1,420 matches
-
i-au adus multe ponoase, printre care și critica lui Titu Maiorescu într-o serie de articole (Observări polemice, Beția de cuvinte, Răspunsurile „Revistei contimporane”). E aici o „execuție magistrală” (G. Călinescu), unde criticul junimist procedează metodic, minuțios, cu o fervoare rece, necruțătoare, extrem de eficientă, în vreme ce replica lui U. (Noua direcțiune din Iași), în pofida justeții unor puncte de vedere, rămâne inconsistentă, neputincioasă. Ca scriitor, U. este un meșteșugar. Nu se poate vorbi despre primul deceniu de roman românesc fără a consemna
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Hazul”, suspendat după patru numere. La conducerea V. s-au aflat I. L. Caragiale, Ioan Slavici și George Coșbuc. Inițiativa i-a aparținut lui Caragiale, deși ulterior prezența sa în paginile revistei nu a fost prea susținută. Slavici a imprimat, prin fervoarea sa de scriitor angajat, o direcție fermă publicației și a asigurat coeziunea grupului de colaboratori, iar Coșbuc a răspuns de aproape întreaga muncă redacțională. Scriu aici și V. D. Păun, Ion Russu-Șirianu, Virgil Onițiu, Gr. Sima al lui Ion, Sextil
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
William Blake, Mihai Moșandrei îl înfățișează pe Góngora, Ion Anestin pe Gauguin, Menilek „omul de la Adua”, Nicolas Fouquet, pe „cetățeana” Tallien ori pe țarina Caterina „cel Mare”, Eugen Ionescu îl are în vedere pe „un oarecare van Gogh” etc. Cu fervoare e abordată și eseistica. Aproape șase ani (1932-1938), pe lângă studiile consacrate alchimiei asiatice și celei babiloniene, Mircea Eliade dă la iveală textele ce vor forma volumele Fragmentarium și Oceanografie, precum și intervenții în favoarea lui Mihail Sebastian și a lui Nae Ionescu
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
nestăvilit a luminii”, „Într-un taifas vremelnic cu moartea ea neștiind / că ești doar lira la care cântă / cineva dispărut de multă multă vreme”. Treptat, se poate observa că „liricii de mânie și sintaxei imprecative” Z. „îi subsumează o mare fervoare interogativă, ducându-și disperările la o febră psaltică” (Al. Cistelecan). În Nopțile franciscane (2001) comentariile criticii au surprins „o modernă viziune asupra lumii, care desființează granițele dintre observator și lume” (Dieter Schlesak) și o definiție particulară a esenței poeticului, ca
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
spectacolul metamorfozelor verbale, cu gust pentru performanțele de ingeniozitate combinatorie. ION POP Ilarie Voronca reprezintă o personalitate originală și complexă în cadrul primei avangarde; el, cu toate sinuozitățile manifestărilor sale, exemplifică perfect fie aspectul tipic avangardist, fie pe cel experimentalist [...]. Prin fervoarea lansării de programe și reviste, Voronca este promotorul principal al manifestărilor avangardiste de la „75 HP”, unde inventează împreună cu Victor Brauner „pictopoezia”, de la „Punct”, unde inventează termenul „sintetism” și mai ales de la „Integral”, unde polemizează cu toate „ismele”, trasând direcția „integralistă
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
și ale eleatismului funciar românesc. Din această nouă experiență ființa românească iese îmbogățită, înnobilată, competitivă în plan metafizic; ea are acces la spiritul pur, trăiește metafizic existența și primește într-un mod original gândul trecerii. Există, spune cu o neascunsă fervoare V., o formulă, o dimensiune românească a existenței, cu rădăcini adânci în timp și spațiu. „Omul românesc” nu se identifică în nici un chip cu Mitică (omul caragialian), om al suprafețelor, „omul de vorbe” (cum îi spune Tudor Vianu). Fenomenologul caută
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
intervenții exprimă situări curajoase, sfidări chiar la adresa monarhiei, atitudini demofile riscante. Amintirile, ca și portretele unor politicieni (P. P. Carp, Ion C. Brătianu, Dimitrie Sturdza, Alexandru Marghiloman ș.a.) se integrează, prin calitatea expresiei, prozei literare. O ținută artistică aleasă, alături de fervoarea opiniilor estetice, distinge și bogata corespondență a lui Z., considerată uneori partea „cea mai durabilă și cea mai actuală” a scrisului său (Al. Săndulescu). Mai ales epistolele adresate lui Titu Maiorescu (și alte câteva către Iacob Negruzzi) sunt revelatoare pentru
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
dintr-o serie continuată în 2002 și 2003. Poet de factură filosofico-hermetică, descinzând conceptual și stilistic din Ion Barbu, S. condensează în formele fixe ale tehnicilor prozodice - sonetul, glosa, rondelul, gazelul, pantumul - o viziune a lumii fundamental gnostică, a cărei fervoare intelectuală își proiectează tensiunile și erudiția într-un limbaj liric simbolic și enigmatic, construit în spiritul esoteric al „științelor” tradiționale - astrologia, alchimia, numerologia, pitagoreismul, teosofia. Cercuri la Elsinore, volum socotit de Valeriu Cristea cel mai notabil debut poetic al anului
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]
-
salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat” pe emul, Poemul Salamandrei având un sunet
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
unitar, relevând o atracție magnetică pentru spațiul rural și, implicit, o influență venind dinspre Marin Sorescu. Developate nostalgic prin supratema memoriei, textele lui S. organizează evocarea în trei straturi concentrice: memoria biografică (evenimentele din „Anii LIS”, notate cu exactitate și fervoare), memoria istorică (avatarurile satului natal în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
culori (1984), unde unele titluri - Lui Anghel Dumbrăveanu cu dragoste, O lalea imperială pentru prieteni, O laudă care se cuvine - vorbesc de la sine. Lipsind distanțarea necesară, portretele morale și critice ale autorului sunt adesea neconvingătoare; ele interesează însă tocmai prin fervoarea evocării și prin ingeniozitatea proiecției ficționale. În schimb, Viața mea la țară (1988) e un document autobiografic veritabil, în care se amestecă notații anodine și revelații livrești, bucurii simple și evenimente dramatice precum cutremurul din ’77. A reabilita lucrurile vechi
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
din mai 1941 până în martie 1942 conduce „Revista română”. Pentru atitudinea sa antifascistă, este internat în 1943 în lagărul de la Târgu Jiu. După august 1944 va fi prezent frecvent în presa vremii („România liberă”, „Ultima oră”, „Scânteia” ș.a.), militând cu fervoare în serviciul Partidului Comunist Român, al cărui membru devine în 1945. Cu Desculț (1948) și cu romanele următoare S. se plasează în fruntea scriitorilor ferm angajați politic. Părăsește poezia, la care va reveni abia cu volumele Cântec șoptit (1970), Sabia
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
punând la grea Încercare relațiile dintre România și Austro Ungaria <ref id="32">32 Keith Hitchins, Austria Hungary, Rumania, and the Nationality Problem in Transylvania, 1894-1897, În Rumanian Studies, vol. IV (1976-1979), Leiden, 1979, p. 75-87, 75. </ref>. Grație și fervorii cu care elita politică românească a găsit de cuviință să o instrumentalizeze În scopuri electorale, problema transilvană s-a infiltrat, fără Îndoială, mult mai difuz În conștiința opiniei publice active și informate din România. Cu toate acestea, episodul memorandist de la
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
lacunară, autorul omițând bogata culegere a folcloristului, păstrată în manuscris la Biblioteca Academiei Române. Colecționarul de folclor P. înregistrează orații de nuntă de pe Someș, basme de la armenii din Gherla și în 1969 scrie un studiu despre iconarii de la Nicula, dedicat „cu fervoare și dărnicie” - cum remarca A.E. Baconsky - unuia dintre „cele mai strălucite capitole de sensibilitate românească”. SCRIERI: Literatura ardeleană nouă, București, 1945; Ion Pop-Reteganul, pref. Ion Agârbiceanu, București, 1965; Iubiri, București, 1968; Arta icoanelor pe sticlă de la Nicula, pref. A
POPESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288933_a_290262]
-
SF Grădina de cenușă. Primul volum, culegerea de „ficțiuni speculative” Planetarium, îl publică în 1987. Prozele SF cuprinse în Planetarium sunt scrise de P. în contextul anilor ’80 ai secolului al XX-lea, perioada „noului val”, a almanahului „Anticipația”, a fervorii cenaclurilor de gen și a fanzinelor. Un număr de tineri, majoritatea de formație pozitivistă, abordează literatura SF de pe alte poziții decât o făcuseră cei din generațiile anterioare, tributare în mare măsură unei viziuni idilice, ideologizante sau în cel mai bun
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
vărsându-le în rezervorul mai amplu al modernismului. Critic de poezie, P. și-a exercitat cu succes aptitudinea asupra liricii românești din secolul al XX-lea, de la postromantism la postmodernism. Comentând toate formulele poetice, exegetul s-a dedicat, cu aceeași fervoare, relecturii clasicilor și impunerii modernilor. Distincția dintre cele două segmente fiind greu de făcut, criticul le aplică același tratament, discută autorii pe un ton participativ și neumoral și se interesează mai degrabă de aspectul hermeneutic decât de acela strict axiologic
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
Ciobanu, Un spirit heliadesc, „Spectator”, 1983-1984, 3; Răzvan Teodorescu, Întregirea operei, CNT, 1986, 31 mai; Romulus Vulcănescu, Antropologia stilistică, LCF, 1986, 42; Dionisie Mirea, Orizontul cotidianului, CC, 1991, 4-5; Romanița Constantinescu, Poveste și proteste, RL, 1992, 22; Dan C. Mihăilescu, Fervori din vremuri apuse, „22”, 2000, 7. I.O.
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
muzica stelară” a unui suflet năzuind la o „supremă împăcare” a vieții și a morții. Cum premonitoriu vestea, „Poetul a plecat în primăvară,/ Cu tristețea toată-nchisă-n el”, împotrivindu-se totuși vremelniciei printr-un cântec de tulburătoare melancolii și fervori. SCRIERI: Zbor peste ape, Cluj, 1939; ed. îngr. Dimitrie Danciu, pref. V. Fanache, Cluj, 1970. Repere bibliografice: Radu Stanca, „Zbor peste ape”, TIA, 1939, 114; Ion Agârbiceanu, Ion Moldoveanu, TIA, 1939, 116; Mihai Beniuc, „Zbor peste ape”. Cartea poetului Ion
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Cum spune Lucian Raicu, „poezie torturată de neliniști lucide, nutrită însă de zonele mai adânci, halucinante, ale reprezentării. O conștiință sensibilă, în stare de continuă pândă și tensiune interogativă.” Acest teribil „simț al fragilității lucrurilor”, observat de Eugen Simion, alături de fervoarea ipostazierilor, marchează materia interogativă: „și ce să fac singur cu atâta dreptate?”, dacă se va deschide o ușă, „cine va veni către noi?” Retorica lui „la ce bun?” domină maturitatea și setea de amurguri a acestei poezii. Odată cu Viața obligatorie
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează compoziția digresivă, ca în Poeme europene (1980), volum inspirat de câteva călătorii, aici respirația fiind mai largă și meditația luminată natural, sau în Tratatul despre spini și alte poeme (1982), unde se produce o așezare în matcă
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
stingi lampa / miracolului râsului, șoaptele unse cu suava / salivă, sfiala grație aștrilor traversând ochii / de pisică și uite, acolo auzi căzând fulgi peste / munții îndepărtați, de parcă aici nu ai fi natură, / pulsează pașii tăi luminoși pe orizont”. Versul plin de fervoare al lui N. închide frecvent, în pofida unei imaginații copleșitoare și a sensibilității aparte, un text cețos, suprasaturat de metafore și imagini poetice. SCRIERI: Poteci răzlețe, Chișinău, 1987; Mireasa Domnului sau Schimbarea la față, Chișinău, 1989; Memoria cuvintelor, Chișinău, 1990; Vorbirea
NEAGOE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288382_a_289711]
-
omului (1987), Incinte (1988), romanul pentru copii Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol (1981) și diverse traduceri. A colaborat la „Echinox”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară” ș.a. Lirica pe care o scrie N. indică o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
lui Valéry, în traducerea autoarei. Cu deosebire interesante sunt interpretările ce vizează identitatea lui Paul Valéry ca precursor al abordărilor lingvistico-filosofice și semiotice promovate de stilistica modernă. Cartea propune un Valéry plauzibil, cu accente puse convingător. Stilul eseistei vădește aceeași fervoare care poate fi depistată în poezia ei. SCRIERI: Paul Valéry și modelul Leonardo, București, 1978; Decorul și prezența (Capricii), București, 1979; Aventurile lui Mototol-Rostogol la prima lui ieșire din ocol, București, 1981; Elegii pentru sufletul înflorit, București, 1981; Jurnal. Eul
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
de izbândă coexistă cu simbolismul stărilor crepusculare. Poezia e plină de vitalitate, iar bucuria de a trăi în armonie cu toate elementele ce compun lumea pare imposibil de zdruncinat. Titlul primei cărți, Tălmăciri din mine, vorbește despre sinceritatea absolută, despre fervoarea celui care vrea să ia viața în piept. În poeme precum Tunet de primăvară, Crez tânăr, Avânt predomină verbul „vreau”: „Vreau viscolul pribegiei,/ Iureșul de asalt al vijeliei./ Sunt un brad pe culmile tinereții/ Vreau să mă bată toate vânturile
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
volumul În răspăr - ca și cele din Deconstrucții populare (2002) - au apărut în cotidianul „Național”, ci și „lipsei de audiență a unui fel de a scrie mai specializat, care devine inutil câtă vreme nu-l mai poate pricepe aproape nimeni”. Fervoarea deconstructivistă e efectul unui scepticism față de un model cultural puternic. Semnificativ pentru aceasta e amplul eseu Scandalul Sokal, unde P. arbitrează, cu gravitate mimată și ironie subterană, părțile beligerante, pentru a mărturisi la sfârșit că nu citise textul fondator al
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]