3,469 matches
-
ține pe loc, ne stabilizează Într-o matcă care ni se potrivește, sau este pe măsura noastră. Modelul este un pretext pentru a ne regăsi adevăratele proporții. Este bine să știm cât să ne apropiem de el, până unde merge filiația, când și cât să ne Împotrivim acestuia. „Despărțirile” de model sunt normale și pot să dea seama tocmai de forța și amploarea lucrării acestuia asupra noastră. Adevăratul model este cel ce ne trimite dincolo de el, cu ceva din el, pentru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
din ce În ce mai largă, mai elastică, mai fluidă. Desubiectivizarea și munca În echipă (a educaților dar și a formatorilor) constituie mari sfidări care ating esența Învățării. Ceea ce rămâne constant este atașamentul actorilor care o compun la un set de atitudini și trăiri, filiația acestora În jurul unor repere, identitatea de interese și recunoașterea comună În același univers valoric. 3.8. Dimensiunea edificatoare a interdisciplinarității Ideea reunirii mai multor profiluri disciplinare pentru a investiga complexitatea lumii În care trăim ni se pare de mare importanță
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de admirație, din alte puncte de vedere. Calitatea relaționării cu ceilalți nu este Întotdeauna precisă, definitivă. Poți foarte bine să-i accepți pe „străini” În ceea ce privește obișnuințele, manifestările culinare, artistice etc. dar, În același timp, poți să-i respingi ca limbă, filiație religioasă, gesticulații individuale. Raportarea la alții nu este globală, ci secvențială, selectivă. Nu de puține ori, raportarea la celălalt se face prin valorizarea unor dimensiuni neimportante, chiar false. Să luăm cazul reprezentării exotice, destul de frecventă. Valorizăm, În cazul rromilor, de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
intrare În zumzetul unei epoci și sunetul unei lumi. Senzația de unitate și continuitate pe axa temporală (trecut-prezent-viitor) devine acută, iar sentimentul apartenenței la una și aceeași umanitate Își găsește un nou temei. În fine, atunci când călătorim În grup, apar filiații de un anumit tip Între coparticipanții la voiaj. Se activează noi fațete, disponibilități, energii nebănuite ale acestora. Ca În orice grup spontan (mai mare sau mai mic), se Încearcă etalarea unor dimensiuni de cele mai multe ori pozitive, reclamate de prestanța momentului
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la familie, la familial și la familiar. Este casa mea sau a ta, este acasă, masă, comuniune, punere laolaltă, spațiu de gânduri, visuri și simțire. Înainte de toate, e cochilia sufletească primordială: mamă, tată, copii, bunici, moși, mătuși, prieteni. E rădăcină, filiație, amintire, proiecție, e loc al Întâlnirii dintre cei care au fost și cei ce sunt, un loc al joncțiunii trecutului cu prezentul, spațiul În care te manifești prin primul gângurit, iar apoi Îți dai duhul. E un axis mundi, centru
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și conlucrare, laicii și clericii formează Trupul tainic al Domnului Isus Hristos, Biserica În Înțelesul cel mai plenar. La rigoare, raportându-ne la credința ca atare, nu există diferențe de ordin calitativ Între cele două segmente de credincioși, toți mărturisind aceeași filiație spirituală sau tărie de credință În Mântuitor. Și unii, și alții trebuie să se raporteze autentic, cu ardoare, la dogmele sau practicile religioase. Faptul religios se edifică printr-o lucrare Împreună. Ceea ce diferă este poziția și responsabilitatea oarecum particulară În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tot felul. O comunitate - spirituală și nu numai - nu se mai definește doar pe considerente teritoriale. Ea devine din ce În ce mai largă, mai elastică, mai fluidă. Ceea ce rămâne constant este atașamentul actorilor care o compun la un set de atitudini și trăiri, filiația acestora În jurul unor repere, identitatea de interese și recunoașterea comună. Din perspectivă creștină, comunitatea este chemată să ajungă la comuniune, adică la activarea in presentia a marelui mister al euharistiei, care nu se poate consuma decât prin prezența și participarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
să cunoști cu adevărat persoanele cu care te-nsoțești. Ieșirea din țară te preface; te predispune să lași la iveală și alte fețe, și alte moduri de a fi sau a gândi. Se naște o solidaritate aparte cu ceilalți, se descoperă filiații, se activează legături. În general, parcă devenim mai buni. Ieșirile Împreună cu domnul Cozma mi-au ocazionat tocmai astfel de Îmbogățiri spirituale. Relația formală induce artificialitate, obligă la ascunderea după măști, la etalarea de jocuri de rol mai bine sau mai
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În raport cu care identologii au convenit că s-ar putea defini o identitate individuală. Referințele materiale: posesiile (nume, teritoriu, locuire, vestimentație etc.), potențialitățile (putere economică, financiară, intelectuală), aparențele fizice (trăsături morfologice, semne distinctive etc.); referințele istorice: originile (acte de naștere, numire, filiație, mituri ale genezei proprii etc.), evenimentele marcante (influențe, transformări, rupturi, traumatisme etc.); referințele psihoculturale: sistemul cultural (premise, coduri, ideologie, valori structurate În sistem, expresii-produse artistice etc.) și, deopotrivă, repere psihosociale: sex, vârstă, statut, profesie, deținerea puterii, roluri sociale, motivație, strategie
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tradiția, spre a făuri noi pârtii prozei moderne. Romanul nu e un Ulysses al secolului al nouăsprezecelea, iar Wilde n-a emis niciodată cu seriozitate pretenția de reformator al prozei victoriene. El a fost, mai degrabă, un persiflator al acesteia. Filiațiile cărții sunt foarte clare: romanul interpretează, mai mult sau mai puțin liber, teme vechi ale literaturii: pactul cu diavolul și obsesia tinereții eterne din Faust, problema dublului, ca În Peau de chagrin de Balzac, regimul diurn și noctun al personalității
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
era aplicată de cele care, În ordinea normală a lumii, nu aveau dreptul să ridice mâna Împotriva soțului lor. Sfoara agățată de testicule putea sugera oprirea fertilității, deoarece copilul născut din adulter este un bastard și creează o problemă de filiație și succesiune generatoare de conflicte sociale. Sarcinile (aproape) imposibile - prinderea unei găini pe străzile orașului sau fabricarea de obiecte din materiale inadecvate - nu au o funcție consacratoare, așa cum se Întâmplă În mituri, legende și basme. Dimpotrivă, ele subliniază caracterul antisocial
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
formă culturală (atestată sau presupusă) din Antichitate sau preistorie. Adepți ai teoriei relicvelor, acești cercetători văd În folclor un depozitar al formelor din vechime, puțin prăfuite și discret alterate, dar În niciun caz radical modificate ori resemnificate. Similitudinile, transformate În filiații istorice și culturale, Îi vor permite lui N. Densusianu (1986) să afirme că o colindă precum cea a „dalbei mânăstiri” este un „reflex folcloric” al legendarului templu al lui Ahile, fixat de mitologia greacă În insula Leuce, socotită de autorul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Reprezentanții celui de-al doilea curent de gândire utilizează și ei metoda comparativă și reducerea fenomenelor folclorice la „etimoane” de tip mitologic. Dar pașii prin care ei trec de la identificarea unei note comune la stabilirea unei analogii sau a unei filiații (Între spațiul mitului și al ceremoniei, Între cultura populară românească și tradițiile populare din arealul geografic apropiat, Între faptul de folclor și forme culturale ale Antichității) sunt mici, atentate la căile culturale, istoric atestate, prin care s-a produs fluxul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se face referire la "Nicolae Alexandru voievod, fiul lui Basarab voievod, nepotul răposatului Negru Radul voievod", care "iaste pristăvit și îngropat trupul lui întru această sfântă biserică". Djuvara comentează astfel: Avem aici, pentru prima oară, cea mai prețioasă indicație a filiației dintre primii Basarabi: Negru Vodă (Thocomerius)-Basarab-Nicolae Alexandru." Într-un hrisov din 20 mai 1656, de la Constantin Șerban Basarab se vorbește despre Doamna Marghita, catolică, a "Negrului Voievod". La mijlocul secolului al XVII-lea, Paul de Alep consemnează o tradiție locală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un fel oarecare de acest oraș, fie în stafful organizațiilor există oameni ce și-au făcut studiile la universitatea brașoveană, ceea ce i-a îndemnat să răspundă pozitiv la provocarea proiectului. Au existat „în oglindă” și refuzuri motivate, probabil, de aceeași filiație geografică a proiectului. În fine, un filtru de selecție ad-hoc l-a constituit contextul generat de mass-media, dar și „accidente” care m-au făcut să mă îndoiesc de faptul că organizația respectivă ar putea fi încadrată în categoria organizațiilor ce
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
ideal pe care îl realizează poetul între impresiile intelectualizate și unda emotivă. Nu este, firește, unica explicație, dar criticul avertizează că demersul său e, prin natura lucrurilor, limitat, discutabil ca oricare altul. Ori de câte ori a fost numit „lovinescian”, C. a respins filiația. Recunoaște că n-a primit nici „cuta dogmatică” de la Mihail Dragomirescu, bunul său profesor, autorul Științei literaturii. A fost și a rămas un spirit independent. Sunt totuși motive serioase care îndreptățesc fixarea criticului în direcția estetică a lui E. Lovinescu
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
a extras și tradus texte reprezentative, incluzându-le într-o antologie (Pagini de critică, 1940). L-au impresionat verva cozeriilor, discursul dezinvolt, liber. Pe scurt, foiletonul (căruia C. îi ridică incontestabil prestigiul) nu exclude interesul pentru seriile istorice, nu ignoră filiațiile, nu omite demersurile de ordin comparatist: „Nu credem că foiletoniștii contemporani, care sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
pronunțându-se, asemenea lui E. Lovinescu, pentru romanul de analiză. În epocă, E. Lovinescu remarca la C. „probitatea intelectuală, senzația irecuzabilă a unei conștiințe literare inflexibile, punct inițial al autorității critice”. Lui Șerban Cioculescu îi vorbea portretistul, criticul de „certă filiație lovinesciană”, întrunind „sagacitatea analitică cu năzuința spre sinteză”; dar lovinescianismul său nu excludea „familiarizarea cu spiritul thibaudetian”. Sub aparențe amabile, G. Călinescu era,în fond, reticent: „Un foarte bun cronicar, exponent al unei excelente generații de profesori fără preconcepte didactice
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
fiind de figurile deschiderii gingașe (spargerea, sfârtecarea, visul în turn, roua, mierea, aburul) ce catalizează relațiile dintre elemente: „În lada de zestre/ninsoarea unei ierni de demult/ se mai zbate./ Simți tu/ Înfrigurarea și spaima/ acelui măr în singurătate.” Alte filiații evidente ar fi Grete Tartler și Doina Uricariu. Ieșirea de sub zodia transparenței, alterarea diafanului prin umor acidulat și a reveriei prin concretețea aproape nevrotică a asimilării realului s-au produs lent, în timp. De la Arcașii orbi (1978) și Crângul hipnotic
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
încurajată de naționalismul ceaușist, și că diferă net de aceea doar prin recursul masiv și explicit la religiozitate și prin afirmarea poziției politice anticomuniste, promonarhice, manifestă, de pildă, într-o odă lui Mihai I. Uneori se disting accente neoexpresioniste de filiație blagiană, în viziuni ceva mai „aspre” și mai sumbre decât cele ale maestrului: „Năpraznic cădeau pietre.../ Pietre peste pietre se azvârleau.../ Pământul se trăgea spre esență/ Neîndurând biciul să lovească/ Pântecul, în care s-a zămislit pruncul.../ Pe creste iubirea
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
din Goethe (Faust), Heine, Lenau. Ca sociolog al culturii, preocupat de cercetarea genetică, C. încearcă să aprofundeze o orientare deterministă, frecventată anterior de C. Dobrogeanu-Gherea, H. Sanielevici și Șt. Zeletin. El consideră că nașterea ideilor, a sistemelor filosofice, individualizarea și filiațiile lor, de la Socrate și Platon, prin Leibniz, J.-J. Rousseau, Helvétius, până la Auguste Comte, ar avea o explicație insuficientă în absența unei analize a condiționărilor istorice de natură socială și psihologică. Astfel, utilizând metoda psiho-socio-genetică, studiul istoriei filosofiei, prin extensie
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
din tradiția referitoare la solomonar un complex mito-folcloric greu de elucidat, astfel că cercetătorul este pus în fața unui puzzle al cărui set (incomplet) de „piese” urmează să fie ordonat pentru a da în final o imagine coerentă. Există sau nu filiație între preoții traci kapnobatai și solomonari ? în ce constă inițierea solomonarilor ? Este solomonarul un șaman ? Cât din tradiția referitoare la Solomon a trecut în sfera tradiției referitoare la solomonari ? Când și cum s-a produs acest din urmă fenomen ? Cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1503) este în măsură să justifice o discuție privind o posibilă relație, pe verticala timpului, între preoții traci kapnobatai și solomonarii din tradiția folclorică românească. Dosarul comen- tariilor (pro și contra) este, și în acest caz, destul de bogat. Posibilitatea acestei filiații a fost enunțată pentru prima dată (ce-i drept, într-un mod interogativ) într- un studiu semnat de Ion Taloș (3), la care voi mai avea prilejul să fac trimiteri. Iată pasajul la care mă refer : „Ar fi posibil ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
folclorul și în lexicul românesc într-o serie de credințe și, respectiv, cuvinte : zână - din Diana (Dziana) ; sânziana - din San[cta] Diana ; zănatic - (azi) zăpăcit, smintit, bezmetic, (dar inițial) „luat” sau „posedat” de Diana sau de zâne (lat. dianaticus). Această filiație cultuală și etimologică (Diana-zâna) a fost remarcată și argumentată de diverși autori, de la Dimitrie Cantemir (Descriptio Moldaviae, III, 1) până la Mircea Eliade (111, p. 245), Gh. Mușu (110, p. 49) și Ioan Petru Culianu (150, p. 344). În folclorul românesc
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cele câteva soluții etimologice care s-au propus pentru explicarea originii celor doi termeni s-au dovedit a fi „patriotice”, dar forțate și puțin probabile. La sfârșitul secolului al XIX-lea, filologul sârb V. Jagi¾ a încercat să demonstreze următoarea filiație : it. negromanzia (magie neagră) > gramanzia > grabancia > s-cr. grabancijas > mag. garabonciás (25, pp. 451- 452). (Să punem în paranteză observația că, dacă această „călătorie” a cuvintelor s-a produs într- adevăr, atunci termenul intermediar gramanzia este, din punct de vedere fonetic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]