1,361 matches
-
mai puțin avansate, care îi lăsaseră amintirea "unui întuneric greu de suportat, a sudorii, a unor murmure de protest, a legăturilor și benzilor de elastic tare, a capselor și patentelor care zgâriau pielea, a interzicerilor șoptite, a erecțiilor dureroase, a fermoarelor înțepenite și a miasmei calde, neplăcute, a secrețiilor glandelor inflamate și obstrucționate". Stingo nu mai este de fapt chiar virgin, căci apelase odată, în disperare de cauză, la serviciile unei "profesioniste". Însă și de data aceasta, experiența se transformase într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
folosi, pentru a exprima valoarea pasivă, și alte verbe de mișcare, care aduc o nuanță dinamică sau durativă: fr. La conjuration s΄en allais dissipé." Conjurația era (în curs de a fi) împrăștiată".; rom. Rochia vine strînsă la gît (de fermoar). Aprecierea acțiunii exprimate de verb de către vorbitor se redă de obicei prin intermediul categoriei modului, care s-a transmis limbilor romanice uneori cu modificări importante. Conjunctivul a cunoscut restrîngeri din mai multe puncte de vedere, în primul rînd prin înlocuirea lui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly, Sertarul cu iluzii ▪ Magda Ursache, Strigă acum... ▪ Paul Miron, Târgul șaradelor ▪ P.C. Jersild, Vânătoarea de porci ▪ Anton Marin, Eu, gândacul ▪ Ana Ludușan, Zinzin ▪ Mihai Toderică, Pământean alambicat ▪ Anton Petrovschi-Bacopiatra, Geanta cu cinci fermoare Librării în care puteți găsi cărțile colecției INOROG ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749 BRAȘOV Librăria Șt. O. Iosif, str. Mureșenilor nr.14, tel. 0268/477799 Librăria George Coșbuc, str. Republicii nr. 29, tel. 0268
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
bunului Dumnezeu! Lupte crâncene se dau în propria-mi ființă, de parcă un zeu al întunericului lucrează ocult încercând o răpire din brațele Divinității. * * * Am încheiat cu succes tot acest ,,ritual’’ al schimbatului mi-am tras pe mine pijamaua, am închis fermoarul genții... Am strigat-o pe doamna Mariana: ,,veniți, gata, sunt gata!’’ Am apucat zdravăn unul dintre mânerele genții albastre. M-a scos pe o ușă mai puțin ,,umblată’’ de bolnavi ușa ce ,,iese’’ mai aproape de aleea principală a curții care
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
hotărâți să-și apere insula în fața năvalei de turiști. Paris: inima și creierul pasionează opinia publică: o intervenție chirurgicală permite reanimarea cordului la un șomer sinucigaș; prof. Gosset prezintă un aparat care înregistrează vibrațiile infime ale creierului. Berlin: se interzice fermoarul la rochiile de damă; e urât și Germania are nevoie de oțel pentru lucruri mai serioase. Bagdad: Institutul de Orientalistică descoperă în Mesopotamia un joc de șah datând cu 4.000 de ani înaintea nașterii lui Hristos. Paris: ambasadorul Japoniei
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să prezint actele la control și să declar ce am în geantă, care era destul de voluminoasă și pe care o căram cu greu pe umăr. Imediat, parcă făcusem un duș rece ce mă învioră, pe loc scoțând buletinul și deschizând fermoarul de la geantă. Ultimul lucru pe care îl pusesem în geantă înaintă să plec de acasă era trusa de dălți, pe care o vârâsem la repezeală din criză de timp. La vederea acesteia ce era necorespunzător împăturită lăsând să se vadă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
schimb eu tonul, încercînd să mă fac înțeles, tu ești o fată cu corpul bine împlinit, atît cît trebuie. Ori, dacă ți-ai făcut fusta asta, și lungă, și cu pliuri la șolduri, arăți ca o batoză. Văd că ai fermoarul pe șoldul stîng. Ia întoarce fusta cu fermoarul la spate, ca pliurile să cadă în față și în spate. Lidia se uită la mine crucită. Hai, dragă, întoarce fusta, o îndeamnă doamna Petrache. Lidia face un gest și rotește fusta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tu ești o fată cu corpul bine împlinit, atît cît trebuie. Ori, dacă ți-ai făcut fusta asta, și lungă, și cu pliuri la șolduri, arăți ca o batoză. Văd că ai fermoarul pe șoldul stîng. Ia întoarce fusta cu fermoarul la spate, ca pliurile să cadă în față și în spate. Lidia se uită la mine crucită. Hai, dragă, întoarce fusta, o îndeamnă doamna Petrache. Lidia face un gest și rotește fusta pe talie. Ei da, așa da! exclamă doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vieți complet separate și, cu cât stau mai mult la New York, cu atât mai tare se îndepărtează aceste vieți una de cealaltă. — OK, uite-o și pe a mea, spune Suze surescitată la culme. Deschide o ușă de la șifonier și fermoarul port-manteau-ului de stambă - și mă găsesc în fața unei rochii pur și simplu fabuloase, din mătase și catifea, cu ape în toate direcțiile, cu mâneci lungi și cu tradiționala trenă lungă. — Dumnezeule, Suze, zic, cu respirația întretăiată și un nod în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și mama tocmai coboară scara de la pod, cu un pachețoi alb, învelit în plastic. — Ce-i asta? o întreb, ajutând-o. Nu spune nimic, zice, făcând eforturi să-și camufleze încântarea. Doar... Mâinile îi tremură în clipa în care desface fermoarul husei de plastic. Doar... uită-te! — E rochia ta de mireasă! zic uluită, în clipa în care scoate dantela albă. Nu știam că o mai ai! — Firește că o mai am! Dă la o parte straturile de hârtie care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
duc drept spre cabina de probă, fără să mă uit în ochii lui Suze. O fracțiune de secundă mai târziu, m-a și ajuns din urmă. — Cine-a mai fost și asta? spune pe un ton neutru, în timp ce îmi desfac fermoarul de la rochie. — Asta a fost... Robyn! E drăguță, nu? — Și despre ce naiba vorbea? — Ei, știi și tu... pălăvrăgeală de nuntă... știi cum e... Mă ajuți și pe mine să ies din corsetul ăsta? — Și de ce, mă rog, pare ferm convinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
când am să te îmbrac cu un smoching roz. — Ai dreptate, spune Luke. O să regret amarnic. Acum iartă-mă, trebuie să te las. Serios. Ne vedem mai târziu. — Pa. Pun telefonul jos, îmi iau haina și geanta. În timp ce îi trag fermoarul, mă uit la bucata de hârtie, cuprinsă de vagi mustrări. Poate ar trebui să stau aici, să mai meditez un pic asupra situației și să încerc să ajung la o concluzie. Dar... indiferent dacă facem nunta în Anglia sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ai rezervat o rochie Richard Tyler. Așa e? — A, da, așa e. — Dar puteam să jur că te-am auzit alaltăieri spunându-i lui Erin despre o rochie de la Vera Wang. Îmi mut privirea și îmi găsesc de lucru cu fermoarul de la geantă. — Păi... ideea e că... mi-am rezervat mai multe rochii. — Cam câte? Patru, spun după o pauză. N-are rost să-i spun și despre aia de la Kleinfeld. Christina își dă capul pe spate și râde zgomotos. — Becky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să sugă lui Ernie, în chiloți. Adevărul e că și-a cumpărat o bluză specială pentru alăptat dintr-un catalog, care promitea „discreție și accesibilitate, acasă și în public“. Dar s-a enervat atât de tare cu porcăria aia de fermoar ascuns, că a aruncat-o după numai o zi. Și uite! Asta-i ziua când l-am adus acasă! Luke se așază la masă și se uită la poze, cu o expresie ciudată pe față. — Pare... cât se poate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Se strânsese lumea ca la urs, și ea a-nceput să mă împroaște cu tot felul de acuzații demente... Cred că uneori femeile astea de carieră o cam iau razna pe la patruzeci de ani. Poți, te rog, să-mi desfaci fermoarul? Nu se poate să fie chiar ea. E imposibil, trebuie să fie cel puțin vreo mie de amante blonde în New York, care au fost agresate pe Madison Avenue de fosta nevastă a prietenului, scoasă din minți. — Cum... ai zis că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi vine perfect. Face o piruetă, admirându-se în oglindă. — Dar nici măcar n-am început! — Și ce dacă? Gata, m-am hotărât. Pe-asta o iau. Se uită la ceas. Și, în afară de asta, sunt și cam pe fugă. Îmi desfaci fermoarul, te rog? — Amy... mă sforțez să zâmbesc. Cred că, totuși, n-ar fi rău să mai încerci câteva înainte de a te hotărî. — N-auzi că n-am nevoie să mai încerc nici o rochie? Ai ochi foarte bun. — Ba nu, deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe furiș la ceas. Biroul lui Laurel e la câteva sute de metri. Trebuie să pice din clipă-n clipă. — Vrei, te rog, să mă ajuți în secolul ăsta? repetă, cu glas înăsprit. Da! zic fâstâcită. Imediat! Apuc de capătul fermoarului de la rochia roșie de ștras și încep să trag de el în jos. După care îmi vine o idee subită. — Stai, zic. Știi ce cred, că ar fi mai ușor s-o scoți dacă încerci să ți-o scoți pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
După care îmi vine o idee subită. — Stai, zic. Știi ce cred, că ar fi mai ușor s-o scoți dacă încerci să ți-o scoți pe cap. — OK, zice Amy Forrester la capătul răbdărilor. Cum crezi tu. Mai desfac fermoarul încă puțin, după care îi trag rochia extrem de strâmtă peste șolduri și în sus, spre cap. Ha! Am prins-o! Materialul roșu rigid îi acoperă complet fața, în timp ce restul trupului e doar în lenjerie intimă și pantofi cu toc cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Deschid ușa cabinei și mă uit afară, dar nici urmă de ea. — OK! Hai, c-am reușit! Mă întorc repede spre ea și o privesc stresată. Mâna lui Amy a apărut de nu știu unde și a reușit cumva să apuce capătul fermoarului cu două degete ojate. — Poți să mă ajuți să deschid fermoarul ăsta nenorocit? — Îhm... pot să încerc... Apuc fermoarul și încep să trag de el în direcția opusă celei în care se chinuie ea. S-a blocat! spune frustrată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea. — OK! Hai, c-am reușit! Mă întorc repede spre ea și o privesc stresată. Mâna lui Amy a apărut de nu știu unde și a reușit cumva să apuce capătul fermoarului cu două degete ojate. — Poți să mă ajuți să deschid fermoarul ăsta nenorocit? — Îhm... pot să încerc... Apuc fermoarul și încep să trag de el în direcția opusă celei în care se chinuie ea. S-a blocat! spune frustrată la culme. — Stai! Lasă-mă pe mine... Ia stai așa. În glasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
repede spre ea și o privesc stresată. Mâna lui Amy a apărut de nu știu unde și a reușit cumva să apuce capătul fermoarului cu două degete ojate. — Poți să mă ajuți să deschid fermoarul ăsta nenorocit? — Îhm... pot să încerc... Apuc fermoarul și încep să trag de el în direcția opusă celei în care se chinuie ea. S-a blocat! spune frustrată la culme. — Stai! Lasă-mă pe mine... Ia stai așa. În glasul ei a apărut brusc o notă de suspiciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
propagandă antisovietică, Însă prin intervențiile făcute de noi, adunându-i și vorbindu-le, am reușit ca să punem punct acestei propagande”. Cel mai probabil, propagandiștii de ocazie au fost amenințați cu pedepse aspre În caz că nu și-ar fi tras fermoarele la guri. Despre „...cei 2-3 reacționari” scrisese că „...populațiunea evreească Îi consideră nebuni”. La capitolul „Politică”, Terdiman evidențiase conferința susținută la Huși de către vorbitorii: „...Avocat Carniol, președintele CDE Huși, Dr. Zambilovici dela AP, Felder, secretar al CDE Vaslui și Dr.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
că „S-a discutat cu redacția care a eliminat din cele trei paragrafe numele orașelor Chilia și Cetatea Albă”. Așadar, rușii puteau dormi, În continuare, liniștiți. Trădătorii de țară și neam de la București și din teritoriu, și-au tras iarăși fermoarul la prohaburile de sub nasuri. c.b. V-am mai spus: noi nu avem dis-po-ni-bi-li-zați!! După reforma administrativ-teritorială din ianuarie-februarie 1968 ce a culminat cu reînființarea județelor, mulți funcționari de pe la fostele raioane și regiuni (dar nu activiști de partid!!) au rămas
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de disidență față de sistem. Rezistența noastră față de „sfera oficială” consta pur și simplu în a ne învăța elevii și colegii filosofie ca exercițiu al pluralismului de opinii. Ca să putem face asta, ne creeam sentimentul că orice ușă închisă e un fermoar tras la marsupiu și că de acolo începe „sfera privată”, cea a libertății de exprimare și a împlinirii personale. 3.3. Prietenia ca marsupiu Exilul în comuniunea cu semenii întru umanitate avea simultan rolul de refugiu din lume, de înțelegere
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mai lungi luau o zi întreagă... Nici telefon, care să facă viața trepidantă și supraocupată: "pliculețul albastru" pneumatic 9 era singurul mijloc rapid de corespondență în afaceri sau pentru transmis mesaje de dragoste. Pentru întîlnirile amoroase dat fiind că nici fermoarul și nici desuurile simplificate nu fuseseră încă inventate și lansate de modă trebuia să birui arsenalul rochiilor cu trenă, supraîncărcate cu flecuștețe delicate, corsetele pentru menținerea unei talii de viespe, jupoanele foșnitoare, botinele cu nenumărați nasturi, fără a mai pune
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]