KorAP: Find »[drukola/base=filament & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...85 >

2,105 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

treceam eu pe lîngă mașina domnului Florea. E bine că atunci, demult, n-am mai continuat să fiu ridicol făcîndu-i curte. Don Șef îi spune economistei despre ce e vorba, iar economista răscolește cîteva dosare, se convinge că instalația de filamente funcționează la capacitatea proiectată, apoi scoate formularele de contract colectiv și începe să le completeze. Eu m-am așezat într-un fotoliu, la invitația economistei, privind aiurea într-un colț, în timp ce Don Șef se plimbă prin încăpere, desfăcîndu-și mereu șuba

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
minte! Așa sînteți voi: cum vedeți o femeie mai frumoasă, uitați de toate... Lasă, Liliana, zic eu, și tu ești frumoasă și nu trebuie să te înfurii... Spune pentru ce-ai venit, lasă periuța. Formele pentru munca în acord la filamente, îi spun, întinzîndu-i hîrtiile. Semnează-mi că poți asigura desfacerea. Întîi să faceți cît pot eu vinde. Da' nu eu semnez astea; șefa mea... Aia care are șapte clase primare și trei mii pe lună? întreb. Nu, precizează Liliana. Are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
în secretariat, mă apucă iar furia: inginerul-șef s-a dus acasă, că după-amiază trebuie să plece la București, iar de acolo, mai departe, în străinătate. Să las actele baltă nu pot, e în joc obrazul meu față de muncitorii de la filamente. Iar de semnat în locul inginerului-șef al Zonei Intîi mai poate semna doar inginera-șefă a întregului combinat, Brîndușa Roman. Asta, într-un fel, mă bucură. Brîndușa, încă, e o prezență feminină deosebită, care poate acapara ochii unui bărbat. Și-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu ochii la schema combinatului, întinsă pe peretele din fața ei: Programul de pe ușă este clar: luni discut problemele legate de Zona Întîi. Lipsește tovarășul Teodoru, încep eu, și nu are cine-mi semna contractele colective de muncă în acord la filamente. Mîine e ultima zi de predare a contractelor. E o problemă urgentă... După ce și-a aranjat încă o dată hîrtiile din fața sa, Brîndușa s-a întors spre măsuța din dreapta, de lîngă birou, pe care stă cel de-al treilea telefon și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în fotoliu. Contracte pentru munca în acord la filamente ai spus? mă întreabă. Da, răspund eu. Mda, mormăie ea, continuînd să privească foile din fața sa, întinzînd mîna stîngă spre mine. Dacă astăzi, în fața inginerului-șef al Zonei Întîi am reușit să devin insensibil, acum, în fața sictirului cu care mă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
mapa de lucru. Materia primă este din combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi privirea peste toată încăperea. Într-unul din cele două fotolii din fața biroului stă doamna blondă, venită după cele două tone de filamente de treizeci. Își bagă mănușile în poșetă și se așază mai bine în fotoliu, semn că abia a intrat și ea. "Te cunosc de undeva, frumoasă doamnă, și nu-mi dau seama de unde...", îi zic, învăluind-o într-o privire

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cu același gest de dezvelire a întregii danturi. Păcat că n-ai trecut pe la noi prin birou să vezi, schimbă el vorba, ai stîrnit o adevărată furie: nu se discută decît de tensiuni de zonă și ecuații de curgere la filamentele de douăzeci. Zău?! mă bucur eu. Merg puțin prin secție și mă întorc la voi. Salut. Apropo, mă întorc eu spre el, am observat o chestie azi: dacă intru într-un birou cu o atitudine modestă, puțin timidă, sînt tratat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și o simplă coincidență... Eu ți-am spus așa, poate-ți folosește în confruntarea cu generalul. Succes! Mulțumesc! Salut! Continuu să cobor scările, fără să mă mai grăbesc, bucuros că cei din birou cu Graur s-au ambalat în studiul filamentelor de douăzeci. Întîmplarea cu doamna Teona a rămas undeva în urmă, parcă ar fi fost vis. Doar pentru o clipă, în mintea mea, răsună șoapta ei: "...mă simt eu însămi ca o floare de magnolie gata să se desfacă" superbă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fac atîtea probleme pentru doamna Teona?! Ea ce mai caută în gîndul meu?! Doar nu m-or fi apucat părerile de rău că nu m-am lăsat să fiu luat peste picior!... Intru în secție și merg la instalația de filamente. Tocmai se elaborează o șarjă, iar zgomotul motoarelor de la banda transportoare face să nu se poată discuta decît prin semne. Dealtfel, muncitorii au renunțat să mai strige unii la alții; se înțeleg prin semne. Chiriac vine și-mi arată că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
de cow-boy. "Gagiule, ești dat Dracului! îi spun în gînd. Ce satisfacție meschină aș avea să te dea primarul afară și să ajungi muncitor în secția unde-s eu !... Aș aranja cu Don Șef să te repartizeze să lucrezi la filamente, să stai la cuptoare măcar cîteva săptămîni..." Ai nimerit greșit, îmi zice tipul cu catarama de cow-boy pe burtă. Camera de alături, arătă el cu degetul mic spre perete, continuînd să-și admire șoseta. Am fost. Am fost și la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
plecat. Cine ar putea să mă mai ajute? Brîndușa Roman, inginera-șefă a combinatului! gîndesc eu fericit. Mi-a vorbit foarte frumos ultima oară și cred că e mulțumită de modul cum i-am servit colega, dîndu-i două tone de filamente din stocul de rezervă. Urc la etaj și bat la ușa ei. Biroul e gol. Al naibii ghinion, se ține scai de mine! La cine să mai merg?? La președinta de sindicat! Da-da, iată că am găsit! Nu numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
s-a spus că nu-s pe nici un tabel. Te pomenești că nu știi despre cine e vorba, se miră Brîndușa, arătînd cu degetul spre mine. O colegă de-a mea, îi spune președintei, a venit după două tone de filamente, iar domnul, înainte de a-i da materialul de care avea nevoie urgentă! -, i-a pus condiții. Nu-i așa, tovarășe fizician?... Și-acum vrei schimb de locuință, drept răsplată că ne faci combinatul de rîs!... Noroc că delegata mi-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum cîteva minute mașina era pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă cineva. Ce vrei să faci? se miră Liliana. Mașina va pleca așa cum a venit: goală! Alo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă cineva. Ce vrei să faci? se miră Liliana. Mașina va pleca așa cum a venit: goală! Alo, spun celui care-mi răspunde, sînt Vlădeanu, de la instalația de filamente. Vreau să știu dacă mașina care a încărcat cele două tone mai este pe rampă. A plecat spre poarta numărul trei, îmi răspunde o voce de bărbat. Închid telefonul și iau indexul telefonic, să văd ce interior are poarta numărul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Brîndușa, acordul directorului general pentru cele două tone; între timp, voi vinde întregul stoc de rezervă. Doamna blondă va crăpa de ciudă. Ba poate că nici n-o să se înfurie. Pe ea n-o doare soarta celor două tone de filamente. Ea a venit aici ca s-o vadă pe Brîndușa. Cei ce vor suferi vor fi alții: muncitorii de la Cooperativa Invalizilor, care vor rămîne în gol de producție; nu-și vor realiza planul și vor fi penalizați la salariu. Dacă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu nimeresc, de fapt, în niște oameni nevinovați?! iată un subiect interesant!... Arunc indexul telefonic pe birou și-mi scot pixul, apoi iau o coală albă din fața Lilianei: Dă-mi, te rog, numărul de telefon al Cooperativei Invalizilor, unde pleacă filamentele! Derutată, Liliana scoate dintr-un dosar comanda cu care a venit doamna blondă și-mi dictează numărul de telefon scris pe antet. Îl notez, împăturesc hîrtia, o bag în buzunar și plec. În urma mea o aud pe Liliana strigîndu-mi că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
sînt Ștefănescu și vreau să știu, urgent!, ce s-a întîmplat cu garsoniera pe care trebuia s-o primească tovarășul Vlădeanu. Vlădeanu? A, da, ăla de scrie teatru. Nu. E vorba de cel care a pus la punct tehnologia obținerii filamentelor și a inventat separatorul, aici în combinat. Teatru scrie acasă; tot așa cum acasă, dumneata îți crești copiii. Și teatrul lui, și copiii dumitale sînt destinați societății. Aștept să-mi spuneți ce-i cu garsoniera. Păi, tovarășe Ștefănescu, am mai fost

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Tu?! izbucnește Cristina într-un rîs domol, alintat. Asta n-o mai cred. De ce să crezi? o întreb. Te-ai convins doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am pus condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix. Condiții?! Alea au fost "condiții"?!... Zău, Mihai, a fost o... o joacă, dacă vrei... O glumă, aș zice... Crede-mă, rîde ea, luminîndu-se iar, pierdusem orice speranță că obțin filamente, dacă nu-mi dădeai din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix. Condiții?! Alea au fost "condiții"?!... Zău, Mihai, a fost o... o joacă, dacă vrei... O glumă, aș zice... Crede-mă, rîde ea, luminîndu-se iar, pierdusem orice speranță că obțin filamente, dacă nu-mi dădeai din stocul de rezervă. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit. Cu vîrf și îndesat! Tonul meu rece, mult prea aspru, îi întunecă obrazul. O văd cum își mototolește în mîini mănușile, de parcă ar vrea să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-i spui să rămînă acolo. Va veni cineva să-l ia. Mulțumesc, bună ziua! În telefon, se aude un sunet sec. Smulg receptorul din mîna doamnei Cristina, care încă mai stă nedumerită, formez centrala combinatului și cer interiorul de la instalația de filamente. O fi crăpat vreun cuptor sau o fi explodat vreun traseu cu abur supraîncălzit... Cine știe ce s-o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o fi întîmplat... Aud țîrîitul des al telefonului pe interior și simt, cu fiecare clipă care trece, cum amețesc, gata să mă prăbușesc. Alo! se aude, în sfîrșit, vocea unui muncitor. Sînt Vlădeanu. Spune-mi, ce s-a întîmplat la filamente, nea Vasile? întreb eu, recunoscîndu-l pe cel care mi-a răspuns. N-o să putem turna șarja la timp, dom' inginer, spune muncitorul. Am fost anunțați să reducem la minimum consumul de oxigen și de azot. Dumneavoastră ați fost căutat la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Lucrez și eu în industrie, știu care-s legile... Acum, zic eu, potrivindu-mi fularul la gît, nu mă mai ocup de instalația aceea. Am alta, care e în construcție... Și-atunci?! se miră doamna Cristina. De ce ai telefonat la filamente? De instalația aceea m-am ocupat înainte, muncitorii de-acolo mi-s prieteni... Ca să vezi! se miră doamna Cristina, aprinzîndu-și țigara. Nu știam că ești și sentimental... Credeți că vă prinde cinismul? Se ridică de pe pat, își trece palmele peste

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
văzusem de departe și te-am așteptat acolo, în fața cofetăriei... Mi-ar fi plăcut să discutăm... Despre ce? o întreb prompt, prinzînd curaj. Hm!... Știu eu... Așa, ca doi oameni care au aceleași preocupări... Mda... Eu mă ocup de producerea filamentelor, iar dumneavoastră le utilizați... Nu, Mihai, surîde doamna Cristina, apropiindu-se. Aș fi vrut să discutăm despre pasiunea scrisului... Scrisul ca necesitate interioară de-a te exprima, regăsindu-te... M-ar fi interesat să știu dacă tu, care ai o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mă privesc toți. Chiar și Brîndușa. Dar mai ales ea! Are o privire clară și o poziție dreaptă, de femeie fermă, hotărîtă; aproape că nici nu clipește, atît de stăpînă pe sine poate fi. Marinescu, poreclit "Columbo" de muncitorii de la filamente, e de nerecunoscut: stă drept, ca un ofițer superior; are un zîmbet de fericire, ori de satisfacție probabil pentru că i-a asigurat pe cei prezenți că imediat ce vin eu se pornește separatorul -, și e numai ochi și urechi nici n-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
imediat ce vin eu se pornește separatorul -, și e numai ochi și urechi nici n-ai zice că omul ăsta te lasă să vorbești în vînt și el se duce mai departe. De cîte ori i-or fi spus muncitorii de la filamente să le asigure ventilație?! El a dat din cap, a zis "da" și și-a văzut de drum. Alături de Marinescu, o femeie, ținînd creionul între degete ca pe o țigară, mă privește fix din clipa cînd am intrat. I-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]