2,868 matches
-
de noi gândul că ați putea să dormiți sub cerul liber - răspunse cuviincios spătarul Vulture. — Totodată - urmă Barzovie - m-aș îndoi eu însumi de propria-mi înzestrare de domn dacă, nesimțitor din pricina rangului meu, aș lăsa-o afară pe această firavă domniță, pradă țânțarilor și altor diverse averse posibile. — O judecată mai dreaptă nici că se putea - încuviință pe dată spătarul - și prevăd, Măria-Ta, și ceea ce voiești a zice mai departe: că neputând îndura gândul ca tremurătoarea domniță Cosette să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și fie ca razele semilunii să lumineze cât mai mult firavul tău creștet. — Cu bucurie m-arăt în fața înălțimii-Tale și fie ca razele semilunii să-și arunce binefăcătoarea lumină nu numai asupra netrebnicului meu cap, ci asupra întregii bietei țări a Moldovei - răspunse Barzovie-Vodă. — Așa să fie - zise Ramza-Pașa. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care ne examinează și stabilește la ce suntem buni fiecare. Ăia crăcănați pentru călărie, ăia mai firavi pentru atacuri pe flancuri și-așa mai departe. Eu eram mai firav și tata a primit ordin să mă crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată copilăria mea eu numai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați mai-marelui satului, bujbeiul, care ne examinează și stabilește la ce suntem buni fiecare. Ăia crăcănați pentru călărie, ăia mai firavi pentru atacuri pe flancuri și-așa mai departe. Eu eram mai firav și tata a primit ordin să mă crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată copilăria mea eu numai asta am făcut. Nu mergeam, să zicem, să beau apă la fântână direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și nebăgare de seamă am ajuns la episodul 230. însă acum, iată, nu mai putem. Adică nu că nu putem, dar... nu se poate! Timpul se-ascute în urma noastră și-n față se-ntunecă, vremurile încep a se zgudui și firava noastră construcție epică, oprită la jumătate, la un sfert, cine mai știe, arată încă o dată ca „un zid părăsit și neisprăvit”. Peste locuri, peste personaje și peste esopicul limbaj ce le-a făcut posibile se așterne pulberea cenușie a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
piereau în apărarea credinței sale, singura lui grijă era să transmită o parte din puterea sa celor de același sânge cu el. Dacă acolo, în albia acelei străvechi sekia și la rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav firișor de apă care să le permită să-și continue existența, el ar fi fost capabil să-l găsească, de aceea fiii săi aveau obligația de a lupta cu aceeași ardoare cu care ar fi făcut-o Gacel Sayah. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară, cu atât se lasă mai mult așteptată. Se afla acolo, înconjurată de bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost de ajuns să sufle ca să stingă flăcăruia atâtor vieți firave dar s-a mulțumit să se așeze și să observe, ca și cum căldura înăbușitoare și lenea ar fi pus dintr-odată stăpânire pe sufletul ei. Câți ani a fost în stare Moartea să stea așezată la picioarele patului unui biet muribund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se desprinse la vreo zece metri deasupra lui, îl lovi în cap și-l lăsă inconștient, îngenuncheat pe fundul puțului cu fruntea rezemată de zid. Nisipul care ieșea din golul lăsat de piatră începu să se scurgă precum o cascadă firavă, ce se mărea din ce în ce mai mult, pe măsură ce treceau minutele. Afară, sclavul însărcinat să-l ajute pe cel de jos nu auzi lovitura surdă și nici nu observă ceva ciudat. Nisipul continua să se scurgă ca într-o implacabilă clepsidră care măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să le văd trupurile firave ieșind din ziduri - sentimentul divinului este uneori la fel de terifiant ca imaginea iadului - cutremurarea aceea a descoperirii unui nou teritoriu, a ceva ce-ai pierdut și de care nu-ți mai amintești, să poți să alegi cu ochii Închiși un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se asigure totuși într-un fel pentru clipa când va muri. N-am vrut să aduc vorba despre sora Augusta. Și iată că, așa neprihănită și cu fața ordonată cum era, tot a reușit să-și răspândească sămânța, oricât de firavă va fi fost ea. Tocmai desenam cioara și mă chinuiam cu ochii ei, care ieșiseră albi, când a venit după mine directorul în persoană. M-a dus de braț în biroul lui și mi-a vorbit așa: — În țara noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga conductorul și mă zgâlțâia și mă pălmuia și avea ochii plini de lacrimi. Nu era decât o șuviță aici, în dreapta. Un amănunt mărunt, firav, de atunci, de parcă acolo ar fi fost un ochi de mare, care apoi a încetat să mai existe și acum nu mai era decât sare. Nu era mare scofală, mi-a spus eu, vanitatea era încă departe. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
trebui să aștept din nou, mi-am spus eu când n-am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
am spus eu când n-am găsit nici cheia, nici soneria și m-am cuibărit într-una din cabine. Ușile de un verde profund așteptau pe jumătate deschise să fie bălăngănite de cea mai firavă adiere. A venit o adiere firavă. Cincizeci de uși au scârțâit în același timp. Eram din nou față în față cu luna. Păi, bineînțeles că pe acest mal de lac și sub această lună a trăit orb și a murit Eberhart, mi-am spus și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lui era fină și puteai să vezi venele albastre, subțiri de pe fruntea, nasul și mâinile lui. Ochii lui erau de albastrul cel mai curat pe care l-am văzut vreodată și erau mari și larg deschiși. Totul la el era firav: nasul, gura, corpul. Nu conta dacă era frig sau cald, urechile lui erau tot timpul roșii, iar în unele locuri puteai chiar să vezi prin ele. Dacă nu ar fi fost atât de deștept, băieții din clasă ar fi râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment. Apoi a făcut o moacă bosumflată și falsă ce o făcea să semene cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment. Apoi a făcut o moacă bosumflată și falsă ce o făcea să semene cu o vrăjitoare și mi-am amintit ce coșmar era. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din drum. Speram că prezența lui va neutraliza situația. Stătea pe canapea și s-a dat la o parte să ne facă loc. Claire s-a așezat lângă mine fără tragere de inimă, țeapănă ca o scândură. Era mică și firavă, cu niște ochi pătrunzători, cu corpul subțire și alungit, emanând energie prin toți porii. Ea și Paul semănau ca frații, dar Paul și-a canalizat energia înspre carieră, în timp ce Claire părea că se consumă singură. Amândoi studiaseră designul de interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nori“ de sunete. Numai Blanca tăcea bosumflată - când nu tușea; fața ei albă ca porțelanul se învinețise de frig. Trebuia să cânte aria Emmelinei și se îngrijora mult pentru vocea ei mult încercată de aerul rece care-i traversa prea firavul trup. Un vânt rece începuse să sufle peste „poporul vesel al înghețului“. După discuții vii cu membrii orchestrei, Oleg se hotărâse să mute pianul lângă „piatra lui Schiller“ unde vântul bătea mai blând. „Piatra lui Schiller“ era ascuțită și ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
al omenirii. Dintr-un motiv necunoscut mie, însă, iată că încă nu mor, iar singurul dar pe care se spune că ni l-a lăsat acea Pandora când a închis cutia ei blestemată atât așteaptă pentru a-și aprinde lumina firavă. Voi trăi oare? Voi trăi suficient pentru a desluși cine naibii și-a permis să răspândească legendele zeilor în lume și cu ce drept le-a creditat drept conținând sâmburi de adevăr? Răspunsul se află acolo unde încă nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă. Doar în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se destrămase și Republica Moldova își declarase independența. La Chișinău, apele politicii erau tulburi și formațiunile politice se luptau pentru putere. Vlad Mihailovici era directorul unei întreprinderi de comerț exterior din capitala tinerei republici Moldova. Îl curtau atât comuniștii cât și firavele partide progresiste ca să îi reprezinte în campania electorală care bătea la ușă. Îi lăsase în plata domnului pe toți și se lansase în afaceri. Avea ceva bani puși deoparte dar, mai ales, o mulțime de cunoștințe și relații. Simțise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în larg Boris, care se instalase la cârmă acceleră spre țărmul turcesc. 26 Dinspre răsărit bătea un vânt rece. Lumina firavă din zori abia reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde să se poată cățăra pe deasupra. În sfârșit, peisajul începea să se schimbe, porțiunea pe care mergea cobora abrupt. De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Toma arătă cu capul spre pat. Așezat pe perna de la fereastră, era unul din sfeșnicele lui Calistrat. Din cauza greutății obiectului, în pernă rămăsese o adâncitură pronunțată. Bătrânul îndepărtase cu grijă vopseaua neagră de pe sfeșnicul care acum strălucea stins în lumina firavă ce se strecura prin perdea. Era cadoul lui de nuntă pentru cei doi tineri însurăței. Mai întârziaseră doar două zile în Baia de Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră pe litoral. De acolo, urmau să meargă direct la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se afla încă în umbra pădurii. Și totuși, simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură plăcută prinse să îi străbătea corpul lui Boris. În jur, totul revenea la viață și, de acum nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]