1,924 matches
-
de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Rivers se lasă prins, asemenea naratorului poesc, în mreaja unei lumi noi, mai curînd ficționale decît reale, mișcîndu-se pe un plaier suspendat (creat parcă anume de maestrul de ceremonii Maartens), unde halucinația și ambiguitatea ontologică funcționează ca reguli principale ale ființării. Pornind, pesemne, de la un viciu personal (dependența de LSD), Aldous Huxley scrie, iată, un roman psihedelic, de foarte bună calitate estetică, acoperind toate cerințele de impersonalitate (și transpersonalitate), impuse de marea artă. Oare nu e acesta, pînă la urmă, drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
scris, pur și simplu, existența, în aceeași măsură în care, creația sa (îndeosebi epică) i-a trăit viața. Nici la Henry Miller nu cred să găsim o mai puternică simbioză între text și sine. Se pare că unica rațiune de ființare a autorului a fost scrisul, unde s-a regăsit mereu, creionîndu-și adesea cu detalii dezarmante biografia. În afara paginii cu semne, nu a avut abilitatea comunicării, rămînînd, ca individ, periferic și inadaptat, alienat (desigur, în sens superior), "anesteziat" permanent cu alcool
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a "centrului" rațional și identitar, ajungînd dispensabil. Descartes se putea imagina fără corp, dar, în nici un caz, fără minte. Principiul impune, prin plasticitatea imaginilor sugerate, o metaforă interesantă (devenită experiment imaginar pentru neurologi), a "creierului din vas", adică a unei ființări exclusiv raționale, eliberate de orice constrîngere trupească și, concomitent, instinctuală. "Ființa superioară" din individ își înghite, prin urmare, simbolic, "extensia" materială ("ființa inferioară", corpul), anihilînd-o. Mitul cartezian a avut, să recunoaștem, un impact extraordinar asupra cîtorva sisteme filozofice, perpetuîndu-se, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
preocuparea constantă a unor grupuri contemporane, care încearcă să dea o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă" în străduința lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
găsește În lucru și esența ființei În ființă, așa cum ne Învață maeștii gândirii occidentale, Peripatethice mai puțin esența ființei umane care se regăsește dincolo de ființa sa proprie, În relația cu Celălalt*. Este o eroare ontologică să căutăm specificul profund al ființării noastre ca om În Însăși natura omului. Biologic, fiziologic, ca manifestarea a viului, alături de infinita multiplicitate a formelor de existență a vieții, desigur că esența ființei naturale om se găsește În ea Însăși - ca expresie a identității sale absolute care
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
dovada că omul este o singularitate.” Și este singular Într-o cu totul altă manieră decât cea a individualilor care se subsumează unui concept generic, păstrându-și totuși identitatea concretă. Ființa umană este inefabilă, ireductibilă la orice alt gen de ființare din univers, pentru că ea este infinit responsabilă, reprezentând un mod de ființare specific: un „pentru-altul”. În relația Eului cu Celălalt se naște umanitatea noastră. Are prea puțină importanță ce sunt Eu pentru Celălalt: este problema lui. Pentru mine, el este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
totul altă manieră decât cea a individualilor care se subsumează unui concept generic, păstrându-și totuși identitatea concretă. Ființa umană este inefabilă, ireductibilă la orice alt gen de ființare din univers, pentru că ea este infinit responsabilă, reprezentând un mod de ființare specific: un „pentru-altul”. În relația Eului cu Celălalt se naște umanitatea noastră. Are prea puțină importanță ce sunt Eu pentru Celălalt: este problema lui. Pentru mine, el este Înainte de toate acela de care eu sunt responsabil. Mai mult Încă, pentru
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
calea spre Altul. Și aceasta, printr-o percepție cu totul specială a subiectivității, în care subiectul, traumatizat de propria-i prezență, de propriu-i trecut, se "dezbracă" de sine pentru a se oferi celuilalt, un subiect puternic prin neașezare, prin ființarea pe cale, fără răgaz, prin riscul asumat de a-și pierde orice autonomie sau certitudine, evoluînd pe frontiera dintre sine și anonimat. Ne aflăm în fața unei gîndiri extrem de subtile și armonice, greu de urmărit în meandrele multiplu determinate de considerente istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce importanță are pînă la urmă răspunsul la întrebarea retorică a lui Lupasco : ce voia, oare, acest Om ? A înțelege e secundar, dacă nu chiar cinic, atunci cînd accesul la mister se plătește prin martiriu. Prezența însăși a lui Fondane, ființarea sa în lume a lăsat urme adînci, atît conștiente cît și subliminale, pe care nimeni dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi aproape nu le-a negat vreodată. Rațiunile inimii au prevalat, afectivitatea, sau sensul unei justiții
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care funcționează în interiorul scrierii: repetiția, absența, spațierea, se regăsesc și la nivelul cuvântului vorbit tocmai pentru că diferanța le face posibile, asigurând corespondența între vorbire și scriere. Diferanța nu se mai poate gândi prin intermediul opoziției prezență/absență, ea fiind anterioară oricărei ființări, însuși subiectul depinzând de mișcarea ei din moment ce nu se poate constitui decât prin amânare, spațiere, temporizare. O dată cu opoziția dintre scriere în general și urmă/scriere în sens restrâns, grafie, cei doi termeni ce aparțineau gândirii logocentrice dedans/dehors (interioritate/exterioritate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
finanțare și administrare a riscurilor care au autorizat intrarea în scenă a n oilor operatori; * un al treilea fenomen demn de a fi menționat - și care nu se mai referă la activitatea propriu zisă, ci la dimensiunea geografică - este des ființarea frontierelor naționale sub raport eco nom ic și social, ceea ce a determi i inat libertatea forței de muncă ș a circulației nternaționale a capitalurilor. Globalizarea piețelor financiare a determinat o creștere însemnată a volumului tranzacțiilor care a depășit cu mult
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
survine de îndată ce, de exemplu, ne transpunem în istoricitatea indică (...) ininteligibilă nouă. Pe de altă parte, indienii ne simt pe noi ca străini (...) Mi se pare (...) că omenirii noastre europene îi este înnăscută o entelehie (...) o formă ideală de viață și ființare ca spre un pol etern.(...) Omenirea, considerată din punct de vedere sufletesc, nu a fost și nu va fi niciodată împlinită și nici nu se poate repeta".(10, pp. 27-28) Cu aproape un secol în urmă, Husserl susținea că Europa
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fost inaugurat în anul 1846 ș.a. Totuși, și în cazul nostru, excepțiile nu fac altceva decât să confirme regula. După cum am încercat să demonstrăm în prima parte a acestui capitol, de-a lungul secolelor XV XVIII Bacăul a avut o ființare minimală, profilul așezării fiind în consonanță cu specificul feudal al societății românești. Modul în care au fost realizate primele reprezentări grafice ale orașului trădează din plin acest lucru. Autorul celui mai vechi plan al Bacăului - realizat în anul 1816 de
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
iubirea senzuală a Cezarei, precum și în demonismul lui Ieronim s-au strecurat, de bunăseamă, multe din aspirațiile erotice și din trăsăturile psihologice ale poetului. Veneră sau Madonă, femeia eminesciană este un simbol totalizator în care se armonizează creația, cunoașterea și ființarea întru eternitate. Prin frumusețe (expresie a divinului) și prin dragoste (expresie a creației), ea devine un principiu ontologic primordial. Ioana - romanul lucidității În literatura noastă interbelică, scriitorul Anton Holban deține un loc aparte, deși destinul său literar a rămas practic
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de lipsa sentimentelor de dragoste față de Ghiță. Femeia iubește de la început, până la sfârșit pe "un Ghiță" al ei. Pentru Ana, iubirea se manifestă ca o opțiune categorică și definitivă pentru un anumit tip de umanitate, pentru un anumit mod de ființare. Ea este, deopotrivă, o ratio cognoscendi și o ratio essendi a individului. Ea servește drept criteriu și semnal pentru a cunoaște "subsolul moral" al acestuia așa cum dopurile de plută de la suprafața apei anunță năvodul care se târăște pe fundul mării
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Pe de altă parte, în spiritul cercetărilor lui Maslow, ar trebui lucrat continuu la optimizarea contextului în care trăiește și lucrează individul. Aceasta înseamnă că teoria Y despre ființa umană, care pune accentul pe satisfacera nevoilor superioare ale individului (ale ființării, cum spune Maslow), legitimează acele medii sociale care acordă încredere individului, îi lasă libertatea opțiunii și a deciziilor precum și responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă: Dacă vrem o forță de muncă motivată, atunci trebuie să construim și să modificăm încontinuu un
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nimic. Acesta este motivul concluziei drastice la care ajunge Heidegger: Piatra de încercare cea mai dură, dar și cea mai înșelătoare, pentru a dovedi caracterul autentic și forța unui filozof este dacă acesta experimentează imediat și din temelii, în ființa ființării, apropierea nimicului. Cel căruia această experiență îi rămâne închisă se află definitiv și fără speranță în afara filozofiei 8. Acestea fiind spuse, trebuie să operăm imediat o restrângere a câmpului de cercetare în interiorul căruia vom trece la reconstrucția nihilismului. Lăsând deoparte
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acolo unde este transformat în certitudine și care cu toate acestea, diagnosticând epoca prezentă, a ajuns la înfiorătoarea concluzie că "Dumnezeu a murit", teză care trebuie luată ca o invitație de a reflecta la "acest abandon al omului contemporan în mijlocul ființării"149. Știm cu câtă insistență a subliniat Heidegger centralitatea acestui motiv la Nietzsche, și nu numai în celebrul fragment nr. 125 din Știința voioasă, "Nebunul", în care moartea lui Dumnezeu devine cu claritate imaginea care simbolizează apusul valorilor până atunci
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
din Știința voioasă, "Nebunul", în care moartea lui Dumnezeu devine cu claritate imaginea care simbolizează apusul valorilor până atunci supreme. Ceea ce ne interesează aici este faptul că Heidegger menționează moartea lui Dumnezeu ca o dovadă a abandonării omului contemporan în mijlocul ființării. El începe așadar să "gândească în paralel" cu Nietzsche: citește motivul nietzschean ("moartea lui Dumnezeu") în lumina propriului motiv ("abandonarea omului în mijlocul ființării") și, invers, îl elaborează și îl confirmă pe acesta pornind de la cel dintâi. Nietzsche devine un fel
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aici este faptul că Heidegger menționează moartea lui Dumnezeu ca o dovadă a abandonării omului contemporan în mijlocul ființării. El începe așadar să "gândească în paralel" cu Nietzsche: citește motivul nietzschean ("moartea lui Dumnezeu") în lumina propriului motiv ("abandonarea omului în mijlocul ființării") și, invers, îl elaborează și îl confirmă pe acesta pornind de la cel dintâi. Nietzsche devine un fel de fir călăuzitor și punct de reper pentru a gândi în mod radical negativitatea care este inerentă ființei. Problema, după cum se știe, apăruse
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
mod radical negativitatea care este inerentă ființei. Problema, după cum se știe, apăruse deja în prelegerea inaugurală Ce este metafizica? (Was ist Metaphysik?, 1929). În aceasta se făcea trimitere la imposibilitatea de a avea experiența nimicului prin simpla negare logică a ființării, și se afirma dimpotrivă exigența de avea în acest sens o experiență mai originară decât cea la care se accede prin intermediul predicației logice care pentru Heidegger, spre deosebire de Hegel, este doar o reflectare palidă a potenței imanente a nimicului. O asemenea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a fost reanexat cursului din 1939) care prezintă un bilanț al muncii desfășurate, arătând mai ales conexiunea dintre doctrinele voinței de putere și ale eternei reîntoarceri, ca aspecte complementare ale "singurului gând" al lui Nietzsche, așadar ale concepției sale despre ființare. • În trimestrul al doilea din 1940 confruntarea a fost reluată prin cursul "Nietzsche: nihilismul european", publicat în volumul al doilea al cărții din 1961, și acum și în HGA, XLVIII. • În august 1940 Heidegger a continuat să îl studieze pe
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să descopere firul călăuzitor care unește învățăturile capitale ale lui Nietzsche într-o tramă unitară legată de tradiția metafizică: voința de putere și eterna reîntoarcere a identicului (doctrine care ar răspunde la întrebările metafizice tradiționale cu privire la "ce" și "cum" este ființarea), transmutarea tuturor valorilor, nihilismul și supraomul. De-a lungul unui drum care pornește de la Nietzsche până la Platon, și de la Platon până la noi, traversând întreaga istorie a filozofiei, Heidegger arată că toate aceste doctrine nu sunt rodul extravagant al minții bolnave
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să fie luate în serios (Jaspers). Pentru Heidegger, în schimb, gândirea lui Nietzsche nu este "mai puțin obiectivă și riguroasă decât gândirea lui Aristotel care în a patra carte a Metafizicii consideră principiul de non-contradicție drept adevărul prim cu privire la ființa ființării"164. Iar filozofia sa este metafizica proprie epocii contemporane, deoarece gândește adevărul nostru cu privire la ființare în ansamblul său ca voință de putere și furnizează un diagnostic pătrunzător al trăsăturilor fundamentale ale vremii noastre. În ipostaza de "cel mai fervent platonic
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]