28,559 matches
-
aceea chiar, sunt dăruit cu un vis miraculos, o vedenie. Nu-L văd pe Domnul Iisus Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă - albă și strălucitoare - și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, este o fericire totală și înlătură totul; sunt scăldat în lumina orbitoare, plutesc în lumină, sunt în lumină și exult. Știu că va dura veșnic, este un perpetuum immobile. “Eu sunt” îmi vorbește lumina, dar nu prin cuvinte, prin transmisiunea gândului. Eu sunt
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
sunt fericit, fericit, fericit. Sunt și pricep că sunt și mi-o spun. Și lumina parcă este mai luminoasă decât lumina și parcă ea vorbește și-mi spune cine este. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n cele din urmă, fără menajamente, mă
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
încât nu mă recunosc. De atunci îmi este nespus de rușine. De prostii, de răutăți, de scârnăvii. De toane. De viclenii. Rușine. (9) Asupra apropierii de Iisus Hristos, proba care nu înșeală, criteriul definitiv este buna dispoziție. Numai starea de fericire dovedește că ești al Domnului. Virtuosul îmbufnat nu este prietenul Mântuitorului, ci jinduitorul după diavol. Ascetul arțăgos nu e autentic. Există mijloace obiective, în artă, de a recunoaște autenticul și a da la o parte copia. Pentru a deosebi creștinul
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
fericit. Acesta și este sensul genialei și inspiratei fraze a lui Kirkegaard: “contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului este libertatea”. Vămile văzduhului sunt numeroase. Aici pe pământ la vama care nu poate fi înșelată, proba constă în starea de fericire. Virtuosul neîmblânzit nu știe și nu poate rosti “dulce Iisuse”, toată sfera “dulcelui” îi este străină, inaccesibilă și uită că jugul Domnului este blând și povara lui ușoară. Poate că din Evanghelia după Matei, la Predica de pe munte, s-au
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
spus celor de demult: să nu săvârșiți păcate. Eu însă vă spun vouă că oricine se întristează nesăvârșind păcate, a și păcătuit în inima lui”. (10) Condiția căzută a omului este nefericită. Ceea ce nu înseamnă că nu avem dreptul la fericire. Ba și datoria de a fi fericiți. Creștinismul este o școală a fericirii. Cea dintâi datorie a unui creștin este să fie fericit. (11) Cum vom cunoaște, noi creștinii, noi ciracii și urmașii celor care din prima clipă au crezut
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
că oricine se întristează nesăvârșind păcate, a și păcătuit în inima lui”. (10) Condiția căzută a omului este nefericită. Ceea ce nu înseamnă că nu avem dreptul la fericire. Ba și datoria de a fi fericiți. Creștinismul este o școală a fericirii. Cea dintâi datorie a unui creștin este să fie fericit. (11) Cum vom cunoaște, noi creștinii, noi ciracii și urmașii celor care din prima clipă au crezut în El (Iisus Hristos), cum vom cunoaște că o faptă, o acțiune, o
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul Fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1994, pag. 19. 2. Ibidem, pag. 106. 3. Zaharia Sângeorzan, Monahul de la Rohia, N. Steihardt răspunde la 365 de întrebări, Editura Humanitas, București 1998, pag. 43. 4. N. Steindardt, op. cit., pag. 343. 5. Ibidem, pag. 192. 6
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_stelian_gombos_1331540457.html [Corola-blog/BlogPost/354530_a_355859]
-
un final gândacul ajuns în vârf, se uita la iarba captivă prin dăruire. Ea se apleca în stânga, apoi în dreapta, mișcată de emoție, de desăvârșirea clipei, iar gândacul își dezvelea pieptul în toată splendoarea sa către soarele regal, era în culmea fericirii pentru izbândă. Fala lăsând în urmă sentimentele. Suzana Deac Referință Bibliografică: Gândăcelul îndrăgostit de un fir de iarbă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Gandacelul_indragostit_de_un_fir_de_iarba.html [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
zâmbesc iar soarele îți iese-n cale, tu să mă lași să te iubesc. Eu sunt aici, tu ești acolo dar sufletele se-ntalnesc când inima-ti va bate tare, să știi că eu te mai iubesc. Perechea mea de fericire ce doar prin vis îmi mai vorbești și tare mă mai strângi la piept, nu m-ai uitat...mă mai iubești. Referință Bibliografica: Mai lasă-mă să te iubesc / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2282, Anul VII
MAI LASA-MA SA TE IUBESC de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 by http://confluente.ro/elena_aurel_1490979487.html [Corola-blog/BlogPost/384810_a_386139]
-
inegală peste zare, posomorâtă apă stă în calea lui, cocoare nu-s, o nu mai sunt cocoare.! Iubito, te-aș ruga să mi le-aduci cu aripile albe de iubire, în lotca mea, pe fluviul dintre lunci unde era atâta fericire. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” Referință Bibliografică: barcagiu / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
BARCAGIU de LEONID IACOB în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Barcagiu.html [Corola-blog/BlogPost/348478_a_349807]
-
Cum am putut uita toate acestea, cum m'am lăsat pacălită, legată fedeleș , schingiuită, în minte siluită; de a ego'ului ispită!? Încerc să mă recompun culegându'mi cu răbdare mici cioburi din vise, cândva promise de o mai veche fericire a mea Și parcă... mă simt mai bine! În luciul de apă, încă străveziul chip... mă privește'a mirare; mulțumindu'mi sfios și încet, încet; căpătându'și culoare! Din dosul unui halat alb, o asistentă cu suflet de înger mă
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1431856417.html [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
o șoaptă a tăcerii încremenită în mers. Cuvintele se deschideau apoi, ca mugurii, mângâindu-ți tâmplele, dornice să se încredințeze rostirii. Trecutul și viitorul ieșeau din starea de timp, singura stare admisă fiind prezentul. Privirea ta purta în ea esențialitatea fericirii, a durerii, a iubirii depline, și părea că o trimiteai de cealaltă parte a universului, unde , oricând, viața se poate întoarce să o ia de la capăt. Ochii tăi vorbeau, mâinile vorbeau. Cântai, dansai, sufereai, erai ironic, provocator, înger și demon
ŞTEFAN IORDACHE, CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI de MIHAELA DORDEA în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Ar_fi_implinit_70_de_ani_stefan_iordache_cel_mai_iubit_dintre_pamanteni.html [Corola-blog/BlogPost/344975_a_346304]
-
Nu v-am văzut în zonă, dar sunteți cunoscut - Și-așa din vorbă-n vorbă, idila a-nceput. Și-acum când trecem strada prin locul potrivit , Îmi spui cu bucurie: Aici ne-am întâlnit!” Trecut-au anii-clipe, și toți cu fericire, Alăturea de tine - fântână de iubire; Iubita mea știi bine ce mult eu te iubesc, Și numai lângă tine vreau să îmbătrânesc! Și-apoi inevitabil, când moartea ne-o scinda, Acel rămas în viață cu flori s-o perinda Să-aprindă
IUBITO... de NELU PREDA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1476378909.html [Corola-blog/BlogPost/384321_a_385650]
-
de o iarnă grea. În acea primă dimineață în Israel, când au deschis temători fereastra, o briză, pentru ei necunoscută, cu aromă de pădure și de livadă, năvăli peste ei. Sau întors în patul din odaie pierzându-se în îmbrățișările fericirii momentului, în sărutări, în mângâieri reciproce și în dorința unui somn recuperator, după atâtea emoții. Și-ar fi îndeplinit dorința dacă n-ar fi izbucnit zbârnăitul ceasului deșteptător, așezat pe jos, înadins aproape de pat. Ceasul le vestea că e ora
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
pat. Ceasul le vestea că e ora sculării, că e târziu. S-au repezit la baie și înghesuiți sub același duș, au lăsat apa caldă să curgă peste ei, abandonați în răsfăț. Apă caldă, minune de mult uitată! De atâta fericire, și-au apropiat buzele țuguiate, și au rămas îmbrățișați într-un sărut prelungit, lăsând apa caldă să-i mângâie. Dar timpul nu le îngăduia să se zbenguie prea mult: Repede, să prindem masa, și la lecții! Cursul de limbă, pe
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
de călăuză a ei în căutarea sinelui. Deși citise undeva că „Sinele nu poate fi găsit în cărți, trebuie singur să-l descoperi, în tine însuți”, ea, totuși, se găsea pe sine în câte o carte. De câte ori se vorbea de fericire, ea spunea că fericirea e în sinea ei, căci în sufletul Floricăi domnea pacea. Obosită, muncită, adormea liniștită și se trezea dimineața cu aceeași seninătate care-i lumina ființa și îi dădea încredere în ziua care vine. Nu dispera niciodată
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
în căutarea sinelui. Deși citise undeva că „Sinele nu poate fi găsit în cărți, trebuie singur să-l descoperi, în tine însuți”, ea, totuși, se găsea pe sine în câte o carte. De câte ori se vorbea de fericire, ea spunea că fericirea e în sinea ei, căci în sufletul Floricăi domnea pacea. Obosită, muncită, adormea liniștită și se trezea dimineața cu aceeași seninătate care-i lumina ființa și îi dădea încredere în ziua care vine. Nu dispera niciodată, era sigură de puterea
LA CAESAREA de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1428303143.html [Corola-blog/BlogPost/348638_a_349967]
-
Lucian, homeric (poate chiar isteric), de descătușare, de la sfârșitul cărții Omul care vine din Est (Editura Mașina de scris, București 2012, 287 pp.) nu este râsul unui om eliberat de toate apăsările unei vieți trăite, din păcate, sau poate din fericire pe viu, pentru că, de fapt, personajul ei principal, Lucian Ionescu, râde amar el, de el însuși, paiața râde de-o paiață. Autorul trebuia să scrie această carte ca să se elibereze de apăsările unui trecut, dar și de apăsările unui viitor
Dan Ghițescu – omul care vine din est by http://uzp.org.ro/dan-ghitescu-omulccare-vine-din-est/ [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
pe atât este de neputincios, și el, în fața puterii unui singur om. Și omul a închis ochii. Când i-a deschis, era cu 36 de ani în urmă, pe bloc. În întuneric, vedea ochii de sidef ai fetei, sclipind de fericire. Și el ar fi trebuit să știe, încă de atunci, tot ce vorbea de o viață, părintele Cleopa Ilie. Dar nu citise. Dacă ar fi citit, ar fi știut cum să facă, după puterile lui, lumea, rai. Nu e nici
Editorial. Liviu Florian Jianu: POVESTEA OMULUI CARE AJUTA DREPTATEA by http://revistaderecenzii.ro/editorial-liviu-florian-jianu-povestea-omului-care-ajuta-dreptatea/ [Corola-blog/BlogPost/339555_a_340884]
-
de suprapuneri sau de transparențe, de elemente preluate din natură. Inspirația mi-o găsesc în ea, cu tot ceea ce înseamna aceasta. Dar nu orice natură, ci una calmă, caldă, armonioasă ce te imbie la veselie și optimism, la bunătate și fericire. Despre aceasta «povestesc» în pânzele mele, despre cât de benefic este contactul cu ea. Nu istorisesc degeaba despre natură. Se știe că oamenii se întorc spre aceasta tocmai pentru că simt că le lipșeste ceva. Se spune că este ideal să
GABRIELA CALINOIU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 by http://confluente.ro/Portret_de_artist_gabriela_c_rodica_elena_lupu_1364117246.html [Corola-blog/BlogPost/345388_a_346717]
-
sânge din sfârcul cuvântului, nu va ști niciodată să-și sprijine aerul de singura stea disponibilă. Cu toate precauțiile luate la început, răzbat accente personale în toată scrierea. Pe fragmente. Pe stări. Pe teme. Nici nu se poate altfel. “Jurnalul fericirii”, “Jurnalul nefericirii” - câte feluri de scrieri personale nu există? Marcat ca specie literară și utilizată de aproape toți scriitorii, Jurnalul este o modalitate de a-ți pune ordine în gânduri, în simțuri și în cuvinte. Scrierea lui poate permite constatarea
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
atins. De aici concluzia că nu există iubire perfectă în care cei doi să ofere în mod egal. “Nu avem de dat, de luat, nici liberi, nici legați”, - spune autoarea. Iubirea nu e pentru autoare un act de jubilație, de fericire extremă, ci mai curând, unul de jertfă, de luptă, de suferință. Ceea ce la alții este foarte ușor, la perechea pe care o închipuie autoarea, este aproape imposibil. De ce alegem întotdeauna imposibilul? Infernul tandreței - așa cum spunea în chip genial, Alain Bosquet
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 by http://confluente.ro/Eternele_iubiri_secvente_sufletesti_cezarina_adamescu_1333215822.html [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
a lui ce părea că-i înțelege toate angoasele. M-am urnit greu, dar odată ce m-am apucat, am constatat cu bucurie crescândă că-mi plăcea să-i scriu și, astfel, i-am scris următoarea scrisoare: „Dragul meu Lucian, Spre fericirea și desfătarea mea din ultima perioadă, mă întreb amuzată cum de ai reușit performanța asta, cum de ai ajuns la succesul fulminant de a-mi subjuga o parte din timp, ca să dezbat anumite subiecte extrem de dragi mie, dar mai ales
LUCIAN, O PERSONALITATE PUTERNICĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Lucian_o_personalitate_puternica_cristea_aurora_1342370431.html [Corola-blog/BlogPost/348308_a_349637]
-
din vremea de astăzi, cum spionează „revuluția”, pentru ca apoi să aud că iar „pupat toți Piața Endependenți”. Lăsați-mă în pace!” În fiecare cuvânt al lui Caragiale, în fiecare replică, se poate observa o lacrimă, de râs sau de durere, fericirea și nefericirea, pentru că ele alcătuiesc viața și aceasta a fost ilustrată prin diamantul inegalabilului său talent. Când spunem Caragiale, spunea Ceahlăul, străjerul Moldovei, spunem uriaș care străjuiește granițele literaturii române. Maestrul s-a cununat cu Nemurirea. Să-l sărbătorim, popor
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 by http://confluente.ro/Anul_caragiale_ion_c_hiru_1332436334.html [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]