3,332 matches
-
astfel a căutat să se împroprietărească cu terenuri libere, sau ținute fără patronaj feudal în afară de Sfântul Împărat Roman însuși, care avea drepturi asupra pământului. După o perioadă de timp, familia a fost capabilă să procureze minusculul "Herrschaft" (domeniu al lordului feudal) al Schellenbergului și județul Vaduz (în 1699 și respectiv 1712) de la Hohenemi. Micul Schellenberg și Vaduz aveau exact statutul politic necesar; nu aveau niciun lord feudal cu excepția contelui lor suveran și Împăratul suzeran. Așadar, pe 23 ianuarie 1719, după ce achiziția
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
perioadă de timp, familia a fost capabilă să procureze minusculul "Herrschaft" (domeniu al lordului feudal) al Schellenbergului și județul Vaduz (în 1699 și respectiv 1712) de la Hohenemi. Micul Schellenberg și Vaduz aveau exact statutul politic necesar; nu aveau niciun lord feudal cu excepția contelui lor suveran și Împăratul suzeran. Așadar, pe 23 ianuarie 1719, după ce achiziția fusese făcută în mod corespunzător, Carol al VI-lea, Împărat Roman, a decretat unirea Vaduzului cu Schellenberg și a elevat teritoriul nou format la demnitatea de
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
Sfântul Imperiu Roman era sub controlul împăratului francez Napoleon I. Napoleon a dizolvat Imperiul și acest fapt a avut consecințe mari pentru Liechtenstein: mecanismele imperiale, legale și politice s-au destrămat, iar statul a sistat obligațiile datoriilor către orice senior feudal de dincolo de granițele sale. Publicațiile moderne atribui de obicei (deși incorect) "suveranitatea" Liechtensteinului acestor evenimente. În realitate, prințul său a devenit doar suzeran și a rămas lord suveran. Din 25 iulie 1806, când a fost fondată Confederația Rinului, prințul Liechtensteinului
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
a fost restaurat și transformat în muzeu. Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit, cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățindu-l cu turnuri, săli și camere de onoare. "Galeria" și "donjonul" - ultimul turn de apărare (turnul "Ne boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de
Castelul Hunedoarei () [Corola-website/Science/302217_a_303546]
-
-lea Jagiellon; tratatul a pus bazele înființării viitorului Ducat al Prusiei. În sud, Polonia s-a confruntat cu Imperiul Otoman și cu tătarii crimeeni, iar în est, a ajutat Lituania în lupta cu Cnezatul Moscovei. Polonia se dezvolta ca stat feudal, cu o economie predominant agrară și cu o nobilime latifundiară din ce în ce mai dominantă. Legea "Nihil novi" adoptată de "Sejm" (parlamentul) polonez în 1505 a transferat puterea legislativă de la monarh în mâinile "Sejm"ului. Acest eveniment a marcat începutul perioadei denumite „Libertatea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
și al XIII-lea, ca urmare a noilor idei despre proprietate și relațiile dintre seniorii de diferite ranguri elaborate în nordul Italiei sub influența redescoperirii dreptului roman, relația dintre regele Franței și ducele Aquitaniei a fost pusă și în termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
termeni feudali. Deși referirile la Aquitania ca „fief” al regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiții, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întâmplat în 1294, când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franței să
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
regelui Franței aveau un caracter tehnic, strict juridic - Aquitania fiind o formațiune statală cu o istorie și tradiții de guvernare proprii, cu propriile legi și cutume, etc., deci nu un „domeniu feudal” - avocații regelui Franței puteau acum invoca noile norme feudale pentru a justifica, în anumite condiții, confiscarea ducatului. Este ceea ce s-a întâmplat în 1294, când Eduard I al Angliei a fost citat de Filip al IV-lea al Franței să apară în fața Parlamentului din Paris pentru a răspunde unor
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
bătăliei de la Castillon, Războiul de 100 de Ani a luat sfârșit; Anglia și-a menținut stăpânirea doar asupra Calais-ului, care a fost recuperat de francezi în 1558. În urma acestor războaie, Anglia și Franța au renunțat la statutul lor de regate feudale, devenind state de drept.
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
Secolul al XVIII-lea a intrat în istorie sub numele de "secolul luminilor". Ideologia și instituțiile feudale au fost supuse unei critici sistematice, rațiunea a fost ridicată la rangul de instanță supremă, filozofii și gânditorii politici au preconizat reforme menite să instaureze rânduieli juste și umane. Atmosfera spirituală a epocii s-a răsfrânt și în domeniul medicinei
Medicina Iluminismului () [Corola-website/Science/313320_a_314649]
-
statut autonom carcteristice feudalismului vest-european. Totuși, în unele cazuri, negustorii, meșteșugarii și muncitorii urbani exercitau o anume influență în adunările orașelor "vece", în care erau primiți toți bărbații adulți ai localității. În unele cazuri, adunările orășenești făceau înțelegeri cu stăpânii feudali, sau refuzau să li se supună, declarându-se loiali altor stăpâni. La baza acestei societăți era o pătură redusă de sclavi. Mai importantă era clasa țăranilor plătitori de biruri, care datorau muncă în natură și bani stăpânilor lor, servitutea personală
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
se pregătească pentru războiul cu otomanii. Pentru centralizarea statului el a realizat reforme importante sub denumirea "„Hәsәn padșah qanunları”" ("„Legile împăratului Hasan”"), limitând influența aristocrației militare nomade. Statul se baza acum pe cetățenii sedentari, ceea ce a determinat inflorirea economiei. Armata feudală s-a transformat în cea mai puternică armată regulată din Orientul Mijlociu, unde era populația sedentară înrolată în cavalerie. Un ambasador venețian afirmă faptul că fiecare călăreț primește un salariu de 40-60 ducați pe an. Populația nemusulmană, inclusiv creștinii se bucurau
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
el nu a îndrăznit să exploateze situația. Cuceritorul Constantinopolului păstrând statut-quo la frontiera orientală de stat s-a întors pe frontul european. Negocierile antiotomane au continuat, dar după înfrângerea statul Akkoyunlu nu și-a revenit, în țară au început tulburările feudale. Uzun Hasan și-a petrecut restul vieții în campaniile militare împotriva elementelor centrifuge și a murit în 1478. Peste 23 ani statul Akkoyunlu a căzut și s-a ridicat o nouă dinastie azeră a Safevizilor. Fondatorul acesteia era nepotul după
Uzun Hasan () [Corola-website/Science/303380_a_304709]
-
limbile engleză, japoneză și greacă), Matei Basarab, Constantin Șerban și Radu de la Afumați. A fost printre colaboratori la tratatele "Istoria României" (vol. II-III), "Istoria dreptului românesc" (vol. I), la volumul "Politica externă a României. Dicționar cronologic" și la dicționarul "Instituții feudale în Țarile Române". Totodată s-a îngrijit de editarea unor izvoare istorice, ca și de reeditarea unor opere precum "Descrierea Moldovei" și "Istoria ieroglifică", de Dimitrie Cantemir și "Istoria românilor din Dacia Traiană", de A. D. Xenopol. În perioada 18 ianuarie
Nicolae Stoicescu () [Corola-website/Science/307166_a_308495]
-
împărțit în "Nedersticht" (teritoriu ce corespunde în mare parte cu actuala provincie olandeză Utrecht) și "Oversticht" (teritoriu ce corespunde cu actualele provincii Gelderland, Overijssel și Drenthe). Obșinerea puterilor seculare a dus foarte repede la apariția de conflicte cu ceilalți seniori feudali din regiune. Cele mai importante conflicte au fost cele cu Conții de Olanda și cu Ducii de Geldern. Astfel teritoriul Veluwe a fost cucerit de Ducatul Geldern dar episcopatul a reușit să își păstreze mare parte din teritoriul Oversticht, teritoriu
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
loc greu accesibil. Numele primului ei stăpân a rămas necunoscut, după cum necunoscută este și data construirii ei. S.Lupșa o datează din secolele V - X ale erei noastre, în timp ce G.Bekó consideră a fi una dintre cele mai vechi cetăți feudale din Transilvania, contemporană cu cele de la Tilișca, Sibiel, Orlat și Rășinari, deci de prin secolele XII - XIII, construcția marcând totodată zona de frontieră a regatului feudal arpadian. Istoricul sibian, T.Nägler presupune că ea a fost zidită în a doua
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
erei noastre, în timp ce G.Bekó consideră a fi una dintre cele mai vechi cetăți feudale din Transilvania, contemporană cu cele de la Tilișca, Sibiel, Orlat și Rășinari, deci de prin secolele XII - XIII, construcția marcând totodată zona de frontieră a regatului feudal arpadian. Istoricul sibian, T.Nägler presupune că ea a fost zidită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, opinie susținută la acei ani și de către arheologul sighișorean J.M.Ackner. K.Horedt se oprește asupra anului 1200, deci contemporană
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
asupra vieții social-politice a obștiilor libere țărănești. În dorința lor de a-și apăra noile cuceriri, regii unguri au început construirea unor cetăți în preajma noilor granițe, folosind mâna de lucru a localnicilor. Aceste cetăți aveau menirea de a susține dominația feudală, de a apăra și controla trecătorile din munți și de a constitui loc de refugiu, cel puțin pentru o parte din locuitorii satelor din jur, în vremuri de restriște. Cu toate că supușii domeniului Tălmaciului erau slujbași ai acestor cetăți și s-
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
codul de clasificare BT-II-a-A-01959 și fiind alcătuit din următoarele 7 obiective: Mănăstirea Coșula a fost construită în anul 1535 de către marele vistiernic Mateiaș, sfetnicul domnitorului Petru Rareș, pe malul stâng al râului Miletin. Ea a fost realizată în stilul arhitecturii feudale moldovenești. Biserica a fost pictată în frescă în perioada 1537-1538. Deasupra ușii pronaosului se află o pisanie cu următoarea inscripție în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit dumnealui Matiaș Marele Vistiernic
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
Europa. S-a propagat mitul excepționalismului. Experiență istorică a fost diferită de la descoperirea Americii de către navigatorul Cristofor Columb și venirea primilor coloniști și aventurieri în căutare de libertate. Lumea nouă a permis mai repede obținerea unei libertăți individuale decât Europa feudală și conservatoare. Credința în constituție era singurul factor unificator. În Europa, limba era un factor esențial ca și religia și etnia. În Statele Unite însă, totul era diferit. Fiind multe grupuri etnice, populația era mixtă. Până la sfârșitul secolului XIX, 80% din
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în perioada regalității educația se făcea în familie; în timpul republicii începe să se manifeste tot mai mult preocuparea pentru organizarea învățământului; pe când în timpul imperiului sistemul de instrucție și educație capătă un caracter de stat. Trecerea de la societatea sclavagistă la cea feudală a însemnat, totodată, și trecerea de la sistemul de educație sclavagist la altul care corespundea cerințelor vieții economice și sociale specifice orânduirii, a cărei durată se întinde din secolul al V-lea până în secolul al XVIII-lea. Ideologia dominantă a orânduirii
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
a însemnat, totodată, și trecerea de la sistemul de educație sclavagist la altul care corespundea cerințelor vieții economice și sociale specifice orânduirii, a cărei durată se întinde din secolul al V-lea până în secolul al XVIII-lea. Ideologia dominantă a orânduirii feudale a fost cea religioasă - creștinismul pentru Europa, islamismul pentru Orientul apropiat și nordul Africii, budhismul pentru Orientul îndepărtat. Biserica - îndeosebi cea creștină - acaparase pământ, putere politică și întreaga viață culturală. Dogmele religioase serveau integral intereselor claselor dominante, de aceea ele
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
această perioadă filosofia a devenit o “slujnică” a teologiei. Arta a fost și ea subordonată spiritului teologiei, devenind o expresie a disprețului religios pentru natură, pentru om. Prin conținutul său, arta exprima aspirația către viața viitoare. În pictura și sculptura feudală era redat extazul mistic al unor ființe dematerializate, disproporționate anatomic. În ceea ce privește învățământul feudal, acesta a fost un monopol al clerului - atât în Europa, cât și în Orientul apropiat și depărtat. Se știe că orânduirea feudală cuprinde mai multe etape, fiecare
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
ea subordonată spiritului teologiei, devenind o expresie a disprețului religios pentru natură, pentru om. Prin conținutul său, arta exprima aspirația către viața viitoare. În pictura și sculptura feudală era redat extazul mistic al unor ființe dematerializate, disproporționate anatomic. În ceea ce privește învățământul feudal, acesta a fost un monopol al clerului - atât în Europa, cât și în Orientul apropiat și depărtat. Se știe că orânduirea feudală cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele având anumite particularități care și-au exercitat influența și asupra educației
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]
-
viitoare. În pictura și sculptura feudală era redat extazul mistic al unor ființe dematerializate, disproporționate anatomic. În ceea ce privește învățământul feudal, acesta a fost un monopol al clerului - atât în Europa, cât și în Orientul apropiat și depărtat. Se știe că orânduirea feudală cuprinde mai multe etape, fiecare dintre ele având anumite particularități care și-au exercitat influența și asupra educației și învățământului. Astfel, educația evului mediu propriu-zis (secolele V-XIV) se deosebește mult de aceea care se practica în epoca Renașterii și
Educație () [Corola-website/Science/296552_a_297881]