1,376 matches
-
sigur, mă refer la perioadele când eram acasă. Prima grijă era întotdeauna asigurarea spatelui, ștergerea urmelor. În orice clipă ar fi intrat cineva în curte sau în casă, nimic nu trebuia să trădeze prezența mea. Poate ți se pare un fleac, în realitate nu e deloc simplu. Sunt atâtea amănunte, nimicuri la care nici nu te gândești, n-ai cum, decât dacă tu însuți ai trecut printr-o astfel de experiență, ceea ce nu e cazul tău. Ai zice că o periuță
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
e ce-a fost», atunci totul e pierdut. Ei bine, Germania nu mai e ce-a fost! E prima oară cînd trăiesc la Berlin experiențe îngrijorătoare.” Dar ce anume îi creează eseistului această stare de îngrijorare? Exemplele sunt diverse, de la fleacuri, cum ar fi aruncarea, de către un domn respectabil, a unui muc de țigară pe trotuarul celebrului bulevard Ku’damm ori reacția grosolană a unui vânzător de la un chioșc de ziare central și până la situații mai complicate, precum întârzierea, cu doi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3453_a_4778]
-
se crede prea deștepți și pe alții proști. Dintre toate operațiile intelectuale, cel mai bine am învățat să nu am păreri despre ce nu e de nasul meu. Întâi am avut acces la teorie. După aceea, la vid. Acum, la fleacuri. Măcar, la astea mă pricep. Mi-e greu să înțeleg cum pot unii să se ia în serios. Mai ales ca autori. Mă închipui prețăluindu-mi producția. Cartea asta, așa și pe dincolo. Nu mă văd. Am crezut totdeauna că cel
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3057_a_4382]
-
în ziua de miercuri, 10 ianuarie 1940, cum precizează scriitorul în spiritul consemnărilor gospodărești ale jurnalului: „noaptea spre joi, la 3,1/2 dim.”. „Nu pot scrie deloc la Bucureș ti” - notează prozatorul în 21 septembrie 1933 - „pierd vremea cu fleacuri”. Revine cu același accent în 6 decembrie 1934: „În fond nu fac nimic la București. Trăiesc. Sedentar”. Jurnalul intim (mai cu seamă caietul de la vie, așa denumit) este presărat cu asemenea constatări amare care trasează linia despărțitoare între „cancanurile” capitalei
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
tot. Nimic nu este nefolosibil sau nevandabil. Mai ales că este pe gratis. Cu cât faci mai multe drumuri, cu atât ești mai câștigat. De fiecare dată ajung să se ncaiere și chiar să se înjunghie între ei pentru cine știe ce fleac. Nu știu ce fac cu lucrurile. De regulă, se înjgheabă spontan, pe țărm, un fel de piață de vechituri cu schimb în troc. încep să schimbe între ei lucrurile pe care tocmai le-am furat: un colac de frânghie și un sextant
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Schäfer sau gură-la-gură sau nas-la-nas sau naiba știe ce altă invenție de menținere cu sila în viață". "Unii susțin că sinuciderea e un gest de supremă lașitate umană. Ha! Alții, dimpotrivă, că e un gest curajos și demn. Ha! Ha! Fleacuri! Este o banală chestiune de opțiune. Dar ți se ia acest drept, câștigat cu greu, după zeci de milenii de adaptare și selecție naturală și artificială. Și asta pentru că viața nu-ți mai aparține ție, ci societății. O societate care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
familia noastră? întrebă femeia, întorcându-se iarăși spre Gheorghe. E cazul să te liniștești, se uită vecinii la noi... Elena nu mai există, a murit pentru mine! M-am însurat din nou, parcă ți-am scris, nu mai rețin toate fleacurile, cu o fată cuminte, tânără și frumoasă... Petrache se uită la frate-său, părând că nu știe ce să mai înțeleagă sau de parcă ar fi crezut și el că Elena murise cu adevărat. Nu mai știau nimic de ea. Bătrâna
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în casă, am lăsat ceva pe foc... Discut acum cu fiul meu, pentru care am suferit. Îl apucă de bărbie, se uită lung la el, apoi își făcu cruce. Ai alungat-o pentru una tânără și frumoasă?! Asta este un fleac pentru tine?! Oare cu cine semeni? Te-a stricat munca pe care o duci, dacă muncești pe undeva. Sau băutura și muierile?... Poate... toate la un loc, greșește mama?... Dar de ce stați?! Intrați în casă, cred că sunteți flămânzi. Porcul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a făcut Elena?! L-am pocnit pe ticălos. Acum, la municipiu, muncesc mai puțin. Primul secretar parcă mi-ar fi subordonat, știe că voi fi promovat înapoi, sau chiar și mai sus... Dar, cum spuneam, hai să uităm de aceste fleacuri și scoate și tu ceva de la protocol. Să nu spui că n-ai, că te ia mama dracului! Victor zâmbi complice: da, se merita o tărie. Deschise un fișet plin cu dosare, iar din spatele unui teanc de carnete roșii, noi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu au nevoie de un dușman în coastă... După cum știi, în fiecare dimineață trimit un raport la București. Tot ce-mi prezintă șeful securității, așa trimit, dar sunt sigur că nu ajung la secretarul general sau, dacă da, doar câteva fleacuri. Să dea Dumnezeu... să nu am dreptate, Ghiță. Tălparu oftă și el, apoi, timid sau mai degrabă fără convingere, încercă totuși să-și susțină ideea: Dar hai să privim și sub alt aspect lucrurile. La noi aparatul funcționează perfect, securitatea
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai mult sau mai puțin intenționat, precum că speculațiile pe tema psihologiei sinucigașului nu-s decât prostii, totul reducându-se la un gest (rațional? irațional? - cum vrei ...) tradus în cele două timpuri diferite ale verbului a fi. Ce mai încolo-încoace, fleacuri! Eu: - Ți-am ascultat frazele destul de atent, ca să-mi dau seama (încă o dată!) cât de mult simplifici. Ca orice matematician „meseriaș”, reduci pluralitatea ca să faci operația cât mai ușor. Voi, oamenii numărului și ipoteticului, prea căutați tot timpul rezolvări, iar
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
uneori, cu un fel de modestie. Intervențiile sale erau sincopate, presărate cu hohote de râs, cu câte un „nu-i așa?!” de un scontat efect oratoric. Dar cine avea timp să observe toate acestea? Cine era să se împiedice de fleacuri? Important era ce face tovarășu’ Căpuștean! Și, slavă domnului! („vorba marxistului!”, - ar adăuga el repede - nota autorului) face destule! Mai întâi, de cum s-a întors în R., a pus tare problema fotbalului. „Nu avem echipă în Ce, necum în Be
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
e lipsit de spirit combativ”, „e apolitic”, sau: „Mai concret, tovarășu’, fără floricele, că viața nu este doar un câmp cu flori! Mai sunt și ciori!’’. Când răsărea și câte un articol mai bun, îl chema pe autor pentru vreun fleac, aducea vorba de articol așa, ca din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi ceva gazetărie de la mine, deși nu vă stă gândul decât la coniac și la pocăraș
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul murise cine știe de când, iar el - acum. I se oprise inima, de data aceasta nu a mai fost „un fleac de preinfarct”, cum obișnuia să curme orice discuție despre boala lui. Dar ce întâmplare! Se împiedicase de stârvul fiarei? Căzuse, probabil, din cauza urcușului, dar nu a vrut să spună nimic, ca să nu ne oprească, răpindu-ne astfel șansa de a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
însă, ele deveneau un fel de fiare pe care nu le putea stăpâni: mușcau, zgâriau fără milă- până la sânge, dacă un suflet poate sângera. O sută patruzeci și trei de zile de tăcere. Pentru că... discuțiile despre vreme și alte asemenea fleacuri erau de fapt același lucru: niște tăceri deghizate. Cel puțin când era vorba despre ei. De fiecare dată când forma numărul de telefon, își propunea să-și alunge temerile și să-i spună tot ce avea de spus. Însă nu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a văzut și-a sărit să mă prindă, că mă duceam în jos, cădeam pe ciment. De ce, mamă? I s-a făcut rău, explică Irina. Credeai că cine știe ce mi s-a-ntâmplat! Și nu ți s-a-ntâmplat!? Nimic. Un fleac. Bine că i-am scăpat pe oameni! Bine c-ai scăpat cum ai scăpat. Ferească Dumnezeu de mai rău. Vreau să ies de aici. Unde-i moș Țurcanu? Se repeziră amândouă speriate și-l apăsară cu mâinile peste pat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nu-ți merge să te ascunzi... iată ce mă antrenează în inchiziția psihologică... acești ochi, acest aspect... Păi bine, da, Federico mi-a luat logodnica. Federico Vargas? El însuși. Și la asta spui tu nimic, nu se întâmplă nimic, un fleac? Și lași ca acest hoț de suflete să-ți fure logodnica? Îl lași așa? Și ce pot să-i fac? Ce? Se vede bine că cel ce te-a format, te-a îmbibat cu știință, cu această mâncare deloc comestibilă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Fanny Price e feministă și anticolonialistă avant-la-lettre; spiritele frivole ale eroinelor austeniene au fost înlocuite de cinism sarcastic, ba chiar Fanny, privind direct în cameră, își bate joc de viața acestui tip de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
se împărțeau cu recomandația autorității școlare. Avea un nepot de soră la școala de Arhitectură și-l ruga să-i dea o referință bună. Ca să nu râdă, Ioanide își descărcă energia frecîndu-se repede cu palmele peste capul depilat. Pentru ce fleac făcuse Dan Bogdan o vizită așa de solemnă, acceptând discuția asupra necesității de a se ridica domuri uriașe în București și despre efectul mozaicului bizantin pe superficii văruite? De fapt, îl admira. Își ocrotea atât de mult familia, fie și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Totul fără rezultat. - Ei și? Ce fel de pisică era? se interesă viclean Hagienuș. - Era o pisică dresată, părăsită de un circ ambulant. - E bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmărească ieșirile și intrările. Te pomenești că sunteți amestecați în drăciile studențești de care tot aud! Trăiesc pe altă lume, dar am să mă cobor din ea ca să vă apăr. Tu, o fată așa de fină, să te ții de fleacuri!... Cum Pica suspina mereu și șoptea: "N-am făcut nimic rău, tată, nu sunt vinovată de nimic", evitând alte lămuriri, Ioanide, fără a-i turbura conștiința prin inchiziție, continuă argumentația. - Dar mă prind că nu pe voi vă filează indivizii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de cerneală; deasupra dulapului, un morman de jurnale, nici o carte, nici o hârtie. Pentru un student, cam puțin. În dulap nu se aflau decât haine și lenjerie. Ioanide știa precis că altădată Tudorel își umplea odaia cu fel de fel de fleacuri, fotografii, cărți, încît avu impresia hotărâtă că, înainte de a pleca, de astă dată băiatul își ridicase lucrurile, dereticând prin casă. Ce vrea să zică austeritatea asta? Unde-și ține obiectele? În pod, la altcineva? Masa era acoperită cu un postav
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apreciat de profesori, oroarea mea de cărți nu provine din inaptitudine. La latină eram un bun traducător din Horațiu ori din Tacit, eram, ca să zic așa, juxta clasei. Mi-aduc aminte însă cu ce pedanterie se extazia profesorul pentru niște fleacuri ca: "O navis referent in mare te novi fluctus"1, sau "Eheu fugaces, Postume, Postume"2, O barcă cu motor condusă cu propria-ți mână și un "hei" strigat cu pieptul tău fac mai mult decât toate odele și epodele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În privința asta nu pot să nu blamez romantismul tatii, gustul lui solitar pentru vietățile dezarmate, evident în slăbiciunea lui pentru câinele Ștolț, cu care doarme în pat. Tata e mizantrop, iar filozofia noastră e filantropică, cu o anume restricție. (Ioanide: "Fleacuri superficiale, și totuși sinistre!") De asemeni, tata, orice s-ar zice, este excesiv de afemeiat, boală romantică, tipică popoarelor bătrâne. Nu vreau să spun că tata e lipsit de moralitate, departe de asta, ci numai că are un cult extraordinar pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biserică și o primărie locală.- Știu asta! Dar mai lucrezi la ele? . . - De ce să nu lucrez? . - Credeam că s-a sistat construcția. . - De unde până unde? Acum vin de acolo. . - Bine, bine, dar toată lumea vorbește că se va renunța la ea. . - Fleacuri! Eu cel dintâi ar trebui să știu. . - Nu se poate, va interveni Pomponescu. . - Ce-are de-a face Pomponescu în chestia aceasta? . - Ei, asta-i, nu te mai preface! Nu știi că Pomponescu seopune? . - Habar n-am! . - Cum se poate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]