6,757 matches
-
1972. [...] I s-a mai permis să revină în 1977 și în 1983." (pp. 48-49) Dincolo de detaliile biografice privitoare la traseul vieții lui Noica sub comuniști, cele mai reușite pagini sunt cele în care autoarea izbutește să-l surprindă pe filozof în momentele de intimitate familială; cum se întîmplă de pildă în cursul uneia din călătoriile filozofului în Anglia: "Un episod ce mi s-a întipărit în minte, lăsîn-du-mi o impresie înfiorător de solemnă, s-a petrecut la ultima lui vizită
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
detaliile biografice privitoare la traseul vieții lui Noica sub comuniști, cele mai reușite pagini sunt cele în care autoarea izbutește să-l surprindă pe filozof în momentele de intimitate familială; cum se întîmplă de pildă în cursul uneia din călătoriile filozofului în Anglia: "Un episod ce mi s-a întipărit în minte, lăsîn-du-mi o impresie înfiorător de solemnă, s-a petrecut la ultima lui vizită, în 1983, cînd mama a dorit să ascultăm împreună Simfonia a 4-a de Mahler, una
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia din Chiriacu alături de Wendy, Adina (sora lui) și Grigore (fratele mai mare), la Sinaia alături de Mihail Polihroniade, și apoi cîteva fotografii făcute în cursul călătoriilor sale în Occident: lîngă fiul îmbrăcat în sutană de călugăr (fratele Rafail), apoi
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
în cursul călătoriilor sale în Occident: lîngă fiul îmbrăcat în sutană de călugăr (fratele Rafail), apoi alături de Wendy și de Alexandra. În concluzie, cartea Alexandrei Noica-Wilson, scrisă cu simplitate și seninătate, rămîne un util instrument pentru cercetătorii preocupați de viața filozofului român.
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
pe care o va ține la Radio pe 26 septembrie 1969, cu prilejul celei de a optzecea aniversări a zilei de naștere a lui Heidegger. În fond, Hannah Arendt a jucat un rol decisiv în efortul de reabilitare culturală a filozofului. Pe toate meridianele lumii, Hannah Arendt a fost cea mai constantă ambasadoare și cea mai statornică avocată a profesorului din Freiburg. Fără ea, pesemne că destinul cultural al lui Heidegger ar fi fost altul.
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
un constructor și un om de sistem într-un secol care dărâmă totul și disprețuiește pe omul de sistem." (p. 457); E. M. Cioran (evocat și în două capitole separate: la moartea acestuia (1995) și într-un comentariu pe marginea corespondenței filozofului cu familia, din care răzbate, printre altele, regretul de a fi părăsit Coasta Boacii); Zaharia Stancu (nu mă pot abține de la a cita măcar câteva pasaje pentru portretul ce se încheagă din întâlnirea, la Paris, a lui Eugen Simion cu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
în țară, de-a lungul anilor - Comedia Tempio, văzut aici în 1993, era inspirat din opera scriitorului maghiar Géza Csath, Les Commentaires d'Habacuc, adus în 1997, pleca de la opera lui Borges, iar cel pe care l-am văzut acum, Filozofii, de la opera scriitorului polonez, de origine evreiască, Bruno Schulz. Dar, ceea ce vedem de fiecare dată pe scenă este doar sensul și spiritul acelei opere, filtrate de coregraf și transpuse în alt limbaj, fără text, fără argument narativ. Ceea ce ni se
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care i-am văzut-o la București, Comedia Tempio cu Filozofii , coșmarului uneori grotesc al celei dintâi i-a luat locul, de astă dată, o atmosferă mai puțin apăsătoare, mai încărcată de poezie, în film și de dramatism, în spectacolul pe viu, dar și o mai accentuată pedalare pe latura umorului
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
grotesc al celei dintâi i-a luat locul, de astă dată, o atmosferă mai puțin apăsătoare, mai încărcată de poezie, în film și de dramatism, în spectacolul pe viu, dar și o mai accentuată pedalare pe latura umorului. În film, filozofii peripateticieni păreau să caute, cu seninătate, dezlegarea problemelor în natură, într-o pădure plină de lumina miezului zilei, dar tot demersul lor era privit cu un ochi plin de ironie. Când s-au apropiat însă de o construcție umană, aceasta
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum, dacă astăzi există la noi un filozof în ale cărui volume sentimentul se îmbină pînă într-atît de intim cu conceptul încît aliajul narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți estetice indubitabile, acel autor este Gabriel Liiceanu. Dar în ce constă răsturnarea de perspectivă pe care autorul o săvîrșește
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
semnul întrebării. Nimeni nu trăiește cu adevărat dacă nu cade sub o formă sau alta de seducție. De fapt, oamenii rămîn cel mai adesea acolo unde specia îi așază: în anonimatul vieții (în "bancul de heringi", despre care vorbea un filozof danez), acolo unde se trăiește după regula tuturor. Acolo ne instalăm cu toții din clipa în care venim pe lume și tot acolo rămînem, cei mai mulți dintre noi, pînă la sfîrșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
trăsătură invariabilă ne întîmpină mereu: un sentiment ce se exprimă într-o formă mai mult sau mai puțin patetică. Nu aceasta e situația filozofiei. Dacă vreți o discuție aseptică golită de orice urmă de emotivitate spontană, citiți cărțile în care filozofii vorbesc despre moarte. Vă veți simți ca într-un salon de înfrumusețare a cadavrelor. Nu știu dacă ați asistat vreodată la o autopsie. Șocul cel mare nu stă în scîrboșenia insuportabilă a unui trup care este ciopîrțit bucată cu bucată
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
și-o sprijine pe o armătură conceptuală ce l-a făcut celebru. Iar cartea lui Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, este poate cea mai competentă analiză pe care un exeget heideggerian a dedicat-o modului în care filozoful german abordează tema morții. Judecată în întregul ei, cartea lui Cristian Ciocan impresionează nu numai prin anvergura chinului exegetic - moartea e urmărită în toate articulațiile și consecințele ei -, dar mai ales prin vădita voință de a-l înțelege pe Heidegger
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
ei intimă. Pe aceasta nu o poți trăi decît de unul singur, și numai atunci cînd îți vine ceasul. Prin urmare, fiecare moare de propria sa moarte, iar priveliștea morții altora nu ne conferă nici un certificat de competență în privința ei. Filozoful, la fel ca anatomopatologul sau ca preotul, este dezarmat în fața morții, iar sub acest unghi al neputinței biologice, el nu se deosebește cu nimic de cel mai de rînd muritor de pe acest pămînt. Dacă așa stau lucrurile, atunci a filozofa
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
sau cel puțin în timp real. Care sunt ideile și care sunt blocajele, așadar? Pornind de la o interogație mai veche a lui Gabriel Liiceanu - " de ce nu avem o istorie a filozofiei românești?" - și postulând, pe de altă parte, existența unor filozofi români redutabili sau măcar fertili, Patapievici ajunge în pragul formulei non sequitur. Fără a face școală și fără a fi luată în calcul, fie și polemic, de succesori, opera filozofică a gânditorilor autohtoni rămâne definitiv îngropată. Trecută la index și
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
grave, impun sobrietate. Ultimul vers, al cincilea (care face practic imposibilă denumirea de ruba'i, adică poem în patru versuri, catren cu o anumită formă), rezumă ideea, o reafirmă sau, dimpotrivă, o așază în lumină contrastantă. Referirile la poeți și filozofi clasici n-au însă cum să salveze mereu de banalitate asemenea versuri recapitulative. (De exemplu, în Eminescu iubind: Dualitatea femeii: și înger, și demon"). Poemele rămân interesante prin bătaia de clopot, prin clarificare muzicală.
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
o varietate cu neputință de cuprins într-o recenzie de carte, m-am oprit asupra unui singur text: eseul lui Cornel Vâlcu, intitulat Hum-boldt, triada actanților ontologici și alteritatea. Textul are meritul de a readuce în memoria noastră numele unui filozof căruia posteritatea nu-i mai dă nicio atenție. E vorba de Wilhelm von Humboldt, un gînditor pe care pînă și impozanta Istorie a filozofiei a lui Johannes Hirschberger îl pomenește o singură dată, alături de frații Grimm și frații Schlegel, într-
Despre imaginație by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9094_a_10419]
-
să ieși în întîmpinarea morții atunci cînd simți că ți-a bătut ceasul. De aceea, a continua să te agăți de viață cînd ești cu un picior în groapă e o dovadă de lașitate. Despre univers, Seneca are reprezentarea unui filozof neoplatonic, imaginea lumii apărîndu-i în tiparul trasat de autorul lui Timaios. "Cinci sunt, așadar, cauzele, după Platon: elementul din care (materia), elementul de către care (agentul), elementul în care (forma), elementul spre care (ideea), elementul pentru care (scopul); în ultimul rînd
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
situații-limită. Boala incurabilă, moartea de mînă străină sau umilința descalificantă sunt situații în care Seneca recomandă soluția suicidului. De altminteri, fidel convingerii că gîndurile trebuie să-și găsească expresia în fapte, Seneca se va sinucide. Iată cazul rar al unui filozof care își încheie viața în spiritul teoriei pe care o susținuse.
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
poți da un răspuns nedumeririlor de acest fel. Intervalul ales de autor (1680-1715) este acea perioadă, prin excelență convențională, pe care o au în minte francezii atunci cînd, vorbind de Epoca luminilor, se referă la răstimpul cînd critica pe care filozofii au făcut-o tradiției a atins apogeul. Dacă acum ni se cere să găsim două evenimente care, asemenea unor capete cronologice, pot delimita durata acestui răstimp, atunci putem spune că perioada dintre 1680 și 1715 se întinde între anul în
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
sine" și "a fi pentru sine" - expresii fatal desuete precum "mișcarea muncitorească", "forțe de producție" "relații de producție", "reificare", "exploatare", "solidaritate socialistă", "burghezie și proletariat". Și astfel, dacă dăm la o parte zgura corcită rezultată din alăturarea silnică a unui filozof propriu-zis, Hegel, cu un ideolog agresiv și resentimentar, Marx, atunci miezul gîndirii lui Adorno își păstrează și astăzi doza de incitare. Iar dintre cărțile a căror expresie livrescă e destul de digerabilă pentru cititorul contemporan, Minima moralia ocupă un loc aparte
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
a luat naștere trăsătura de căpetenie a omului Blaga: sfiala constituțională în fața lumii, înclinația irepresibilă de a se mira în fața misterului existenței. Toate cele patru tetralogii Blaga și le-a construit în jurul leitmotivului misterului cosmic, iar viața omului, în concepția filozofului, nu e nimic altceva decît o existență dusă în orizontul misterului și în vederea dezvăluirii lui. și astfel, toate însușirile definitorii ale etosului uman, de la frică și foame pînă la eros și muncă, toate se mișcă pe placa turnantă a misterului
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
foame pînă la eros și muncă, toate se mișcă pe placa turnantă a misterului lumii. Și cum misterul lui Blaga nu e un concept abstract, ci o intuiție sensibilă pe care o trăia zilnic, numai așa vom putea intui de ce filozoful era un liric stăpînit de o sfială spontană în fața lumii. Întrucît trăim într-o lume în care cuvinte precum "sfială" și "lirism" au început să capete tenta unor handicapuri psihice, fraze precum cele de mai sus par să fie semnele
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
vreme că trăiește într-o epocă cînd țara duhnea sub cizma soldașilor ruși, dacă uităm apoi că postura aceasta de copil absorbit Blaga nu o arbora din inconștiență, dintr-un egoism de intelectual anahoret sau din nepăsarea cinică a unui filozof mizantrop, ci tocmai dintr-un instinct de conservare care îi șoptea că, dacă nu procedează astfel, își va pierde mințile, dacă așadar uităm să asociem vibrația lui artistică cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
îi șoptea că, dacă nu procedează astfel, își va pierde mințile, dacă așadar uităm să asociem vibrația lui artistică cu acuitatea nefiresc de mare cu care simțea și înregistra lumea, atunci nu vom putea intui regimul de lucru al minții filozofului din Lancrăm. Cine are o natură ca cea a lui Blaga nu trebuie să se chinuie ca să simtă poetic sau ca să gîndească filozofic. Stările vin de la sine în virtutea unui temperament care aproape că face el totul în locul celui care îl
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]