771 matches
-
alungă. Dacă-i scris să te îneci, îneacă-te în apă limpede. Scurtă e pânza, nu cotul. Mincinosul trebuie să ție bine minte. Sfârșitul vulpei pe masa blanarului. Brățară de aur nu-ndreaptă mâna câșă. Vorbă de miere, inimă de fiere. Leului mort mișelul îi smulge barba. Trei prietini ai cât trăiești: focul, apa și sarea. Patru lucruri rele: lucrezi și n-ai spor, te culci și nu dormi, ceri și nu capeți, aștepți și nu vine. Scârba-i viermele inimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parcurgerii traseului, căci dimensiunea mitică stă sub semnul tabuului. Altă pasăre care conduce în sacru, dar nu are imunitate la contactul cu el este porumbelul, într-un basm cules la sfârșitul secolului al XlXlea. Puritatea acestei păsări, dată de absența fierii, după interpretările simbolice, și funcția ei sacrificială, valorificată în divinații, fac din porumbel călăuza fragilă și diafană, asupra căreia sacrul nu acționează decât la nivel psihedelic: „Veni tocmai hei în colo înnoptat de tot, de l-a fost luat moșul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-ntind Cuie mari le potrivesc Și pe Cruce-l pironesc! Apoi Crucea o Înalță Rănile s-au deschis tare Curge sânge tot la vale... Iisus greu se chinuiește Setea-L arde și-L muncește Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet i-au dat Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace Nu se tânguie, nu plânge Măcar că-i scăldat În Sânge Toți Îi trec pe dinainte Să-i vorbească fără minte Acum tu ce poți arată! De pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
după ce băusem tequila opt ore la rînd. Niște prieteni m-au dus acasă. În dimineața următoare am avut cea mai rea mahmureală din viața mea. Am Început să vomit la intervale de zece minute pînă cînd am scos din mine fiere verzuie. Apoi a apărut Ike Bătrînu’. - Tre’ să te lași de băut, Bill. Te smintești. Nu-mi mai fusese niciodată atît de rău. Greața Îmi zguduia tot corpul În spasme. Ike Bătrînu’ m-a ținut În timp ce-am vomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
logica ei. Domnul despre care vorbesc locuiește singur într-o garsonieră. Copiii i-au plecat, iar soția i-a murit. Unica sa plăcere e să se uite seară de seară la toate emisiunile care-l enervează. După ce se umple de fiere, domnul adoarme visând cum le-ar tăia el limba unor analiști, cum i-ar face surdomuți, cum i-ar lua de guler. Medic fiind, bătrânului îi vine o idee, iar într-o seară pune mâna pe telefon. „Alo, alo - zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
regele s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
amor strecurate sub pernă sau sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii de atelaj conjugal. A.R. Antoaneta Ralian, cea cu care stați acum de vorbă, s-a născut în februarie 1948, la cantina Agerpres. Până atunci, totul a fost preistorie. Întâlneam în fiecare zi la cantină un tânăr
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
spune despre căsătorie că este arta concesiilor reciproce, doamnă Ralian. E una dintre definițiile clasice. Ați testat adevărul acestei definiții? În ce fel și cu ce rezultate? A.R. Da, domnule Paraschivescu, șase decenii de căsătorie înseamnă și miere, și fiere. Deși după moartea unuia dintre soți prevalează mierea. Uiți de toate micile amărăciuni, uiți de contre, de șicane, de supărări. Se estompează, dispar ca fumul risipit de vânt. Îți rămân amintirile calde, luminoase. E-adevărat însă, un mariaj de șase
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
foarte frumos, mă aștepta o sală frumoasă de expoziție, luminoasă, care aștepta lucrările mele. Am făcut panotarea tablourilor împreună cu Viorel Rău, și a doua zi la orele 14 avea loc vernisajul. Problema mea a apărut sub forma unei crize de fiere, care m-a chinuit pe toată durata vernisajului și după acea. Astfel că în loc să stau la protocolul care urma după vernisaj, am plecat în camera mea și am vomitat de vreo 4-5 ori, nefiind în stare să fac față la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
parte de o întâlnire foarte agreabilă. Expoziția a mai rămas deschisă la Bacău o săptămână, deși eu plecasem de acolo mai repede cu vreo două zile, totuși a rămas în memoria mea prin toate câte suferisem cu criza mea de fiere, dar și cu faptul că am făcut o nouă expoziție personală într-un oraș unde nu mai fusesem niciodată. Alte expoziții reșițene Am stat și m-am gândit mai mult la o serie de expoziții de grup pe care le-
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
a rugat pentru cei care Îl răstigneau; l-a iertat pe tâlhar; l-a încredințat pe Sfântul Ioan Mamei Sale și pe Mamă Sfântului Ioan; a strigat cu glas tare: („Mi-e sete!”), și I s-a dat să bea fiere și oțet; a spus că era părăsit; a spus: („S-a împlinit”); a spus : („Tată, în mâinile Tale încredințez duhul Meu!”). 2. Soarele s-a întunecat, pietrele au crăpat, mormintele s-au deschis, catapeteasma templului s-a sfâșiat în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că am reușit și nu trebuie să dăm cont nimănui pentru tărășenia noastră vinovată de a fi trecut în mod fraudulos granița. Unuia însă îi era frică până și să rostească cuvintele „am scăpat cu bine”, iar gustul amar al fierii era atât de puternic în gura lui încât scuipă repede de vreo câteva ori în urma lui, în apa verzuie și înghețată parțial a râului pe care-l lăsă în urmă. Ajunseseră ca niște animale hăituite lângă niște dealuri împădurite. Aici
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nu. E la depozit, face formele. Bun. Ba nu e bun deloc! sare Liliana. Că dacă or să vină numai femei frumoase, pot să pun cruce contractelor... Tu te alegi cu priviri dulci, iar eu cu penalizare. Crăpa-v-ar fierea la toți bărbații să vă crape! Că am să-i fac deseară un scandal lui bărbatu-miu, să mă țină minte! Așa sînteți voi: cum vedeți o femeie mai frumoasă, uitați de toate... Lasă, Liliana, zic eu, și tu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și n-am cui să-mi spun durerea, n-am pe nimeni, pe nimeni, pe nimeni. Am să fiu oare în stare să rezist până la capăt? Am să mă obișnuiesc și cu asta? Duminică, 2 aprilie [1950] Buretele muiat în fiere și oțet. Am stat în pat până la 6 cu febră și cu o tuse rea, ca tusea convulsivă. Aseară am dormit numai de la 11 la 2, pe urmă accesul de tuse a durat trei ore, fără întrerupere. Mă tratez cum
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O răsucește. Încet, o pune pe masă: Durerile zici? Toate?... Toate! Lasă-le! Să mă doară! Ale mele-s! Le merit! Rana aiasta-i prea adâncă și n-are leac de tămăduire. Lui i-au dat să bea oțet cu fiere, arată el cu degetul spre Iisus. Și... și n-a băut, a vrut să sufere durerea toată... Bea! Zău-așa! se îndârjește Daniil. Îți ostoiește durerea... Îți aduce uitarea... pacea... Barem să dormi... Să te hodinești... Ești... ești ostenit, ostenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu vreau pacea! Am băut și drojdia din paharul umilinței. Și drojdia am băut-o! De-aș da glas durerii din mine, ar trebui să urlu! Și eu am Golgota mea! Oare... oare totul, totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!" Apoi, cuvinte de dojană îi încolțiră în minte: "Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia, ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă?! Dar eu?! Eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în obrăznicia lor fără seamăn, se pretind cum că ar fi liberi și neatârnați..." De prea multă inimă rea, Măritul Padișah s-a închis în odăile lui și trei zile și trei nopți n-a mâncat, n-a băut, numai fiere a vărsat și numai gânduri de cruntă răzbunare a clocit. N-a vrut s-o primească nici pe mă-sa, pe Mara Sârboaica, care umbla despletită pe culoarele Sublimei Porți, jelindu-se că "Nicicând, de la începuturile Islamului, nicicând, oștirea otomană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar ce puteam face alta? Voiam liniște în țară. Au plătit pentru faptele lor. Ceilalți, dac-au văzut că nu-i de șagă cu "diavolul" aista, și-au dat palme că s-au lăsat prostiți de un mucos, au vărsat fiere, au luat blana de oaie în spinare și, spăsiți, s-au ploconit behăind înaintea tronului. Behăiau ei, dar în sinea lor urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Spune-i că voi fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi răzbunat! Spune-i că vreau să trăiesc! Să mă arunce în temniță! Pe viață! Vreau să trăiesc! Oricum! Nu vreau să mor!!!... Nu vreau să mor!!! Sora plânge în hohote, dar tace, tace... Isaia varsă fiere. Se îneacă... Scuipă fiere...Sarcastic, cu ură, izbucnește: "Dragoste"! O... o scârnă împuțită! O viperă! Viperă! aruncă el vorba grea și scuipă. Ștefan ridică ochii spre cer: Doamne!... "Izbăvește-mă de cel viclean"... Să terminăm comèdia! poruncește brusc. Lipsiți dinaintea ochilor mei! E plata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam! Mă sufocam și plângeam!... Răilor! M-ați alungat! Vouă... vouă ce vă pasă?! Ați stat cu sabia! Ne-ați apărat! Și ați căzut până la unu, acolo, la Valea Albă! Ce vă pasă? Dar eu?... Eu ce să fac acuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și pe Cruce-L pironesc, Apoi Crucea o înaltă, într-o groapă o așează, Rănile s-au deschis tare, Curge Sânge tot la vale. Iisus greu se chinuiește, Setea-L arde și-L muncește. Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet I-au dat. Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace, Nu Se tânguie, nu plânge, Măcar că-I scăldat în Sânge. Toți îi trec pe dinainte Să-I vorbească fără minte: „Acum Tu ce poți - arată! De pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca să-i dau acelui băiețel care s-a mutat peste un timp de pe strada noastră și pentru care am suferit îngrozitor, refuzând să mai mănânc, fiind „inițiată” astfel de adevărata natură a iubirii: „la început ca mierea, și apoi ca fierea”, cum se scrie în Gita despre iubirea pasiune. Aprilie Încă un vis care m-a pus pe gânduri toată ziua: eram pe o masă de operație și mi se schimbau oasele. Se pare că primeam oase noi! Oh! În aceeași
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spitale. Bolnavii stau lipiți de geamul mat, Privind în gol... Aleile sunt goale. Albastră lecție de așteptat. Ar mai fi fost un loc pe noptieră Pentru o stea și pentru un brad pitic, Dar îmi curgea din piept oțet și fiere. Colindătorii n-au cântat nimic. În ciuda rănilor, eram frumos Și către cer mi-am îndreptat o mână. Luceafărul mă străpungea, sticlos. * Răsfoind ziarele, mi-am amintit că, undeva, Camus spunea că istoricii vor putea defini pe omul zilelor noastre ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]