13,850 matches
-
fel. Probabil că și În cazul În care ar fi fost un alt dialog, urmarea ar fi fost aceeași. Mai tîrziu, se va spune că a fost un miracol cum cartea a rămas neatinsă, cu cele două degete băgate Între filele ei. MÎngîiată de razele blînde ale soarelui după-amiezii, doamna Agneta alunecă pe nesimțite Într-un somn ușor și lin, din care n-avea să se mai trezească niciodată. Dar să nu anticipăm. În zorii zilei următoare, cînd Încă nu se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
precis și competent care Îi detalia cu finețe Împrejurările, adăugînd amănunte emoționante, menite să Înduioșeze și, În egală măsură, să indigneze opinia publică. De exemplu, cartea pe care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se vedea un inel gros, din aur. Din păcate, titlul cărții nu putea fi citit, căci coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adăugînd amănunte emoționante, menite să Înduioșeze și, În egală măsură, să indigneze opinia publică. De exemplu, cartea pe care victima o citea În momentul atacului Îi rămăsese În poală, bineînțeles cu filele Înecate În sînge, iar pe degetul băgat Între filele ei se vedea un inel gros, din aur. Din păcate, titlul cărții nu putea fi citit, căci coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare plictiseală. Când eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul anticar, Îl găseai În orice zi ai fi pășit pragul Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
adolescentului evreu stângist și cumsecade decât în ochii fiicei de proletar). Cu câtă seriozitate i-am întocmit lista de lecturi. Mamă, ce-o să-i mai desăvârșesc intelectul. După Agee, va urma Dinamita lui Adamic, propriul meu exemplar din colegiu, cu filele îngălbenite; mi-o închipuiam profitând de sublinierile făcute de mine pe text în anii studenției, începând să priceapă diferența dintre relevant și neînsemnat, dintre generalizare și ilustrare, și așa mai departe. Și, în plus, era o carte scrisă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a doua. Coperta era foarte uzată și pe pagina de gardă a cărții era lipită eticheta unui librar de pe Charing Cross Road. Reveni la Belgrad. Acolo era o planșă cu o hartă, care se desprinsese, dar nu era numerotată ca filă. Mabel examină fiecare pagină care trata despre Belgrad și apoi fiecare pagină despre Serbia, fiecare pagină despre fiecare din statele care compuneau acum Iugoslavia. Nu găsi nici măcar un punct de cerneală. Ar fi renunțat să mai cerceteze dacă nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură, sperând că o să-mi arate până unde a îndoit cititorul legătura, filele s-au răsfirat la pagina 27. Și fac pe margine un semn cu creionul. Editorul meu închide un ochi și-și înclină capul spre mine. Ce fel de mâncare, zice, rămăsese pe farfuriile din chiuvetă? Spaghete, zic. Cu sos de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen și Mona întorcându-se în parcare. Lui Stridie îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu reușesc să citesc decât o mică parte. Mai sunt încă file care acoperă ani și ani. Și, spre sfârșitul cărții, mai sunt ani și ani de zile, file albe care așteaptă să fie umplute de Helen. Când ajunge la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu reușesc să citesc decât o mică parte. Mai sunt încă file care acoperă ani și ani. Și, spre sfârșitul cărții, mai sunt ani și ani de zile, file albe care așteaptă să fie umplute de Helen. Când ajunge la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu știu niciodată cum va evolua povestea pe care o spun. Că nu poți să știi ce se va întâmpla în clipa în care pui următoarea filă în mașina de scris. Bineînțeles că așa este și viața. Viața, cu șansele ei minime și ridicole ca un lucru să se întâmple într-adevăr. Și, mai mult decât atât, fără să vrem, ex post facto, vom asocia vreun motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am înțeles cu adevărat ce înseamnă destinul unui erou: să fii îmbrățișat, adulat, ridicat pe brațe, iubit... Un erou gata să fie căsăpit cu făcălețul de către o mamă bucătăreasă, dar lucrurile astea au deja prea puțină importanță. Consemnez în această filă de istorie că însăși Patria, adică tovarășa Stănescu, mi-a luat apărarea și i-a explicat nefericitei că eu nu am făcut nimic altceva decât să-mi apăr moșia și nevoile și neamul. Tovarășa Stănescu, mama noastră a tuturor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
biroul lui arăta că trecuseră doar douăsprezece minute. În lumina lămpii aprinse, Digby zări gazetele. Avea sentimentul că explorase o țară ciudată, pentru ca revenit acasă, să-și dea seama că totul nu fusese decît un vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era frică de Johns. Intră În odaia lui și luă unul din ziarele de pe birou. Johns le clasase În ordine cronologică și subliniase cu creionul unele pasaje: fără Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
legănîndu-se ușor. Bietul Graves! Crimele pasionale ale hamalilor din gări, iată sfera lui de preocupări! În sectorul meu, cazurile sînt, firește, ceva mai ciudate. De aceea Graves n-are Încredere În noi, da, ăsta-i adevărul. Și Începu să Întoarcă filele dosarului de pe masă, așa cum ar fi Întors foile unui album de familie. — Domnule Rowe, te interesează studiul naturii omenești? — Nu-mi dau seama... Încă nu știu cine sînt eu Însumi. — Bunăoară fotografia asta... Era fotografia ce-l făcuse să șovăie pe Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de un gest ce traversează materia solidă a cărții, permițând accesul la substanța ei spirituală. Pătrunzând de jos în sus printre pagini lama urcă, deschizând deodată o tăietură verticală, printr-o succesiune fluentă de decupări, ce cuprinde una câte una filele și le seceră; cu un foșnet vesel și prietenos, hârtia întâmpină acel prim vizitator, ce anunță nenumărate răsfoiri de pagini, mișcate de vânt sau de privire. O mai mare rezistență opune latura orizontală, mai ales dacă e alcătuită din pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
înapoi; atunci, sunetul seamănă cu o sfâșiere sufocată, cu note mai triste. Marginea foilor se destramă, dezvăluind țesutul filamentos; se desprind fâșii subțiri, numite „bucle“, plăcute la vedere, ca spuma unui val pe plajă. A-ți croi drum prin bariera filelor implică gândul la ceea ce cuvântul închide și ascunde în sine: îți deschizi drumul spre lectură, ca printr-un codru des. Romanul pe care-l citești ar dori să-ți prezinte o lume consistentă, densă, minuțioasă. Cufundat în lectură, miști mașinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
peste cele două pagini aflate față-n față. Mai întorci o pagină, și dai de două pagini tipărite cum trebuie. Continui să frunzărești cartea; două pagini albe alternează cu două pagini tipărite. Albe; tipărite; alde; tipărite; tot așa până la sfârșit. Filele au fost tipărite pe o singură parte; apoi, au fost împăturite și legate, de parcă ar fi fost complete. Iată că romanul acesta, atât de bogat în senzații, ți se prezintă dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dintr-o dată sfâșiat de văgăuni fără fund, de parcă dorința de a reda deplinătatea vitală ar revela golul de dedesubt, încerci să sari peste lacună, să reiei povestirea, agățându-te de bucata de proză ce vine după ea, destrămată ca marginea filelor separate de coupe-papier. Nu mai înțelegi nimic: personajele și locurile sunt schimbate, nu pricepi despre ce e vorba, dai de nume de persoane de care nu ai habar cine sunt: Hela, Casimir. Te întrebi dacă nu cumva e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mînă liberă. Despre alte tertipuri și mici viclenii adjutantul Popianu nu discutase nici măcar cu domnișoara K.F. Cînd se plictisea, cînd avea un răgaz, se așeza la masa din lemn de brad cu dosarul "A" în față și adăuga cîte o filă, așa, pentru satisfacția profesională. I se părea a fi inepuizabilă lista de posibilități prin care un om să fie împiedicat să facă ceea ce dorește. Un punct forte în acest plan îl constituia desigur legătura cu Leonard, care, mutat așa după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ale Statului". La o asemenea poznă te puteai aștepta în orice zi, în orice oră. Și atunci Mihail pregătea cu calm o notă în care arăta că încă din data de... Serviciul a sesizat chestiunea, dovadă stă dosarul cu numărul, filele cu pricina etc., etc., etc. Din aceste dosare albastre, în care se strîngeau orice fel de știri, de informații, de referate și aprecieri, puteai scoate orice fel de justificare despre orice fel de eveniment. Așa cum în ele intra totul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să-și ridice privirea din versiunea sa asupra adevărului, Contele încuviințează. — Atunci - spune-ne o poveste, zice domnul Whittier. Haideți înapoi la foc, zice, și, invitându-ne cu un gest tremurat al mâinii. Vă rog. Și Contele Calomniei zâmbește. Întoarce fila la următoarea pagină goală din agendă, și pune capacul stiloului. Înălțându-și privirea, spune: — Își mai amintește cineva serialul ăla vechi, Danny din vecini? Cu o voce lentă și cavernoasă, spune: Într-o bună zi... Spune: Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
parte, prin confidențele care i se făceau, Luana începu să scrie un roman. Lăsă cărțile deoparte, reduse timpul destinat temelor, renunță la joacă și la plimbările cu bicicleta și se puse pe treabă. Termină primul caiet de o sută de file și constată că personajul principal al cărții nu trecuse, încă, de vârsta copilăriei. Înșirase o serie de întâmplări numai bune să distreze clasa de copii de-a II-a pe care, cândva, îi țintuise în bănci cu minciunile ei sfruntate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tocmai acea stare statică, suprasaturată, crea o senzație de tensiune, de amenințare, poate tocmai în acele zile, între paginile cărților se produceau reacții de macerație lentă. Carmina avea impresia că, dacă ar fi deschis la întâmplare o carte, de îndată, filele ce aveau o consistență aparentă s-ar fi transformat în cenușă, i s-ar fi așternut, praf, pe picioare, pe poalele rochiei, pe podea. Iartă-mă o clipă, se auzi vocea gazdei, care ieși din cameră împreună cu pisica și traversă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oculari, dar mai ales pe însemnările făcute de acesta în jurnalul său intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]