1,777 matches
-
1952-1954), Contribuția românilor la progresul cultural al slavilor, evidențiind rolul de factor cultural catalizator al „latinilor orientali”. Preocupat în mod deosebit de marile personalități enciclopedice congenere (Cantemir, Odobescu, Hasdeu), are norocul să descopere vasta corespondență a lui B. P. Hasdeu cu filologul austriac Hugo Schuchardt, pe care o publică inițial în revista „Románica” (1969-1970), apoi într-un volum de sine stătător, Cartas de B. P. Hasdeu a Hugo Schuchardt (1971). Numeroase articole ale sale dedicate figurilor importante ale culturii și literaturii române
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]
-
, Moses (17.IX.1856, București - 5.III.1939, Appleton, Marea Britanie), filolog, istoric literar, folclorist și memorialist. Este fiul cavalerului Abraham Emanuel Gaster, secretar, consul și însărcinat cu afaceri al Olandei la București, și al Finei Judith (n. Rubinstein), originară din Berdicev. Mama sa aparținea familiei care îl va da pe marele
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
filosofică, deși ea, mimetic cel puțin, vrea să fie o teorie filosofică, folosind conceptele scuturate de tradiționalismul și necesitatea lor contextuală În niște sisteme filosofice, repopulând cu ele acest spațiu al esteticului care este perceput, În general, cel puțin dinspre filologi, dinspre criticii de artă, ca un spațiu al vagului, al artisticului, al poeticului, al ciudatului etc. El nu este doar atât, ci, În primul rând, e un spațiu al cunoașterii și prin asta al utopicului, capitolul acesta vorbind despre identitățile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca portret al operei), alcătuind o galerie ingenios-pitorească de tipuri: „furiosul” (N. Baboeanu), „anxiosul” (G. Bălănescu), „cerebralul” (Tr. Chelariu), „genialoidul” (Stelian Mateescu), „melancolicul” (N. Milcu) ș.a. Ca peste tot în scrisul său, F. e un hedonist al caracterologiei și un filolog estet, întârziind pe file (fie și îngălbenite sau netăiate) spre a distila și inhala, într-un spațiu de intime cărturărești vigilii, mișcări sufletești și arome ascunse, uneori abia perceptibile, captate printr-un fel de hipertrofiere a antenelor. În Efectul de
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
avem cam jumătate din această operă. Aceasta era structurată ca o povestire făcută pentru un anume Teostene a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgân învățat care nu e numit, însă e menționat ca filosof sau „filolog”. În realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgânul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe fundalul cărora proiectează elementele analizate, spre a le surprinde adevărata semnificație. Nu întâmplător, unul dintre cele mai importante studii îl va intitula Cuvinte și lucruri (1922). Lucrările sale docte l-au impus ca pe unul dintre cei mai importanți filologi români, criticat, totuși, pentru încercarea forțată de evidențiere a influenței limbii germane vechi asupra limbii române. În domeniul folcloristicii, a alcătuit (în colaborare cu G. Vâlsan), la începutul carierei sale științifice, o carte exemplară: De la românii din Serbia (1913), o
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
tipărită în 1674 la Basel, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Páriz Pápai. Lăudându-și prietenul, H. afirmă și latinitatea neamului său, conștiința originii nobile, romane. Pentru semnificația ei documentar-lingvistică, oda a fost reprodusă de numeroși istorici, filologi și literați, de la Aron Pumnul la G. Călinescu. Lui H. pare să-i aparțină o primă lucrare lexicografică, de pe la 1700, care alătură limbile română și latină într-un Dictionarium valachico-latinum, descoperit de B.P. Hasdeu la Budapesta, în 1871. Lucrarea se
HALICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287400_a_288729]
-
, August Treboniu (17.VII.1810, Fofeldea, j. Sibiu - 25.II.1881, București), filolog și istoric. Este fiul preotului unit Pavel Trifan; gazetarul Dimitrie August Laurian este fiul său. L. a urmat școala primară germană și gimnaziul la Sibiu, iar din 1831, cursurile superioare ale Liceului Piarist din Cluj. Și-a continuat studiile la
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
Israelului. Nunțile fabuloase, ospețele strălucite sau catastrofa gazărilor din 1944 la Auschwitz compun pagini impresionante. L.-L. este un adevărat compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva dicționare utile și azi: ebraic-român (1958), român-ebraic (1961), român-ivrit, ivrit-român (1972). SCRIERI: Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești, Tel Aviv, 1974; Șabat, cunună a creației, Tel Aviv, 1979; Reflecții despre iudaism, Tel Aviv, 1989; Între legendă și realitate
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
importante în abordarea familiei, chiar dacă ele nu au fost în întregime cercetări sociologice sau antropologice (Damian, 1972). 1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilortc "1.5.1. Reconstituirea formelor de familie din analiza miturilor" Mai mulți etnografi, filologi, istorici și specialiști din alte domenii din secolul al XIX-lea au întreprins explorări ale textelor literare, biblice și ale altor documente pentru a deduce formele trecute de organizare a comunităților umane, în particular a familiei. Astfel, J. Bachofen, în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Relgis sau a unor scriitori consacrați: Zaharia Bârsan (Ca mâini ne bate ceasul, versuri). În seria veche apar două fragmente traduse din Lucreția Borgia de Victor Hugo. La seria nouă, coordonatorul publicației, Petrache Dima, realizează interesante interviuri cu lingviști și filologi (Iorgu Iordan, Gh. Bulgăr ș.a.), cu scriitorii și critici literari (Mihail Steriade, Marin Preda, Șerban Cioculescu, Al. Piru ș.a.). La numărul special din octombrie-decembrie 1982, marcând șapte decenii de la apariția revistei, semnează versuri Al. Raicu, iar articole omagiale - Al. Piru
REVISTA NOASTRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289235_a_290564]
-
la istoria literară”, unde publică Un articol inedit al lui B.P. Hasdeu, Câteva amintiri inedite despre Ion Adam, N. Beldiceanu și N.N. Beldiceanu, D-l profesor Garabet Ibrăileanu, Lucruri noi despre G. Ibrăileanu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc și Al. Philippide (filologul), Privire generală asupra ciclului Comăneștenilor al lui Duiliu Zamfirescu. Se cuvine menționat, de asemenea, D. Furtună, autorul mai multor lucrări de istorie literară și editor al revistei de cultură populară „Tudor Pamfile”, prezent aproape în fiecare număr. În două articole
REVISTA TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289269_a_290598]
-
, Stoian (24.II.1882, Orhanie, azi Botevgrad, Bulgaria - 26.II.1959, Sofia), filolog și etnograf bulgar. Născut într-o familie de agricultori, a învățat în localitatea natală, apoi la gimnaziul din Gabrovo, pe care l-a absolvit în 1900. Între anii 1901 și 1905 studiază filologia slavă la Universitatea din Sofia, încheindu-și
ROMANSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289352_a_290681]
-
însărcinarea Comisiunii Istorice a României - un „manual al editorului”, Critica textelor și tehnica edițiilor (tipărit chiar în primul volum, cel din 1912, al buletinului Comisiunii), aducând multe limpeziri, căci manevra cu egală abilitate și instrumentele istoricului, și pe cele ale filologului, într-un domeniu apăsat încă de un amatorism deloc dispus să recunoască specificitatea unei profesii dificile. O legătură nemijlocită cu literatura română veche au opiniile lui R. despre Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. Cu merite deosebite în
RUSSO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289404_a_290733]
-
și 1968: doine și cântece, strigături, balade, povestiri-relatări, ghicitori, colinde, cântece și obiceiuri de nuntă, bocete și obiceiuri la înmormântare, descântece, folclorul copiilor. A alcătuit o temeinică ediție critică a studiilor de folcloristică ale lui D. Caracostea. SCRIERI: Ovid Densusianu filolog, București, 1939; Mocanii în Dobrogea, București, 1946. Culegeri: Folclor românesc, îngr. Tudora Șandru Olteanu, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1987. Ediții: D. Caracostea, Poezia tradițională română, I-II, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1969. Repere bibliografice: C. Maneca, D. Șandru, LR, 1973
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
a fost influențat decisiv de întâlnirea sa, în 1942, cu lingvistul rus Roman Jakobson, la ale cărui cursuri a asistat, să ne oprim câteva momente asupra lui Jakobson. Roman Jakobson este primul lingvist care utilizează termenul de structură la Congresul filologilor slavi ținut la Praga, în 1929; pentru lingvistul rus, limba este un sistem care nu cunoaște altă ordine decât pe a sa proprie. Iată de ce Jakobson ia în calcul câteva reguli de funcționare a limbajului, schema oricărei comunicări prezentând șase
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și tradițiile autohtone. S.D. se anunță de la început ca o publicație combativă, menită să impună în mișcarea culturală o concepție bine închegată despre căile pe care trebuie să le urmeze literatura și limba literară. În polemică directă sau aluzivă cu filologii ardeleni latinizanți și cu I. Heliade-Rădulescu, gazeta a respins, în articolul-program și în câteva intervenții ulterioare, „direcția falsă” a teoriilor lingvistice care ignorau evoluția firească a limbii române. Ca și în programul „Daciei literare”, se proclamă necesitatea criticii, exercitată în numele
STEAUA DUNARII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
că avem cam jumătate din această operă. Aceasta era structurată ca o povestire, relatată unui anume Teostene, a unei dispute, care durase cinci zile, între autor și un păgîn învățat care nu e numit, însă e menționat ca filozof sau „filolog”. în realitate, cadrul dialogului e pură ficțiune: de fiecare dată, păgînul lansează atacuri, adesea sarcastice, contra unei serii de pasaje din Scripturi, în general din Noul Testament și în special din evanghelii și din Apostolul Pavel, iar autorul îi răspunde îndelung
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fata moșului cea săraca, și fata babei, când astăzi, atâta apă curge pe gratis, de la fântâna romană? În țara toată? Aceasta-I întrebarea... Că dacă apa ar fi gratis, ar fi și ea, arsă, toată... Vedeți ce înseamnă să fii filolog, de profesie? Nu poți să faci nici un calcul. Doar să îți iei salariul... Dacă ajungi, și pensia... Pentru eternitatea predată... ------------------------------------ Cu deosebit respect, Liviu Florian JIANU 28 martie 2016 Craiova Referință Bibliografică: Liviu JIANU - CAPCANA / Liviu Florian Jianu : Confluențe Literare
CAPCANA de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381284_a_382613]
-
pe care trebuie să o punem este: membrii acestor comunități romano- și românofone, care își atribuiau ei înșiși diverse nume locale (sau chiar generice), își cunoșteau originile și �dreptul" la o succesiune istorică? Peste mai multe veacuri, unii istorici și filologi au presupus că din moment ce cronicarii bizantini și umaniștii italieni au semnalat asemănările dintre limba lor și latină sau italiană, ar fi putut să fie chiar ei, membrii acestor comunități, cei care s-au declarat urmași ai Romanilor! Textele umaniștilor, mai
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
existența în sincronie, prin idiosincrazii etnolingvistice de proximitate, fără preocupări istoriciste legate de Roma antică și de lumea romanică. A le atribui o �memorie colectivă" a originilor latine este - credem - un act cultural a posteriori introdus de istorici și de filologi. VII. în schimb, aceste comunități aveau conștiința propriei identități etnolingvistice. Matilda Caragiu Marioțeanu, în Dodecalogul inclus în DIARO, pp. 439-452, afirmă cu convingerea specialistului: �aromâna este limba maternă a Aromânilor care le conferă conștiința lor etnolingvistică" (p. 442). în aceste
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
al III-lea, după opiniile unor cercetători chiar ceva mai târziu. Fiind o transpunere într-o limbă de cultură universală, larg cunoscută de-a lungul vremurilor în mediile ecleziastice și intelectuale în general, Septuaginta este până astăzi, pentru teologi și filologi, o versiune fundamentală a Vechiului Testament. În afară de această transpunere, s-au mai făcut și alte traduceri din ebraică în greacă. Ultima dintre cele ce ar putea fi numite „istorice” este din secolul al XIV-lea, operă a unui anonim din
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
ȘINCAI, Gheorghe (28.II.1754, Râciu de Câmpie, j. Mureș - 2.XI.1816, Sinea, Slovacia), istoric, filolog, traducător și autor de versuri. Ambii părinți, Ana (n. Grecu) și Ioan Șincai, proveneau din familii de mici nobili care se ocupau cu agricultura. La școlile din Târgu Mureș, Cluj, Bistrița sârguinciosul Ș. își însușește limbile greacă, latină, maghiară, germană
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
Este o urmașă a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, întemeiată în 1865. Membri fondatori (unii desemnați ulterior și președinți) sunt scriitorii Grigore C. Bostan, Vasile Levițchi, Ilie T. Zegrea, Mircea Lutic, Dumitru Covalciuc, Vasile Tărâțeanu, Ștefan Hostiuc, filologii Lora Bostan, Ilie Popescu, Alexandrina Cernov, Gh. Jernovei ș.a. Sunt organizate numeroase manifestări culturale: lecturi eminesciene, dezvelirea bustului lui Mihai Eminescu la Cernăuți (1990) și al lui Ion Neculce la Boian (1994), inaugurarea unor clase și școli românești, trimiterea tinerilor
SOCIETATEA PENTRU CULTURA ROMANEASCA „MIHAI EMINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289763_a_291092]
-
SOCIETATEA ACADEMICĂ ROMÂNĂ, asociație constituită la Roma în 1957. Inițiativa a aparținut monseniorului Octavian Bârlea, căruia i s-au alăturat douăzeci și cinci de intelectuali români din exil - filologi, istorici, filosofi, teologi, oameni de cultură -, între care N. I. Herescu, Eugen Lozovan, Paul Miron, Mircea Popescu, George Racoveanu, Flaviu Popan, Vasile Posteuca, D. C. Amzăr, N. A. Gheorghiu, Titus Bărbulescu, Petru Iroaie. Ideea înființării unei Academii Române Libere fusese anunțată în
SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289745_a_291074]