1,332 matches
-
Constantin Țoiu în colț, la Telefoane, unde îmbulzeala e mai mare, cine îmi apare-n față?... El, în ținută de luptă. Pantaloni de camuflaj, tunică verde colonial, kaki, multe buzunare burdușite având fermoarele trase, gata să pleznească, șapcă de comando cu cozoroc lung, ochelari de soare tropicali... în mâna dreaptă, un aparat de luat vederi, ultimul tip. în stânga, un fel de pâlnie cu coadă, a cărei utilitate n-o înțelegeam; vreun aparat, poate
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
dezafectată, și se dansa, fericiți că am ajuns să plecăm acasă. Eu eram Încălțată cu o pereche de cizme de cauciuc În care În mod normal se punea un pantof, dar eu nu aveam pantofi În aceste cizme și În loc de fermoar aceste cizme erau legate cu un șiret. Asta a fost ținuta În care am venit noi acasă. Dar tinerețea și-a cerut drepturile. La Întoarcerea la Vatra Dornei părinții mei nu au găsit nimic din ceea ce fusese gospodăria lor. Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
discuție, v-am mai spus, condamnată la viață... Era mare Îmbulzeală și dincoace, și dincolo... A fost un repaus, n-a venit nimeni. Foarte pedant. Și ea era Îmbrăcată cu multe - ultimul a fost un taior și s-a deschis fermoarul, și ea Își Închidea fermoarul. Și nu pot scăpa nici În mormânt, căci Îmi reproșez de ce n-am fugit după ea. Și parcă-mi spunea: „Uite, ai șase copii și ai rămas singură”. Și tot cu capul spre mine... După
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
condamnată la viață... Era mare Îmbulzeală și dincoace, și dincolo... A fost un repaus, n-a venit nimeni. Foarte pedant. Și ea era Îmbrăcată cu multe - ultimul a fost un taior și s-a deschis fermoarul, și ea Își Închidea fermoarul. Și nu pot scăpa nici În mormânt, căci Îmi reproșez de ce n-am fugit după ea. Și parcă-mi spunea: „Uite, ai șase copii și ai rămas singură”. Și tot cu capul spre mine... După foarte mult timp a apărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la locul de scufundare. Există mai multe tipuri de genți pentru echipament de scufundare. Geanta pentru echipament trebuie să fie destul de încăpătoare pentru a cuprinde tot echipamentul, exceptând butelia și centura de lestare care se transportă separat. Cusăturile, mânerele și fermoarele acestei genți trebuie să fie durabile și rezistente la coroziune. Materialele cel mai des folosite sunt bumbacul, gutaperca, nailonul, vinilul întărit sau materialul plastic. Când se împachetează echipamentul de scufundare, se pun mai întâi labele de înot și alte piese
Geantă pentru echipament de scufundare () [Corola-website/Science/313679_a_315008]
-
moment dat, am simțit nevoia copleșitoare de a mă pișa. Am ales la întâmplare un copac și am purces să îl stropesc. Ceilalți așteptau la distanța prevăzută pentru asemenea cazuri de legi nescrise, ale firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral zgudui pădurea, muntele și județul. Suna cam așa: - Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu pași iuți și supărați de noi. - Ăăăăăăăăăăăăăăăăă! urlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scrisese noaptea trecută pe veceu. Începu să râdă de unul singur. - Mucul tău ca un mugur lăptos... asta-i bună... Și în exact acel moment, universul se blocă. Ca un schimbător de viteze rămas într-a treia. Sau ca un fermoar pe jumătate tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
măsură tot era prea mare pentru ea, dar Kate avea să crească. Era superbă! Și i-am luat cea mai drăgălașă salopețică: era albastru deschis, cu bulinuțe de un albastru închis și - fiți atenți - avea și o hăinuță asortată, cu fermoar în față și cu glugă. Era îmbrăcămintea perfectă pentru cazul în care avea să se întâlnească cu ceva puștani haioși de cartier. Și șosețelele! Aș putea să vă povestesc ore întregi despre șosețelele pe care i le-am luat. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un stat sau așa ceva. Da, dar... Haide, l-am temperat. Viața noastră nu e un film pe video din seria Bucuriile Sexului. — Ce se întâmplă într-un film pe video din seria Bucuriile Sexului? — Știi tu. Spontaneitate. Mi-am tras fermoarul de la fustă. —Să zicem că tu ai fi gata să pleci la lucru, cum ești și acum, iar eu aș face o baie cu spumă. Nu avem cadă. — Nu contează. Mi-aș întinde degetele de la picioare și mi-aș săpuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fusta, și-a strecurat degetele arătătoare prin elasticul de la boxerii mei portocalii, i-a tras dintr-o mișcare până la glezne și i-a lăsat să-mi cadă de pe picioare. Aplecându-se deasupra mea, și-a desfăcut cravata, și-a tras fermoarul de la pantaloni și mi-a șoptit: — O să ți-o trag. Și-a lăsat chiloții Calvin în jos și s-a ivit penisul lui în erecție. L-am împins înapoi pe pat, cu ultimii nasturi de la cămașă descheiați, cu pantalonii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
celălalt capăt al jgheabului, s-a concentrat cât de tare a putut, și-a Încordat toți mușchii - dorsali, abdominali, fesieri - și tot ce a putut produce a fost un firișor. Deși nu reușise să se ușureze, și-a tras repede fermoarul ca să nu mai prelungească umilința. Aș vrea să adaug aici că În nici un caz nu-mi stă În obicei să privesc sau să vorbesc despre treburile personale ale celorlalți. De altfel, nu pot suporta nici glumele scatologice sau bârfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu ea de control și să o iei În avion? Esmé Îi arătă cum Își făcuse din bucata de tricou un fel de suport ca pentru o mână În ghips peste care Își pusese un pulover Închis În față cu fermoar. A fost ușor, spuse ea cu mândrie. Am trecut direct, n-a scos nici un sunet. Marlena Îl privi pe Harry și, pentru prima dată de la Încurcătura de la templu, mințile și inimile lor se căutară unele pe altele. — Ce ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va linge cu entuziasm salvatorii pe față. În timp ce Harry, Esmé și Marlena aveau grijă de cățelușa bolnavă, restul grupului s-a dat jos din autocar, urmând-o pe Lulu. Dwight s-a dus până la marginea șoselei și și-a desfăcut fermoarul. Gestul lui de a urina În văzul tuturor o irită pe Vera, mai ales că se purta ca și cum ar fi fost responsabilitatea celorlalți să-și ferească privirea. Ce tupeu! Controla grupul purtându-se ca și cum el ar fi fost excepția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau de spirite. Îi chemă pe toți cei care se bucurau de pauza de toaletă și-i Îndemnă să urce În autocar. Se ridicară pantaloni În grabă, siluete Întunecate se Îndreptară Împiedicându-se spre mașină În timp ce-și trăgeau fermoarele. Dar Harry, acest hoinar ferice cu probleme urinare, habar nu avea de toate acestea. Era undeva mai departe În josul drumului, admirând gămăliile strălucitoare ale stelelor când ajunseră la el zgomotele agitației de la autocar. Se uită Înapoi și-i văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cadă. Îi prevedeam un sfârșit simpatic, sângeros, demn de băbuțele lui Harms. Abia în mașină, m-am simțit ceva mai liniștit. Lumina se mai îmblânzise, iar frații „Brothers“ nu se zăreau nicăieri. Scăpasem. Drept recompensă, i-am deschis lui Brutus fermoarul, să admire și el soarele apos. Apoi am demarat. Îmi propusesem să dau de Maria, și nu ca să ne spunem povești de-amor. Am ajuns mai greu la „Hanul cu Tei“. Doar când te-apropii de prânz înțelegi de ce Bucureștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oprea aici, la doi pași de locul după care bărbații ar face orice să-l poată întâi privi, apoi mângâia. Eram pedepsit: n-aveam permisiunea să mă mai uit. Gleznele rămâneau ascunse, atinse doar de norocoasa căptușeală de fetru; dincolo de fermoar, nu puteai decât să bănuiești ce te-așteaptă. Parfumul prelungea firesc ținuta. Îl adulmecam cu nările larg deschise: discret, dulce-amărui, ușor bărbătesc - cât să mă scoată din minți. N-am zis aproape nimic de-obiectele din casă; de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
școala generală, la sfârșitul fiecărui trimestru. Marfa se reîncărca, împrospătată. Treceam prin aceleași decoruri, recuperând câte un amănunt nou, esențial. Viețile ipotetice ieșeau imediat de sub cele reale, dorințele își făceau loc printre caiete și penarele în formă de franzelă, cu fermoar de fier. La ora de română ni se dictau compunerile, cu muncitorii în halate albastre și fabrica zumzăitoare unde urma să fim și noi angajați. Totul zumzăia în comunism: fabricile, albinele, hidrocentrala, până și fusta tovarășei învățătoare, sub privirile cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lei. Nimic nu părea în neregulă. La sfârșit, când peste podeaua depozitului se așternuse o jumătate de metru de corespondență violată și funcționara mea era deja transpirată de spaimă și-emoție, îi desfăceam nasturii mici și albi de la cămașă, trăgeam fermoarul metalic al fustei și, după ce-mi abandonam la rândul meu ținuta de șef și legitimația de control, o pătrundeam puternic, ierarhic, fără favoritisme. Rolurile tradiționale, stereotipe, nu mă atrăgeau. Joaca mentală sau chiar reală de-a doctorița și pacientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu le puteam nici face, nici imagina. N-o vedeam pe Maria fardată violent, în fustă scurtă și cu ghiozdanul pe umăr: uram fetele astea pe jumătate femei, care clipoceau pe tocuri la școală, cu muțuneii de pluș atârnând de fermoarul rucsacului. Nu ne jucam nici de-a studenta slăbănoagă, cu breton și picioare osoase, cu care să ieși doar noaptea prin Grozăvești; m-ar fi enervat să-i ating fundul plat și inert, de tocilară în blugi. Mă iritau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sârmă în dreptul geamului interior. Nu era nevoie să te străduiești prea tare: valurile și digul de stabilopozi îți indicau adresa. Dacă mai aveai vreun dubiu, sticleau luminile de-oțel ale Năvodarilor în stânga. Șeful milițienilor purta sub braț o mapă cu fermoar și-și înjura de zor oamenii: „Dobitocilor! L-ați luat pe-ălălalt! Ăsta nu povestește ce trebuie!“ Dintr-un al patrulea calculator, pe toată întinderea dintre cameră și spărtura noastră, se desfășura deșertul Karabogaz de la Marea Caspică. Îl recunoșteam dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu ce... Avocatul era doar așa... ca să facă parte din joc, altfel n-avea nici o putere. Și am Întrebat: „Ce dovezi sunt?”. Și atunci au zis că sunt declarațiile. „Declarațiile sunt smulse cu forța”... Eram pregătit, aveam un pulover cu fermoar și cămașă, și atunci m-am desfăcut și am spus: „Uitați-vă, acesta e scheletul! Aveam 70 și ceva de kilograme când m-au arestat și acuma am 40 de kilograme. Așa s-au smuls declarațiile și oricare ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
arată niște gărzi autentice. Era o zi răcoroasă. Purtam jacheta aceea groasă cu multe buzunare pe care mi-o cumpărase Thea de pe Wabash Avenue, cea care ți-ar fi salvat viața dacă te-ai fi pierdut prin pădure. Dar aveam fermoarul deschis, așa cum ședeam acolo la soare. Pisica mă tot mângâia cu botul și mă frământa cu lăbuțele sub braț - îi pipăiam șira spinării cu amuzament mulțumit și mă uitam să văd cine o să iasă din limuzina din centru acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șifonat, iar benzile adezive mă mâncau de-mi ieșeau ochii. La New York era o arșiță de nedescris. Nu aveam timp să trec mai întâi pe la apartamentul meu, așa că mi-am lăsat bagajul, care consta dintr-un sac de pânză cu fermoar și cu un aspect dezolant, într-una din cutiile acelea de metal din gara Penn. Pentru a pune capac stării de lucruri, în timp ce rătăceam prin Garment District în căutarea unui taxi liber, un locotenent de la Transmisiuni pe care omisesem, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]