10,713 matches
-
de veșnicia la purtător. Lipsa tot mai acută de timp a oamenilor se va traduce prin nevoia de timp condensat, iar literatura nu cred că are cum a se eschiva acestei realități". Dincolo de viziunile ce plasticizează abstracțiuni, de "marile poeme filosofice cu imageria lor redundantă", poeții noștri contemporani înfățișează nu o dată surprizele unor parcele "contradictorii", precum "neaoșistul" Ion Gheorghe, care face pași interesanți către dadaism și suprarealism, în volumul Zoosophia. Însă, nu o dată, prezintă și semnele unor involuții: "Alexandru trece de la
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
spațiului carpato-danubian. În locul muncitorilor strîns încolonați în jurul Partidului vom asista la avatarurile unor concepte homunculizate evoluînd într-un cosmos invocat insolit și muzical. Dezgustul față de niște șabloane simpliste, rudimentare, îi face pe tinerii poeți să inventeze o întreagă retorică aparent filosofică din care, ca și înainte, realul sensibil este în bună parte relegat. La o dogmă, s-a răspuns cu o altă dogmă, un exces a fost negat printr-un alt exces". Ajunși aici, să precizăm că, în spiritul unui fair-play
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
le învederează este capcana "noutății" stănesciene. Între uscăciunea poeziilor lui Nietzsche și maieutica parabolică a versurilor lui Nichita este o clară legătură, aceea a aspirației spre un ideal prin mijloace doar aparent poetice, căci de o discursivitate înghețată amintind conceptul filosofic. Nichita nu scrie cu căldura simțurilor umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
eseu, jurnal și autobiografie, ceea ce - dacă ținem seama de faptul că autorul introduce în carte anecdote și episoade autobiografice - s-ar justifica pînă la un anumit punct. Însă, în ciuda aparențelor Opera zilelor, rămîne în primul rînd o lucrare de meditație filosofică asupra timpului, a dispersiei eu-lui și, în același timp o poetică provocatoare chiar prin faptul că reușește să răstoarne perspectiva impusă de critica și teoria literară de pînă acum, conform căreia limbajul, forma operei ar constitui însuși resortul ei: Pentru
Critica și experiența cotidiană by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16029_a_17354]
-
de un fruntaș al "codului etic", Mircea Eliade. Una dintre caracteristicile românilor ar fi dorința de imitare necondiționată a Occidentului. Orice modă, orice teorie venită din vest este acceptată fără rezerve; spiritul critic ne părăsește imediat, nu putem concepe teoretic, filosofic pe cont propriu. Sorin Alexandrescu deplînge această situație. În schimb caută cu încăpățînare modele în trecutul autohton. Autorul încearcă să descopere antidotul în chiar organismul bolnavului (istoria românilor). El compară criza postdecembristă cu aceea din a doua jumătate a secolului
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
și se numesc Cosași odihnindu-se sau în anii cincizeci și se numesc Semnarea apelului pentru pace, se înscriu în aceeași măsură în proiectul tînărului sistem comunist de a-și defini un profil moral și a-și identifica un conținut filosofic. Că profesorul Camil Ressu avea o altă atitudine, că omul de cultură nu era nicicum un colaborator docil al regimului, ci, din contra, un reprezentant demn și liber al apusei lumi interbelice, nu mai are nici o importanță din moment ce iconografia comunistă
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
marginea sentimentului românesc al ființei. Mania are precursori celebri: de la Mircea Vulcănescu, reluat cu forțe proaspete de Constantin Noica, a-ți da cu părerea despre cum e de fapt poporul român e o datorie de onoare și un exercițiu curat filosofic. Nu pot decît să sper ca publicul care gustă asemenea generalizări metaforice să fie în scădere. 5. Gazetarul (a se vedea sonoritatea voit umilă) e un adevărat, un erou, singurul erou. ("Un ziar adevărat, un ziarist adevărat trebuie să-și
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
se folosească romanul de mare succes apărut în 1998 drept punct de pornire: "La Mathieu există ceva esențial care nu se întîlnește la mulți regizori francezi și anume dorința de a spune o poveste cu un puternic tîlc social și filosofic. Ne preocupă pe amîndoi violența, impulsul distructiv al omenirii care generează atîtea orori. Aceasta este de fapt tema centrală în Rîuri de purpură." Totul decupat pe fundalul zăpezii imaculate a înălțimilor pentru a conferi măreție aparte acestui temerar demers pentru
"Contaminări" transoceanice by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16104_a_17429]
-
Blaga, publicat în primul număr al revistei (Despre viitorul filosofiei românești), promite ceva în numele pamfletarului care își face intrarea mai târziu (în nr. 3 al publicației) cu "nota": De la cazul Grama la tipul Grama. Trecuse numai un an de când sistemul filosofic blagian fusese contestat, ca neortodox, din direcția bisericii. Se înțelege că nu e nevoie să glosăm în marginea alegerii prototipului de detractor în persoana preotului Grama, care îl denigrase pe Eminescu. Cât despre asimilarea pamfletarului de acum (Blaga) cu geniul
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
fost decât începutul. După ce și-a încercat condeiul muiat în cerneala persiflării, Blaga a continuat, aproape număr de număr să scrie astfel de tablete, orientate spre aceeași țintă și spre altele care nu ies din zona interesului revistei: filosofia. Săpunul filosofic (în nr. din iulie-august '43) vădește încă și mai convingător talentul caricatural al lui Blaga. Textul are toate însușirile unei veritabile creații literare în linia Heliade, compusă sarcastic și fabricată de același mecanism psihologic compensator. Profund nemulțumit, autorul își domină
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
își dau rendez vous în rugăciune", trăia în ambientul său împreună "cu o căldare și un cățel. Cățelul poartă un stindard tricolor în coadă", iar căldarea e retorta în care "filosoful nostru fierbe din toate sistemele un fel de săpun filosofic", servit tinerilor ascultători. Se atinge paroxismul, ca în cea mai bună proză a absurdului, cu enumerarea ingredientelor puse în retortă, și cât la sută din fiecare. Deși detaliile au noimă satirică și amintesc, pe de o parte, de rețeta absurdă
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Cam în aceeași manieră hiperbolizantă și deformatoare, cu iz macabru, e conceput pamfletul destul de dur, pe adresa lui Rădulescu-Motru, supranumit aici, prin inversiune fonetică, Constantin Mortu. Această notă pamfletară, Automatul doctrinelor, în care e acuzată, cu suverană subiectivitate, deformarea doctrinelor filosofice prin nefericite hibridări, trebuie luată numai ca literatură, fără să mai căutăm mobilul real, biografic. Pentru că, sigur, există unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
unui discurs de laudă", acum închinat contestatarului. Ceea ce provocase spiritul acid al pamfletarului nu era atât panegiricul, cât faptul că îi era atribuită, în mod fals și într-un limbaj pedestru, insultător, "mărturisirea oficială a regretului tipăririi acestei nenorocite opere filosofice". Se preface a fi încercat de îndoiala că un profesor teolog ar putea fi atât de inventiv și recurge inspirat la o preteriție încărcată de ironie, după care etichetează scurt și violent: Deoarece nu înclinăm să atribuim profesorului de teologie
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
în pace? Nu trebuie să crezi că îmi dau mare importanță. Am rămas printre puținii autori în vîrstă cît de cît credibili. Dar nu sînt deloc în situația de a mă simți un reper, un far, un guru, un "căpitan filosofic". Sînt... alții". Dl. Adrian Marino e, prin toată convingerea d-sale, un pro-european. Își amintește că, în pușcărie fiind, Radu Cioculescu i-a spus arătîndu-i un grup de legionari, că aceștia vibrează exclusiv la ideea națională, respingînd-o total pe aceea
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
înțelegerii acestor fapte istorice, cu toate petele și cu toate luminile lor? În orice caz, domnule profesor, din capul locului cuvântul de răzbunare nu este admisibil. Nu există ideea de răzbunare; există idealul de înțelegere. Din punct de vedere religios, filosofic, acel care face ceea ce face este el însuși răspunzător de faptele pe care le-a săvârșit. Dar este răspunzător în fața lui Dumnezeu. Ceea ce ne incumbă nouă, oamenilor care am asistat la săvârșirea faptelor, sau am auzit despre ele, este obligația
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
condamnată, ca majoritatea pe această temă, la erudiție, dată fiind extraordinara diversitate a unei culturi în care inovațiile sau eșecurile sunt nu doar sociale, politice, ideologice, religioase, birocratice, economice, medicale și juridice, ci și, într-o panoramare halucinantă: psihologice, literare, filosofice, plastice, muzicale, științifice, arhitectonice, urbanistice, cinematografice etc. Liantul eficace pentru un atât de dispersat obiect este fără doar și poate sensibilitatea abisală a epocii (s-a vorbit despre existența unui homo psychologicus) - motiv pentru care volumul face uz de foarte
Viena, sau sentința de muncă interdisciplinară by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16094_a_17419]
-
sau parțial, cu cele afirmate de interlocutorii săi, operînd distanțările corespunzătoare. Cu deferență și distincție intelectuală, însă cu o substanțialitate a diferențierii, augmentată chiar de stilul desăvîrșit urban. La un moment dat, Malraux se plînge de "acest charabia, această păsărească filosofică, foarte la modă astăzi în lumea întreagă", adică de "terminologia complicată" a unor filosofi, de la Bergson la Heidegger. Replica eseistului nostru sună astfel, în consonanță cu postura analitică ce și-a asumat-o: "Malraux nu este un filosof și nici
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
una din marile "conștiințe interogative" ale timpului nostru, reprezentativă prin intensitatea întrebărilor pe care le ridică, nu prin caracterul definitiv și sistematic al răspunsurilor. Și chiar dacă Heidegger el însuși s-a definit ca o conștiință interogativă, preferînd definitivării unui sistem filosofic, activitatea de căutare a "luminișurilor" unde se revelează ființa, el rămîne, în ochii lui Malraux, tot specialistul care ascunde prin artificii teoretice problemele existenței sub probleme de limbaj". Recunoscînd în Beckett "un talent excepțional", dar socotindu-l "tocmai din această
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
ș. a), dar și traduceri. Duminică, 30 martie Miron Costin Se împlinesc 370 de ani de la nașterea cronicarului Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a literaturii române din Moldova secolului al 17-lea. Opera lui cuprinde, pe lângă poemul de meditație filosofică „Viața lumii“, lucrările istorice „Letopisețul Țării Moldovei de la Aron Vodă încoace“ și „De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor“, o lucrare de referință în istoriografia română. A scris și două cronici în limba polonă - „Cronica țărilor Moldovei
Agenda2003-13-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280848_a_282177]
-
o lumină neînduplecată care mănâncă toate culorile”; pustiul Africii „neschimbat de mii de ani, ne dă sentimentul infinitului și ne pune la picioare măreția care durează”; „m-am oprit și am ascultat vocea tăcerii. Mi-au plăcut și niște meditații filosofice, ca următoarea: „mâine este pentru visători, astăzi pentru tine și de la ieri să înveți”. Sau caracterizarea unui cuplu „care navighează unit pe mările vieții : el este pânza și ea, vântul”. Sunt un cititor profesionist. Adică, nu pot citi o carte
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
preromantism, drame și nuvele istorice. Luni, 3 martie IANCU VĂCĂRESCU Acum 140 de ani a murit poetul român Iancu Văcărescu. Membru al „Societății literare“ și al „Asociației literare“, a sprijinit începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A scris poeme filosofice, balade pe teme folclorice, ode, elegii, idile și epigrame, reunite în volumele „Poezii alese“ și „Colecție din poeziile domnului marelui logofăt Iancu Văcărescu“. Marți, 4 martie ANTONIO VIVALDI Se împlinesc 325 de ani de la nașterea compozitorului și violonistului preclasic italian
Agenda2003-9-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280747_a_282076]
-
Bolliac Acum 190 de ani s-a născut poetul și publicistul român Cezar Bolliac. Participant la Revoluția din 1848, a militat pentru Unirea Principatelor și a sprijinit înfăptuirea reformelor lui Al. I. Cuza. A scris versuri cu un conținut erotic, filosofic și îndeosebi social-umanitar, exprimând o sensibilitate romantică, patetică. Publicist de talent și excelent pamfletar, el a condus mai multe publicații, unele cu nume-simbol: „Trompeta Carpaților“, „Buciumul“. Miercuri, 26 martie Claude Debussy Cu 85 de ani în urmă a murit compozitorul
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
pregătire aparte, de ordalițiu doctrinar după scheme scolastice, de aceea Nicolae Radu s-a supus ordalițiului, absolvind Facultatea de Filosofie în regimul comunist, la o vîrstă cînd alți colegi nu erau atrași decît de linia carierei ascendente. Dar cum patalamaua filosofică nu e decît o achiziție de blazon fără ecou în starea lăuntrică, statutul lui Nicolae Radu nu s-a schimbat după absolvirea celei de-a doua facultăți: a rămas același medic specialist în anestezie care, în timpul liber, se întorcea la
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
al ideologiilor politice și culturale românești; de la Ion Ianoși învață cum trebuie sistematizat un filosof; A. Marino „a fost un observator și un critic exact” al lumii românești; Elena Vianu este un model discret despre cum poți sintetiza limpede idei filosofice în plin deceniu stalinist; Jeni Acterian și frații săi sunt modele de suferință; de la apropiații lui Cioran învață câte ceva despre prieteniile pariziene (cazurile aromânului Constantin Tacou, care, spre sfârșitul vieții, înaintează, și el, „în amintirile românești tot mai copleșitoare” și
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
dovadă mai mare de aroganță... universală, exclamă Milner, decât să vorbești în numele a „toți”! E un subterfugiu, adaugă el, prin care se creează impresia că umanitatea ar fi una singură și universală. Greu de înțeles cum un om care gândește filosofic poate confunda două întrebuințări diferite ale unui cuvânt : „căsătorie pentru toți” vrea să însemne, pur și simplu, că e deschisă cuplurilor indiferent de sexul partenerilor; n-are evident nici o legătură cu umanitatea ca atare și cu atât mai puțin cu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]