul al încântării pure. Liberă de orice intenție extraartistică, nuvela poate aminti povestea indiană (rezumată în Noaptea de sânziene ) a lui Naranda cel iluzionat de Vișnu, Zeul căruia îi pune o întrebare cam prea îndrăzneață, îl trimite pe ermit
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reflectată interioară, luna declanșează în ființa artistului acel fond arhaic, fantasmele fanteziei sale primare, semnificând simbolic o cunoaștere extatică și refulatoare. Privită ca planetă luna va fi în romantism ținta magilor, eroilor și amanților, iar Dionis va amenaja aici o feerie minerală, decor al iubirii sale ideale. Lunatismul, termenul lui Călinescu (v. II, Temele romantice: Luna) va genera fie și prin contemplare levitația, anularea „simțului gravitației pe pământ”. Antinomica soarelui, care putea adăposti în castele translucide pe zeii Daciei, luna se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
așa a spus și de atunci circul n-a mai plecat deloc. din girofaruri, stelele sclipesc deasupra noastră, pe cer. în limba mea cuvintele cad bolnave, se umflă de puroi, apoi pier. viața e, de la un capăt la altul, o feerie. un accident fără supraviețuitori. o poezie din care cuvintelor li se croiesc sicrie. în țara mea eu sunt un răspuns, dar n-am întrebare. în țara mea locuiesc un coșmar cu ieșire la mare. [când a început... ] când a început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
scriitorii care fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele pastișei, ale parafrazei, ale clișeului"242. În încercarea acesta de a identifica ecourile generației Albatros în poezia contemporană nu ne vom
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
căci orice întîmplare m-ar lovi știu cum s-o înfrunt și să fac dintr-însa ce vreau eu”.15) Lui Bacovia îi e de ajuns să audă „plîns de cobe pe la geamuri” ca să simtă fiorul rece al fatalității. Din feerie în infern Dintre poeziile lui Bacovia cu „corbi” (sînt 12), cel mai mult mă surprinde „Amurg de iarnă”. Cum se știe, are numai două strofe: „Amurg de iarnă, sumbru, de metal,/Cîmpia albă - un imens rotund -/Vîslind, un corb încet
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
remarcabil îl constituie contrastul dintre calmul de suprafață al versurilor, care vin unul după celălalt ca niște constatări neutre și neliniștea sufletească vecină cu disperarea a poetului. în timp ce versul 5 („Copacii rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
murit”, în Adevărul literar și artistic, 5, nr. 174, 6 apr. 1924, p. 3) „O bucată admirabilă pe la 1897”, va scrie și în Jurnal. (1, p. 423) 15. Op. cit., Traducere de C. Fedeleș, Ed. Cultura Națională, f.d., p. 52. Din feerie în infern 1. Opere, p. 31. „Havuzul din dosul palatului mort” 1. Opere, p. 33. 2.Radu D.Rosetti, „Estetica municipală”, în Pagini alese, Ed. Comitetului de Sărbătorire, 1935, p. 231. 3. Ibidem, p. 228. 4. Opere, 2, Ediție îngrijită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
clipă rară, de inspirație, a recitat ca pentru sine poezia «Amurg antic». [...] Cadrul din parc era în perfectă consonanță cu poezia. Amurgul, într adevăr, iriza toate aceste culori peste lebede, peste statuile dimprejurul lacului, peste suprafața abia încrețită a apei. Feeria acestei înserări era copleșitoare. Timbrul vocii poetului avea o rezonanță cu totul deosebită, ca o adiere eoliană. Cred că din clipa aceea poezia ne-a logodit pentru totdeauna, deși cealaltă logodnă avea să fie tîrziu, mult mai tîrziu...” („Sunt singur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în cadrul ierarhiilor stabilite de ban, cu complicațiile și șiretlicurile inerente 20. Noile clase sunt calificate din această perspectivă drept "classes d'argent et de désargent" [Bancquart, 1984, p.19]. Forță banului, ascunsă și expusă totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
mare cu colindul, cu plugușorul, mascați sau în costume naționale tradiționale. Fiecare grupă de vârstă avea orele ei: începeau copiii, cât era încă lumină, apoi plecau tinerii, iar mai spre miezul nopții plecau gospodarii la urat și colindat. Era o feerie să-i asculți și să vezi grupuri mari de oameni de toate vârstele, îmbrăcați frumos în costume naționale, aducând vestea Nașterii Domnului sau urând cu plugușorul pentru un an nou mai bogat și mai împlinit decât cel care trecuse. Nu
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
În câteva seri, regizorul Nae Caranfil a parodiat, cu ajutorul manifestanților, mitinguri electorale ale Frontului Salvării Naționale sau ale Partidului Comunist Român. Erau vizibile și debordante umorul și persiflarea. Acestea făceau din Golania un adevărat spectacol, iar pe alocuri, chiar o feerie și o sărbătoare. Spațiul Piața Universității devenise un soi de omphalos al Bucureștiului și al României, fiindcă aici era „pământ sfințit” de morții din decembrie 1989, cum declara un grevist al foamei. În ciuda ironiei, exista, în același timp, o formă
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Dăm din craci ca cei săraci!“... Nu scriu un roman, e adevărat, doar schițez... Mă pierdeam în pădurea aceea imensă, lăsam pe Lișca la pas, ajungeam la o poiană largă... stam un timp, mă uitam, mă uitam, era ca o feerie, ca un basm... Apoi mă întorceam înfrigurat... mă pătrundea gerul... De fapt, în jurul Dolhascăi, erau păduri nesfârșite... Și la o margine Siretul... Iar chiar pe lângă casa în care stam, mai în spate, unde zăcea și o piuă veche, stricată, curgea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
când am „intrat“ în teatru a fost prin clasa a doua. Locuiam la Belcești, o comună din județul Iași. Mi-a luat bilet o mătușă de-a mea, mai emancipată. Aveam locuri la balcon! Am ajuns după ce începuse piesa, o feerie... Și am intrat direct în basm! Atunci m-am îndrăgostit de Virginica Bălănescu, o actriță ce juca pe Ileana Cosânzeana... Bălăioară, mignionă, cu un accent dulce-moldovenesc... Veronica D. Niculescu: Și o chema Virginica!... Totuși, cred că v-ați îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
conduc la I. Dragoslav, bun povestitor popular cu vervă și culoare (La han La trei ulcele, Fata popei, Povestiri), ca și N. Dunăreanu, călător atent care știe să-i zugrăvească pe țărani și pescari, și V. Eftimiu, fantezist autor de feerii populare care a scris pentru teatru, cu mare succes, Înșir-te, mărgărite, și straniul Galaction. N. Gane este unul dintre cei mai rafinați autori de nuvele; își merită înalta reputație. Em. Gârleanu, directorul teatrului din Craiova, știe, într-un stil
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se amuză de ce spune el; zmeurișul zgârie; este poemul pădurii. Partea cea mai originală a cărții este povestea visului fantastic în care regina își revede fiica. Găsim aici o întreagă teogonie de zeițe roz, zâne, duhuri, un mișcător decor de feerie, o prăbușire în abis, viziuni tulburătoare, colorate, imense perspective de spații largi și înzăpezite, câmpuri de clopoței pe care zâna, cu părul precum razele aurorei, într-o rochie țesută din fire de păianjen, îi face să sune lovindu-i cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
totul într-o aură luminoasă, grație baghetei lui Giulini. Înregistrarea live a concertului a fost captată în 1974. Paradisul și Peri, oratoriu „romantic“ după precizarea lui Schumann, compus în 1843, este construit pe un text de Thomas Moore ca o feerie „moralizatoare“. Peri, semi-divinitate orientală, este expulzată din Paradis. Întoarcerea îi este refuzată până când va fi oferit îngerului gardian „darul pe care Cerul îl preferă tuturor celorlalte“. Fără succes, Peri va aduce din India ultima picătură de sânge a unui erou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pop-rock. Este inegalabil. Poem cinematografic, miraj audio-video, simbioză între antichitate și contemporaneitate - ce cuvinte să aleg pentru a defini o minune artistică? Am încercat cândva să fac pe deșteptul, rescriind cu metafore gratuite (dintre care am păstrat numai titlul) o feerie ce trebuie văzută cu ochii personali și auzită cu urechile bine destupate. N-aș fi vrut să revin, dar ediția aniversară - „30 de ani de la...“ - mi-a stârnit o nemulțumire ce țintește îndeosebi partea audio. Poate exagerez cu pretenții absurde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]