5,111 matches
-
loc în care ar putea crește iarba fiarelor, luați toată iarba din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va lăsa la fundul vasului, pentru că iarba aceasta este de nouă ori mai grea decât iarba obișnuită. Dacă o ai, poți deschide orice încuietoare de fier, orice lacăt, orice lanț sau legătură păzitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cele mai grele lacăte, cele mai nenorocite lanțuri nu sunt aruncate peste gratiile închisorilor, ci peste inimile împietrite ale oamenilor. Iar comorile noastre cele mai bogate, pe care trebuie să le păstrăm, sunt inimile celor dragi. La asta folosește iarba fiarelor. Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și mai e ceva: iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut momente în care-și dorea moartea, vrea cu orice preț să supraviețuiască. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe cel mai înțelept om din lume. Știi, îmi spunea el, atâta vreme cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina niciodată. Sub pașii tăi, care urcă, treptele se vor înmulți la nesfârșit. Dacă mai ai cu tine și iarba fiarelor, speranța te va ajuta și mai mult... Și iar i-au dat lacrimile unchiului Grătărel. A așezat ușor plicul pe masă, și-a pipăit papionul, a înconjurat gâtu-i subțire cu eșarfa sa de poveste, a salutat, aplecându-se ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un bâlci inedit al muzicienilor... Am privit către plicul unchiului Grătărel, dar n-am avut puterea să-l deschid. Am tot luat apoi agheasmă de la nouă biserici, am pus în ea tot felul de ierburi, dar n-am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am găsit iarba fiarelor. Nu i-am mulțumit niciodată pentru acel dar miraculos. Mi s-a spus că murise într-o crâșmă, cu zâmbetul pe buze. Spusese, în seara aceea, tuturor, că avusese cea mai mare avere din lume, iarba fiarelor, pe care o dăruise celui mai drag copil din lume, care, din păcate, nu-i mai dăduse niciodată un semn de viață... Dar era bucuros că această comoară se afla pe mâini bune. Cântând a murit unchiul meu. Cântând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o inimă atât de mare ca a lui nea Grătărel. Iar când am fost pentru prima și ultima oară ca să-i mulțumesc, în cimitir, l-am auzit cum cânta, ca în ziua aceea de pomină în care-mi dăduse iarba fiarelor: Vine potera călare, / Neagră ca de-nmormântare; / Negru sunt, larmă nu fac, / Dar pe unde trec e jale, / C-au țesut un zodiac / Din fum negru de pistoale..." 18 E semn de înțelepciune, de îmbătrânire sau de boală metafizică, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lung la tine și mi-am imaginat că eu aș fi adormit cu șevaletul în brațe. Mă mai putea atunci apropia cineva de un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de făcut. Mi-ai sugerat că nu merită să consumi puterea magică a ierbii fiarelor pentru a salva relația noastră. Păstrai această putere pentru a salva ceva mult mai important în viitoarea ta viață. Știi, mai cred că, deși nu te-au ocolit mai apoi marile furtuni ale vieții, nici până acum n-ai desfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
știi de ce? Pentru că tu crezi, aidoma mie, că nimic nu se întâmplă important în prezentul vieții tale; că marile provocări ale ființării tale încă n-au sosit, și că abia atunci când acestea te vor curta, vei apela la magia ierbii fiarelor, dacă vei simți că există pericolul prăbușirii. Și mai cred ceva, Z: că niciodată în această viață terestră a ta nu vei deschide acel plic. Probabil că nici chiar dacă ai fi în mare primejdie de moarte n-ai face acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a hotărât că în apartament aveau să rămână doar părinții mei și Pitu... Nineta, pentru că nu deschisese gura toată seara, s-a simțit obligată să întrebe: "Dar domnul Onuț poate să rămână?"... Devotatul a fulgerat-o cu o privire de fiară încolțită, ca în desenele acelea animate în care pantera roz tremură de ciudă că n-o poate sfâșia pe veverița cea sprintenă și isteață... Și lumânările, să dispară lumânările de aici, că avem treabă serioasă, adaugă insul... Dar Nineta prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri de fiară. Dintr-o clipă în alta mă așteptam că-l va face țăndări pentru îndrăzneala de neiertat de a-l pune într-o situație delicată pe el, milițianul care purta pe degete tot cartierul. Când ușa biroului s-a deschis, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia Lucia. E firesc să vrei Indesit; lux Viteză. Viteza. Din ce în ce mai repede. Peisaj. Fiare sălbatice "Pisicuță, pis-pis-pis, te-am visat azi noapte-n vis te spălai, te pieptănai, fundă roșie-ți puneai". Ador orașul înstelat. Partea a II-a Pășește ușor Unde mi-am lăsat podoaba, unde mi-a căzut podoaba Unde mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
am puterea să strig la nimeni, fiindcă vocea mea în zadar s-ar strădui să spintece nepăsarea celorlalți, intimidantă prin dimensiuni, limpezidu-i la interior și determinâdu-i să-mi sosească în ajutor. Într-o cameră antifonată, nici răgetul celei mai îngrozitoare fiare sălbatice nu înseamnă altceva, decât tot nimic! La sfârșit, rămâne doar cruda resemnare, cu care trebuie acceptat destinul dinainte stabilit. Ah, așa este... Uneori, parcă simt că nu eu îmi trăiesc viața, ci viața mă trăiește pe mine... După aceste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu biciul dureros al condamnării. Acuzându-l că provocase intenționat moartea mamei sale, lumea începuse să-l privească ca pe un monstru insensibil, ca pe un om fără urmă de morală în el, ce înfăptuiește răul cu calmul înfiorător al fiarelor sălbatice. Cu siguranță, această lume ar fi vrut ca, pentru această „ticăloșie” a lui, el să 104 Rareș Tiron ajungă, pentru vecie, sclavul îngenuncheat al conștiinței sale proprii. De fapt, ea vedea în el reprezentantul pe pământ al inumanității, „căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o făcea să i se îngrămădească-n suflet un vălmășag întreg de simțăminte neplăcute și incerte, lăsându-i cu adevărat impresia că înaintează-n casă ca într-o peșteră în negură, unde nu poți niciodată ști dacă ai să întâmpini fiara sălbatică, sau, dimpotrivă, dacă ai să găsești doar un loc cald și sigur de refugiu! Dar, dintr-odată, i se păru că a ajuns unde trebuia să ajungă și că a văzut ceea ce trebuia să vadă. Înlemni. Adriana stătea în fața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
condiție; tu vei răspunde de ei. -Asta va fi ultima ta problemă, a zis cu nepăsare Buburuza. Până plecăm ar trebui să te ocupi de Trotinel. -Ce să-i fac lui Trotinel? a întrebat cu mirare Căiță. -Să-i dai iarba fiarelor. -Pe aici nu se găsește. -M-am gândit să-i dăm atunci când vom ajunge pe Tărâmul târâtoarelor mai precis la Hârtopul șerpilor pentru că pe acolo vom trece mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l alimentezi numai cu lapte de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mai hotărât Căiță. -Fiecare va primi câte o porție de băutură din curcubețică. Nu vă speriați; la început o să vă fie somn; când vă veți trezi, veți fi invizibili. În afară de această băutură Trotinel va primi și o gustare din iarba fiarelor. Stăpâne, și tu vei urma același tratament, zise gărgărița către Căiță. -Nu mai înțeleg nimic, se plânse Zvârluga. De ce Trotinel va fi tratat altfel decât noi? -Pentru că stăpânul nostru și Trotinel vor fi nevoiți să lupte cu balaurul sau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la un loc cu această comunitate, trăia Zeița Uriteea care avea rolul de protector al holdelor și al populației pașnice din acele locuri. Datorită puterilor magice cu care era înzestrată, când ceva sau cineva o necăjea, se transforma într-o fiară fără asemănare. Împreuna mâinile pe piept și trupu-i dispărea într-un fum, în timp ce scotea un urlet de se cutremurau pereții adăpostului subteran în care trăia. După disiparea fumului, trupului i se adăuga o coadă solzoasă care se mișca în continuu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se învârteau amândouă în jurul lui cu mișcări încete, dar ochii pe barbar, neștiind cât de adâncă este rana, făcută de pumnal. -Spune odată, prințeso, ce vrei să faci cu el? strigă Verona. Fii atentă că acesta nu-i om, este fiară. Adela se înclină la urechea Veronei să-i zică ce vrea să facă, atunci Zedon se avântă înspre ele, cu puterile sleite. Verona nu-l scăpa din priviri și când i-a observat intenția, i-a mai aplicat o lovitură
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar munca le producea un nespus sentiment de plăcere și nici de cum osteneală, sudoare și durere. 7. Nu știau ce este rușinea, fiind absolut nevinovați și străini de păcat. Păcatul și urmările lui "Șarpele, care este mai șiret decât toate fiarele câmpului, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu" (Fac. III 1-2), se încolăci pe "pomul cunoștinței binelui și răului" și prin cuvinte meșteșugite și ispititoare, făcu ca Eva să mănânce din fructul pomului oprit și apoi "ea a dat și bărbatului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Eva, la rândul ei, aruncă vina pe șarpe: "Șarpele m-a amăgit și am mâncat din pom" (Fac. III 13-14). Atunci Dumnezeu rostește acest blestem îngrozitor: Șarpelui " Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieții tale să te târăști pe pântece și să mănânci țărână. Vrăjmășie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta își va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îndemână unelte de cremene, bronz sau fier, ce-i erau cu totul necunoscute, nu avea cu ce să-și îngroape morții, ce-i târa ceva mai departe de colibă, lăsându-i expuși descompunerii în aer liber, acțiunii solare, ori pradă fiarelor sălbatice. De altfel, metoda aceasta ancestrală de nimicire se mai observă și la comunele noastre rurale și de multe ori și pe la periferia orașelor, unde locuitorii târăsc pe maidane și locuri virane, vitele moarte lăsându-le ne-ngropate și pradă câinilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îngroparea sau înhumarea este cea din urmă metodă de nimicire practicându-se după născocirea și perfecționarea uneltelor de săpat. Iată deci, în rezumat, diversele feluri de nimicire ale corpului omenesc: 1. Expunerea corpului în aer liber, acțiunii solare ori pradă fiarelor sălbatice. 2. Aruncarea în apă. 3. Incinerațiunea parțială sau totală. 4. Înhumarea sau îngroparea în pământ. Vom sublinia că toate aceste metode de nimicire a cadavrului omenesc au fost întrebuințate din necesitate și nicidecum ca aparținând unui cult oarecare. Așa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care pe timpul persecuției lui Nero (54-68 p. Chr.) au fost puși pe rug pentru convingerile lor religioase, care nu erau și ale împăratului. Corneliu Tacit (+ 117 p. Chr) vorbind despre aceste persecuții zice: "Temnițele se deschiseră acum pentru martirii creștinismului; fiarele sălbatice se pregătiră spre a sfâșia cu lăcomie mii de creștini și RUGURILE SE APRINSERĂ pentru a arde de vii pe mărturisitorii credinței. Chinurile cele mai înfiorătoare se urziră pentru sprijinitorii cultului creștin". // Cine-i de vină în ipoteza asta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]