858 matches
-
comportamente care devalorizează, inferiorizează și discriminează bărbații. ------------------------------------------------------------------------- Introducere 2 1 ALINA HURUBEAN Introducere LAVINIA BETEA Cum să te simți discriminat când nu cunoști cuvântul? REGHINA DASCĂL Uitându-mă înapoi fără mânie HARRIET SILIUS Un agent al schimbării JACQUELINE HEINEN Angajament feminist și competențe "masculine... MARIA NICOLETA TURLIUC Un exercițiu subiectiv: reflecții, amintiri și confesiuni... CRISTINA NEAMȚU Fata de duminică ANDREI ȚĂRANU Despre "celelalte" inegalități de gen... DANIEL ȘANDRU Cum am devenit ceea ce sunt. O analiză... DANA BĂDULESCU Reflecții în oglindă DIANA
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
5 Septembrie, 2000 Mulțumesc părintelui Marchis pentru cuvintele de mângâiere transmise mamei mele și mie după apariția acestui articol. Gâlceava danciachirilor cu demnitatea spirituală a femeilor În cotidianul Ziua din 13 octombrie a.c. (2005) am citit articolul Mirunei Munteanu: „Editorial feminist, frigid și ateu”, în replică la articolul lui Dan Ciachir: „Frigiditate și ateism”, etichetele lui pentru feminism, publicat cu o zi în urmă în același cotidian. Am zâmbit fiecărei fraze: iată o femeie tânără, superbă și liberă. Miruna Munteanu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
zdruncina nucleul dur al ordinii rigid-patriarhale. De aici furia nedisimulată: „De peste o sută de ani, în țările și în mediile sărăcite duhovnicește, adică protestante și neoprotestante, o parte dintre femei vor să fie altceva decât sunt. Așa a apărut curentul feminist, care-i o consecință a lipsei de feminitate. Femeile acestea nu mai vor să se folosească de armele lor clasice, ci tind către un statut cvasi-asexuat. Protestează, mărșăluiesc, vociferează, țin discursuri, vor să fie ca bărbații, nu știu de Maica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să trăiți într-o astfel de societate. Poți să o „trăiești” însă la nivel teoretic. La nivel practic nu cred că generația mea sau generația ta o vom experimenta însă. Pentru că primul lucru pe care îl fac acum feministele și feminiștii, indiferent de orientare, este tentativa de a încerca să existe în mod diferit în plan cultural. Să luăm un exemplu: dacă te-ai lua după cultura scrisă a istoriei, a politicii sau a altui domeniu, ai vedea că ea este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o femeie care nu numai că stătea pe picioarele ei și se conducea după capul ei, dar era în stare să țină o întreagă familie, un „trib” întreg pe judecata și munca ei. Cred că aceasta a fost primul model feminist din familie. Ea habar n-avea, săraca, de fapul că era feministă. N-am știut nimic despre feminism. Termenul mi-a fost total străin. Au fost intuiții și mici izbucniri care se legau de constrângerea în raport cu libertatea mea față de băieți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
o mare nedreptate care trebuie înlăturată. Dacă ei vor să fie până la capăt principiali și pluraliști, atunci acceptă că patriarhatul este o gravă problemă socială care, de altfel, este și problema lor, îi afectează și pe ei. În cazul bărbaților feminiști avem de-a face cu o corelație între: lipsa de complexe, deschidere și democrație, onestitate intelectuală și curiozitate intelectuală. Există și oameni care pur și simplu nu vor să discute această problemă. Nu îi interesează. Își închid orice fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
pe potriva ta sau este o persoană pe care tinzi să o umilești sau s-o disprețuiești? Eu cred că trebuie să fii extrem de pervers ca să trăiești lângă o persoană pe care, de fapt, o disprețuiești intelectual. Ceilalți, care nu sunt feminiști, dar nici nu se dau în spectacole cu caracter misogin, cum își deghizează misoginismul? Misoginismul subtil se deghizează în foarte multe „costumații”. Nu trebuie să fii foarte explicit discriminator. Deloc. Adesea misoginismul se deghizează în protecție, mai ales în politică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
cu toate că, de exemplu, Platon și Aristotel au trăit la puțini ani distanță. Unul era foarte misogin, respectiv Aristotel. Platon nu era misogin, dimpotrivă, le dă femeilor un loc semnificativ în Republica sa. Rousseau era fățiș misogin, John Stuart Mill era feminist. Când este vorba despre misoginism, Nietzsche este un mare exemplu. Dacă privești spre filosofii români, Cioran este misogin. Dacă te întorci spre poeții români, Eminescu este un misogin de geniu. În aceste cazuri păstrezi ideile bune, talentul și tratezi ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să intru în aria gen și politici educație, pentru că era o zonă descoperită, cel puțin în România, și a trebuit să mă ocup și de agendele politice în legătură cu relațiile de gen. Acum lucrez cu Otilia Dragomir la editarea unui lexicon feminist care urmează să apară la Polirom. Trebuie, de asemenea, să conduc un masterat de studii de gen. Sunt mult prea multe lucruri ca să le poți face bine pe toate. La un moment dat te copleșesc. Rezultatul este însă că feminismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de cea mai înaltă valoare, care a caracterizat modernitatea clasică, a fost înlocuit în societatea globală de azi cu idealul divertismentului, care se propagă prin relativismul postmodern - prin care educația umanistă își pecetluiește decesul, iar cea științifică, limitele, în obscurantismul feminist (s.n) și/sau multiculturalist.” (Horia Roman Patapievici, Președintele Institutului Cultural Român, în articolul „Popularitatea culturii înalte: un deces profetic”, revista Idei în dialog, nr. 2 (17), februarie, 2006). Guvernele României au făcut, în mod „spontan”, politici discriminatorii în privința veniturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de unde, nu le pasă de această problematică sau sunt năucitor de conservatoare. Televiziunile nu au nici un fel de politică feministă. Emisiunile sunt pentru doamne, despre vedete, pentru „fâțe”. Accidental mai nimerește câte o invitată sau câte un invitat care sunt feminiști. Presa scrisă cotidiană ignoră tot ce se află în zonă. Nici măcar proteste trimise de către ONG-uri feministe nu publică. Feminismul cultural românesc are, mulțumită mai ales Laurei Grünberg, o singură „tribună” dedicată: revista AnALize. Cred că ar fi interesant să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
rețetă de succes în politică și dacă sunt, sunt pentru partid, nu pentru ele însele și pentru alte femei. PSD își mai păstrează femeile proeminente, mai ales că acum sunt cam reduse la tăcere în calitate de țapi ispășitori. PD, mai avangardist feminist cândva, rămâne totuși politic mai atașat feminismului, cu tot cu macho-ul din fruntea lui. PNL își continuă dialogul cu nepăsarea față de feminismul liberal și chiar față de „indicațiile prețioase” ale Uniunii Europene, trecându-și pe liste 5% femei. Naționalismul colectivist-resentimentar al României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Cred că integral. Ipostaza de Don Quijote nu am părăsit-o niciodată, iar povestea cu căpetenia de haiduci cred că într-un fel este valabilă, pentru că, din păcate, feminismul se află încă în faza de haiducie. Există câteva feministe și câțiva feminiști, la marginea „codrului” domeniului lor, care vor și o altă perspectivă, vorbesc despre politologi, juriști, sociologi, istorici, filologi, artiști. Ei sunt priviți de către colegii lor conservatori ca niște out-law sau sunt ignorați fiindcă se ocupă de teme „minore”. Tratarea experiențelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
mea este că nu poți să fii de toate. Dar am avut de ales ce să fiu. Am făcut filosofie feministă, teorie politică feministă, am introdus studiile de gen în România (1998), am creat cu Laura Grünberg primul ONG explicit feminist: Societatea AnA (1993), am publicat pe unde existau nișe create de femei sau de feminiști (în special de Gabriela Adameșteanu și Bogdan Lefter): Observator Cultural, 22, mai rar Dilema, uneori Curentul, am inițiat colecția de Studii de Gen la Polirom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să fiu. Am făcut filosofie feministă, teorie politică feministă, am introdus studiile de gen în România (1998), am creat cu Laura Grünberg primul ONG explicit feminist: Societatea AnA (1993), am publicat pe unde existau nișe create de femei sau de feminiști (în special de Gabriela Adameșteanu și Bogdan Lefter): Observator Cultural, 22, mai rar Dilema, uneori Curentul, am inițiat colecția de Studii de Gen la Polirom grație unui bărbat deschis, receptiv și netemător: Silviu Lupescu. Am donquijotit ani de zile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Rosanvallon, P., (2008), Counter-Democracy: Politics in an Age of Distrust, New York: Cambridge University Press. Rospigliosi, F., (2000), Montesinos y las fuerzas armadas: Cómo controló durante una década las instituciones militares, Lima: Instituto de Estudios Peruanos. Rousseau, S., (2011), "Indigenous and Feminist Movements at the Constituent Assembly in Bolivia. Locating the Representation of Indigenous Women", în Latin American Research Review 46(2): 5-28. Rovira Kaltwasser, C., (2009), Kampf der Eliten. Das Ringen um gesellschaftliche Führung in Lateinamerika, 1810-1982, Frankfurt a.M: Campus
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate fi găsit în cel mai vechi tratat feminist păstrat în limba engleză, un pamflet publicat în 1589 de o nobilă anonimă, Jane Anger Her Protection for Women. Pamfletul, o formă timpurie de jurnalism în limba engleză, dar în acest caz în mare parte informativ sau discursiv în formă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
atunci când Jane Anger se leagă de retorica sa în atacul autorului asupra femeilor (A[nger] 22-29) (Euphues: The Anatomy of Wyt de Lyle a fost și acesta în mare parte un atac misogin). Contraargumentul este important nu numai ca protest feminist dar și datorită formei alese de autoare, jurnalismul sau mai pe larg, o nonficțiune în proză al cărei scop ultim este de a relata lumea fenomenală. Alegând o formă care caută relatarea temporală, autoarea a evitat poezia, genul dominant elitist
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
minuțioasă, ce putem detecta sunt doar urme de jurnalism literar. Spre exemplu, romanciera Zora Neale Hurston este cunoscută mai ales pentru romanul Ochii lor îl urmăreau pe Dumnezeu (Their Eyes Were Watching God), publicat în 1937 și pentru un roman feminist timpuriu. Dar ea a lucrat și în cadrul Proiectului Scriitorilor Federali, culegând folclor despre negrii din Sud (era specializată în antropologie) și a scris relatări pentru Ghidul Floridei ce pot fi încadrate în jurnalismul literar. De fapt, autoarea a inclus chiar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Madam Knight, Ed. și introducere de George Parker Winship, Boston: Small, Maynard, 1920, The Private Journal of a Journey from Boston to New York, 1825. Kramer, Dale, Ross and the New Yorker, New York: Doubleday, 1951. Kroeger, Brooke, Nellie Bly: Daredevil, Reporter, Feminist, New York: Times Books, 1994. Kydde, Thomas, The trueth of the most wicked secret murthering of Iohn Brewen...committed by his owne wife through the prouocation of one Iohn Parker....1592, Illustrations of Early English Popular Literature, 1863, Ed. J. Payne
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
11 a cuprins și instalația video a artistei finlandeze Eija-Liisa Ahtila pe care Irina Cios o descrie ca fiind "realizată în stilul său din ultima vreme, mizând foarte mult pe personalitatea limbii finlandeze și pe un anumit tip de discurs feminist"320. 3.3.1.5. Fotografie În numărul din aprilie 2000, Marius Rus Bojan ne-o face cunoscută pe fotografa finlandeză Irmeli Jung. Se naște în 1947 în Finlanda, dar, după ce își termină studiile în Republica (Federală, la vremea aceea
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ar exercita în condițiile erodării granițelor dintre producerea, teoretizarea și istoricizarea imaginilor, obiectelor și ambienturilor. Continuându-și analiza, Irit Rogoff eludează problematica "ochiului sceptic" și opune "ochiului bun" al perspectivei istoriei artei tradiționale acel "ochi curios" teoretizat în teoria filmului feminist, insistând în acest context asupra interesului pentru lucrurile mai puțin cunoscute, înțelese și articulate care ar deschide un model "relativist" al analizei culturale. Această turnură care determină schimbarea direcției analizei culturale de la preocuparea pentru obiecte și imagini, specifică istoriei artei
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
formelor, pătruns fiind de discursurile verbale și vizuale, teoreticianul american propune o depășire a înțelegerii "vederii" în termenii formali ai psihologiei percepției (propuși de Gombrich ori Arnheim) prin explicația in-formală în termenii dezvăluirilor ideologice (făcute de teoreticienii marxiști, psihanaliști ori feminiști). În condițiile exercitării sociale a controlului, Bryson invocă necesitatea realizării unor studii cu privire la modul în care "puterea se folosește de constructul social al vederii" și la modul în care puterea încă își "deghizează și ascunde operațiile în vizualitate, în miturile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
by its critical and interdisciplinary position. Considered as an extension of cultural studies, in the analysis and evaluation of the visual culture expressions, visual studies are investigating the social role of the images from the perspective of semiotic, psychoanalytic, post-marxist, feminist and post-colonial critical theories. Complementary to these researches, this book proposes a new interpretation of visual studies, rather from the perspective of a critical practice of art theories and visual arts, than from the perspective of the development of a
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din interiorul și din exteriorul comunității identitare). Autorii susțin că oricine poate participa la construcția identitară, dar influența sau eficacitatea are limite în funcție de agent fiind importantă relația care există între circumstanțele materiale și construcția identitară. În ceea ce privește caracterul multiplu al identității, feminiștii și alți cercetători au argumentat că multe aspecte fac parte din înțelegerea de sine a unei persoane. Statele, la rândul lor, au identități multiple la care apelează în funcție de situație. Adesea, aceste construcții identitare nu sunt doar complexe, ci și contradictorii
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]