119,707 matches
-
le-a uitat, cel care îi descrie peisajele, ambianța, oamenii în mijlocul cărora ea își petrecuse copilăria la început de secol, în București. R.B.: Am putea vorbi de un fel de transfuzie, chiar de un transplant de memorie de la mamă la fiu și invers! Un procedeu plin de poeticitate. Pe de altă parte, mi s-a părut că elementele de atmosferă predomină în comparație cu galeria de portrete... C.H.: Nu, nu neapărat. Cum se întîmplă uneori, printr-o fericită potrivire a întîmplărilor, pe cînd
Christian Haller Pe urmele mamei - în Bucureștiul de ieri și de azi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12917_a_14242]
-
putut auzi la știrile de la Antena 1 de joi 8 aprilie. Profesorul de istorie a făcut mai multe confuzii... istorice: între Carol I și Carol II, între Carmen Sylva și Regina Maria, între Ion C. Brătianu și Ion I. C. Brătianu (fiul său), între Germania și Austro-Ungaria și așa mai departe. Chestionat de un reporter, asupra confuziilor, baronul de Gorj s-a dezlănțuit într-un atac furibund contra nenorociților de gazetari... De asta ziceam că gazetarii trebuie să se păzească, la rîndul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
a se manifesta. Nu reușea să descopere locul în care a fi tot ceea ce vrei să fii este suprema virtute. Natashei i-am dat numele frumoasei Natasha Rostova din Război și pace, dar și pe cel al Filippovnei lui Dostoievski. Fiul meu a fost un tînăr artist cu un destin pe care nimeni nu l-ar putea reformula, fiindcă era destinul artei, al operelor ce-i supraviețuiesc artistului. Atingîndu-i fruntea fierbinte, mama se întreba dacă nu cumva în acest tînăr artist
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
fost un tînăr artist cu un destin pe care nimeni nu l-ar putea reformula, fiindcă era destinul artei, al operelor ce-i supraviețuiesc artistului. Atingîndu-i fruntea fierbinte, mama se întreba dacă nu cumva în acest tînăr artist care era fiul ei se suprapuneau prea exact inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
inițierea superioară și destinul. Chipurile torturate de erotism din tablourile sale nu reprezentau o promisiune, ci o concluzie. Nu erau un început. Erau, în mod inevitabil, un sfîrșit. Înțelegerea acestui fapt o nemulțumea, fiindcă mama dorea să vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul să-l trădeze, ca trupul, în mod catastrofal, să nu depindă de voință. Își privea fiul lucrînd, abstras, fascinat, fiul meu își va
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
fiindcă mama dorea să vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul să-l trădeze, ca trupul, în mod catastrofal, să nu depindă de voință. Își privea fiul lucrînd, abstras, fascinat, fiul meu își va descoperi darurile, dar nu va avea timp pentru cuceriri, va lucra, va imagina, dar nu va avea timp să-și termine operele. Pictura sa este inevitabilă, aceasta e recompensa, fiul meu nu poate
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
vadă în evoluția fiului său realizarea unei personalități ale cărei bucurii erau legate de creativitatea sa. Nu era drept ca trupul să-l trădeze, ca trupul, în mod catastrofal, să nu depindă de voință. Își privea fiul lucrînd, abstras, fascinat, fiul meu își va descoperi darurile, dar nu va avea timp pentru cuceriri, va lucra, va imagina, dar nu va avea timp să-și termine operele. Pictura sa este inevitabilă, aceasta e recompensa, fiul meu nu poate înlocui pe altcineva și
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
voință. Își privea fiul lucrînd, abstras, fascinat, fiul meu își va descoperi darurile, dar nu va avea timp pentru cuceriri, va lucra, va imagina, dar nu va avea timp să-și termine operele. Pictura sa este inevitabilă, aceasta e recompensa, fiul meu nu poate înlocui pe altcineva și nu poate fi înlocuit în ceea ce doar el face, n-are importanță pentru cît timp, nu există frustrare în opera sa, deși viața sa rămîne incompletă... Atunci cînd am scris aceste rînduri, cu
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
importanță pentru cît timp, nu există frustrare în opera sa, deși viața sa rămîne incompletă... Atunci cînd am scris aceste rînduri, cu cîțiva ani în urmă, mi le-am închipuit ca fiind un exorcism, nu o profeție. Mă gîndeam la fiul meu Carlos Fuentes Lemus, născut la Paris pe 22 august 1973 și mort la Puerto Vallarta, Jalisco, pe 5 mai 1999. Cînd abia începuse să meargă - în acea vreme trăiam, mama lui și cu mine, într-o fermă din Virginia
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
solitară în interiorul trupului suferind. E o mare diferență între a spune “mă doare tot trupul” și a spune “trupul doare”. În marea ei carte Corpul dureros, Elaine Scarry ridică această problemă insolubilă: cum să vorbești despre o durere sau alta? Fiul meu Carlos și-a pus această întrebare cu înfrigurare verbală și vizuală. “Voi mai trăi și mîine?”, se întreabă într-unul dintre poemele sale. Voi mai trăi și mîine? Nu știu să spun. Știu doar că nu voi dispărea făr
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
-n plîns, lipsită pentru doar o săptămînă de firavele-ți proptele. Fiecare bărbat ucide ce iubește.” Fiece femeie se va lăsa-n iubire Pînă la moarte. Ce e iubirea pîn’ la moarte? E doar un pelerin Prin toate văile asemenea? Fiul meu se identifica îndeaproape cu acei artiști care muriseră de tineri, John Keats, Egon Schiele, James Dean, Gaudier-Brezka... Nu au avut timp, îmi spunea Carlos, să fie altceva decît ei înșiși. O dată i-am vorbit despre unchiul său dispărut, Carlos
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
își începea studiile în México. Asemenea lui Carlos-fiul meu, Carlos-unchiul a început să scrie devreme și a editat în Jalapa, Veracruz, o revistă literară care s-a bucurat de sprijinul poetului Salvador Díaz Mirón. Există o stranie asemănare între poemul fiului meu mort la douăzeci și cinci de ani și un altul scris de unchiul meu mort la douăzeci și unu de ani. Regăsesc în revista Musa Bohemia acel poem scris de unchiul meu, Carlos Fuentes, în 1914: Mi-e teamă de odihnă, detest răgazul
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de creativitate, îndrăgostit de logodnica lui, Yvette. În dimineața următoare avea să cadă fulgerat de un infarct pulmonar. Am rămas singuri, Silvia și cu mine. Prietena noastră dragă, Carmen Balcells, a înțeles mai bine ca oricine relația dintre mamă și fiu: Mă gîndesc mai ales la Silvia, care și-a dedicat întreaga viață sănătății acestui copil, trăind permanent cu frica în sîn. Îmi aminesc foarte clar de o vizită pe care i-am făcut-o lui Carlos la New York, cînd m-
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
morții se transformă uneori în profeții ale vieții. Carmen Balcells are dreptate. În romanul meu Anii cu Laura Díaz am evocat moartea unchiului meu Carlos Fuentes, petrecută în Veracruz, la începutul secolului, însă, scriind-o, am vrut să evit moartea fiului meu Carlos, transformat în cel de-al doilea Santiago, în genealogia Laurei Díaz: “Tăcere. Liniște. Singurătate. Iată ce ne unește, gîndea Laura, ținînd mîna fierbinte a lui Santiago între palmele ei. Nu există un respect și o tandrețe mai mari
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
explicit ar putea însemna o trădare a acestei tandreți atît de profunde, ce s-ar putea revela doar printr-o tăcere asemănătoare unui ghem de complicități, divinații și acte de grație... Toate aceste lucruri le trăiau Laura și Santiago, în timp ce fiul murea, și știau amîndoi că va muri, complici, intuindu-se reciproc și mulțumiți unul de celălalt, fiindcă unicul lucru pe care hotărîseră să-l lase să iasă la suprafață era compasiunea. Privirea strălucitoare a băiatului, venind din orbitele-i din ce în ce mai
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
ceea ce noi n-am avut. Ei sînt mai mult decît părinții și mai mult decît ei înșiși. Ei deschid compasul așteptării noastre. Și ne impun decența paternă de a fi invizibili, pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît de minunat a spus Wordsworth, este tatăl bărbatului. Surorile lui l-au însoțit pe Carlos și
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Și ne impun decența paternă de a fi invizibili, pentru a nu scădea cu nimic meritul progeniturii, responsabilitatea fiului care are nevoie să creadă în libertatea sa, să se știe plăsmuirea propriului destin. Copiii noștri sînt fantasmele descendenței noastre. Iar fiul, cum atît de minunat a spus Wordsworth, este tatăl bărbatului. Surorile lui l-au însoțit pe Carlos și dincolo de moarte. Natasha a scris despre el: “Carlos era romantic și cred că pentru lumea și pentru mintea lui, mai curate ca
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Prinț străin, nu era nimeni să nu te iubească!”. Iar Cecilia, care a fost alături de noi mereu, a adunat pe o casetă video toate momentele care ne-au rămas din viața fratelui său. Văzînd omagiul fiicelor mele pentru unicul meu fiu, am înțeles că un tată trebuie să-i fie recunoscător fiului său chiar și pentru o singură zi de viață trăită pe pămînt.
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
care a fost alături de noi mereu, a adunat pe o casetă video toate momentele care ne-au rămas din viața fratelui său. Văzînd omagiul fiicelor mele pentru unicul meu fiu, am înțeles că un tată trebuie să-i fie recunoscător fiului său chiar și pentru o singură zi de viață trăită pe pămînt.
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
20 cm, 28 rânduri/ pagină, executat de Nicola, diac la Păuliș pe Mureș, județul Arad. (Localitatea Păuliș se află pe șoseaua Arad-Deva, la 25 de km de Arad). Autorul manuscrisului precizează: “S-a trudit cu această scrisoare preapăcătosul Nicola diac, fiul popei Nicola din țara Srenului, din localitatea Neradin. S-a terminat această carte în anul 7038 (1530), luna mai, 28, în localitatea Păuliș, la porunca popei Mircea... Această carte este a Mănăstirii Ostrov...” Urmează, pe aceeași pagină, criptograma autorului, care
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
Mărturia ei - necesară unui bun reportaj - cîntărea mult. Doi frați ai învățătoarei îl urmăriseră pe Cayetano cînd acesta a încercat să se refugieze la el acasă, dar doña Julieta se repezise să încuie poarta de la stradă fiindcă a crezut că fiul ei era deja la el în dormitor. Așa încît el n-a putut intra, și l-au omorît cu lovituri de cuțit chiar în poarta încuiată. Reacția mea imediată a fost să mă așez să scriu reportajul crimei, dar m-
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
ținînd pică oricărui argument pînă cînd, după treizeci de ani de la această dramă, m-a sunat chiar ea la Barcelona pentru a-mi da vestea tristă că Julieta Chimento, mama lui Cayetano, murise fără să-și mai revină după dispariția fiului. Dar de data aceasta, cu morala ei inflexibilă, mama n-a mai găsit motive să zădărnicească reportajul. - Nu te rog decît un singur lucru, ca mamă, mi-a spus. Tratează-l pe Cayetano ca și cum ar fi fost băiatul meu. Povestea
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
dintre arendași și țăranii răsculați, care ar fi fost instigați de agitatori socialiști, dinăuntru sau dinafară (soluția agenturilor străine bântuia și atunci) - ceea ce criticul consideră o interpretare reacționară a problemei agrare. Autorul romanului, după numele grec („nu e cumva un fiu de arendași?” - se întreabă criticul), ar fi suspect că ține partea arendașilor pe care îi absolvă de vreo vină. Nu avea cum ca tocmai în 1907 să se și fi scris deja adevăratul roman al răscoalei, de aceea criticul putea
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
VI-lea. Despre Maximianus Herculius aflăm la p. 179 (nota 53) că „încearcă o revenire la tron în 307, dar este învins și se refugiază în Galia, unde se sinucide”; Maximianus nu a încercat, ci chiar a reluat tronul cu ajutorul fiului său și nu a fost învins de nimeni, pentru că nu s-a luptat cu nimeni după reluarea purpurei, ci a fost alungat din Roma de însuși Maxentius. În nota 70 de la p. 181 se vorbește despre „auspices trimise de Iovius
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
cohortele pretoriene în octombrie 306, Maxentius a purtat titlul de princeps inuictus, cel de Augustus însușindu-și-l abia în 307 (aprilie?). Conform notei 113 de la p. 186, Constantin s-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta și „a avut doi fii legitimi și alți doi nelegitimi, precum și două fiice /legitime, nelegitime? dl. Mîrșanu nu ne spune - n.n./”. De fapt, toți copiii lui Constan tin au fost legitimi, pentru că a contractat cel puțin două căsătorii - una cu Minervina (între cca 290-295 - 306
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]