1,339 matches
-
moară, Nuria a venit să mă vadă, așa cum făcea cu ani În urmă. Îmi aduc aminte că obișnuiam să mergem să mîncăm Într-o cafenea de pe strada Guardia, unde o duceam de mică. Uneori, ea Îmi povestea despre munca ei, fleacuri, chestii pe care i le povestești unui străin În autobuz... Odată mi-a spus că Îi părea rău că mă decepționase. Am Întrebat-o de unde a scos ideea asta absurdă. „Din ochii dumitale, tată, din ochii dumitale“, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încercat eu Însumi să-mi vin de hac, dar mi-a fost peste puteri...” „Scuzați-mă”, făcu Bikinski, „am avut o slăbiciune de moment...” „Vă Înțeleg”, surâse Satanovski. „N-are rost să vă bateți singur cuie În talpă pentru un fleac...” Și cu aceasta, discuția Între cei doi se Încheie. Pacea nu dură Însă mult. După câteva halbe băute pentru „Împăcare veșnică”, ciondănelile Între cei doi se reluară. Agasat de bărbia inginerului, care se mișca Încoace și Încolo, nefiresc, pe deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau hidrocentrale erau domenii prin care el Însuși trecuse și făcuse pe acolo un mare număr de minuni. Nici nu putea fi numită lăudăroșenia vorbăria lui continuă, era mai degrabă o performanță; la un concurs de ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte. Luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome! Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut. A fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete. Perechea de pepeni și mai mulți ieșind din aglomerație se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
la saună sau că singura călătorie cu vaporul era o croazieră alcoolizată, așa că i-am cântat În strună și am Încercat să schimb subiectul. Știu, trebuie să fie grozav. La tine ce se aude? A, nu prea multe, spuse ea. Fleacuri, să știi. —Penelope! Tocmai te-ai mutat În celălalt capăt al țării, dacă Îmi aduc bine aminte. Cum e acolo? Ce se Întâmplă? Spune-mi tot! Mi-am aprins o țigară și am tras-o pe Millington În poală, pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dar care aveau același drum cu mine, și să vorbesc în toată libertatea cu ei. Dar tata parcă-mi ghicise gândurile ce mă năpădiseră înveselitor, unul după altul, că-mi spuse cu severitate: ― Să nu cumva să caști gura la fleacuri pe stradă sau să te-nhăitezi cu cine știe cine, că-ntîrzii, și dacă te prind cu vreo absență, îți rup urechile! Bucuria întrezărită o clipă se spulberă. Îmi iau șapca și ghiozdanul, și o pornesc! Așa de scorțos cred că n-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
decoltată, într-o pădure, cu o ciută lângă ea și în spatele ei o perdea de catifea. Hallipa, cu acea brutalitate a bărbatului în curs de posesie, abia deghizată sub tonul convenienței, o contrazicea: - înseamnă mult!. Mult mai mult ca toate fleacurile de acum. Și cu un gest nervos peste măsură, făcu circuitul expoziției moderne alăturată cadrelor vechi. Buza îi tremura ușor subt fluturarea unui surâs disprețuitor. Doamna cu ciuta nu avea, desigur, nici o vină în iritabilitatea lui Hallipa; dar Eliza, ofensată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
comerț la prețul aproximativ de 100 USD, principala afacere a lumii medicale s-ar fi prăbușit. Colegiile medicilor, pline de indignare, insistaseră pe impactul social negativ, numărul mare de șomeri de lux pe care l-ar fi generat... și alte fleacuri! Realizase și un spoveditor digital, nu mecanic, ca ăla cu fise făcut de catolici prin anii '50. Aparatul în sine era dispus sub un scaun cu zbâcuri și cu suport moale pentru cap. În cazul acestei blasfemii, reacțiile adverse au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
Torrance își cheltuie mai toți banii pe favorurile ei, darurile sale sunt egale cu cele ale unui oarecare colonel Marsden și probabil sunt depășite de ale domnului Barrat, furnizorul guvernamental. Este trist pentru Torrance, dar lista nu se termină aici. Fleacurile lui sunt eclipsate de darurile generoase ale lui Gebler, un armator german infatuat și comparate cu darurile mult prea costisitoare ale rajahului de Amritpur, astfel încât nici nu merită adăugate la lunga listă de contribuții. Cu diferite ocazii, chiar sir Pervez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
holurile aurite, bogat sculptate ale clădirilor centrale. Pot să-i văd intrând în camera mea și cotrobăind prin sertare. Îi văd forțând intrarea de la camera mea de depozitare în care îmi ascunsesem jadul, argintul și vasele smălțuite, tablourile, broderiile și fleacurile. Erau prea multe de luat, asa că barbarii au scos perlele de pe robele împărătesei Nuharoo și au golit cutiile cu diamante ale Majestății Sale... — Unde era prințul Kung? Împăratul Hsien Feng alunecă de pe jilț și încearcă din răsputeri să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei mă tulbura. Patriciei îi plăcea să flecărească. Cu o frivolitate care începuse a fi încîntătoare, îmi povesti tot felul de fleacuri care mă sustrăgeau de la atracția trupurilor noastre alăturate. Sub paravanul vorbăriei, fata primea cu inocență mîngîierile mele furișe, pe cele mai îndrăznețe neutralizîndu-le. Cînd simțea că mă aprind, Patricia dispărea. Nu știu de ce aveam senzația că din odaia de alături
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la fel. Cum să nu te înfioare această moarte permanentă care ne însoțește și de care numai candoarea nu ia cunoștință? Gustul nostru pentru efemer e dovada dragostei cu care ne îngrădim. Prea mult ne iubim ca să ne agățăm de fleacuri. De aceea cuminte e să urcăm în căruța meșterită pentru toți. Cu astfel de ispravă nu poți fi socotit erou. Speram și eu să fac grîul să cînte, dar nu știu dacă n-am nimerit un grăunte afon. La urma
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a fost incandescent, doamna se amuză. Ar trebui să se știe, odată pentru totdeauna, că dragostea e acel lucru foarte mare alcătuit numai din fleacuri. E limpede că nici pînă acum eroul nu s-a însurat. În compensație, eșecul l-a convins că celibatul îi conservă intelectul. Ca atare a devenit un sac umplut cu tot felul de manii. Se ocupă de filatelie și are
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rândurile localnicilor, fie nu respecta foarte strict interdicția de a se bea sake în tabără, fiindcă se temea de antipatia soldaților. Dar, indiferent ce voiau să aducă în discuție adversarii săi, era ușor de văzut că, unul câte unul, toate fleacurile care nu meritau să ajungă la urechile lui Nobunaga se făceau auzite în Azuchi și deveneau subiecte de calomnie. Hideyoshi, însă, nu dădea niciodată multă atenție vorbelor. Era și el, om, avea simțăminte firești, ca oricine, și nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un samurai trebuie să vorbească stăpânit despre problemele importante, îl mustră Shoyoken. Shoyoken nu făcea numai să-l admonesteze pe tânăr, ci încerca și să-și liniștească nepotul. Spre deosebire de obișnuita sa manieră decisă, Katsuyori pălise, fiind surprins. — Nu e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din necesitate. — Din necesitate? Katsuie își netezi cutele kimonoului. Era încă înainte de ora amiezei, așa că arșița încă nu devenise prea apăsătoare dar, din cauza grosimii hainelor și a iritației de piele, se simțea extrem de incomod. Așa ceva ar fi putut părea un fleac, dar îi influența tonul vocii și-l făcea să aibă o expresie înverșunată. După Yaganase, opinia lui Katsuie despre Hideyoshi trecuse printr-o schimbare. Până atunci, îl considerase pe Hideyoshi inferiorul lui și era de părere că nu fuseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, cât ceva care-l rodea pe dinăuntru. Hideyoshi, însă, îl trată ca pe un om beat, vorbindu-i aproape cu afecțiune. — Te-ai îmbătat, spuse el. — Ce?! scutură Genba violent din cap, îndreptându-și poziția. Ăsta nu-i un fleac, să-l lepezi dând vina pe beție. Ascultă. Mai adineaori, în capelă, când Seniorul Nobuo și Seniorul Nobutaka și toți ceilalți generali au venit să se închine la sufletul Seniorului Nobunaga, n-ai stat dumneata pe locul de onoare, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-l felicite, primul toast fu ținut de Katsuie. Katsutoyo presupuse că lui avea să-i fie oferit și înaintase respectuos, în genunchi. — Nu pentru tine e, Katsutoyo, ci pentru Genba, spuse Katsuie, retrăgându-și ceașca. Se răspândise vestea că acest fleac era un motiv de nemulțumire pentru Katsutoyo, iar știrea ajunsese și la urechile spionilor din alte provincii. Sigur aflase și Hideyoshi. Înainte de a-i preda Nagahama lui Katsutoyo, Hideyoshi trebuia să-și mute familia într-o nouă reședință. — Ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o afecțiune oarbă și părtinitoare, față de nepotul său, Menju nu putea să nu fie neliniștit în privința viitorului. Cel puțin, considera că nu se cuvenea ca Genba să-l numească pe comandantul suprem „unchiule“. Dar lui Genba nu-i păsa de fleacuri precum nemulțumirile lui Menju. Intră direct în cartierul general al unchiului său, neluându-i în seamă pe ceilalți vasali prezenți, și-i șopti lui Katsuie: — Când termini, am de discutat cu dumneata o problemă privată. Katsuie puse curând capăt consfătuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de întrebarea care părea mustrătoare și-și închipuiră că dădea vina pe ei în calitate de consilieri superiori ai lui Nobuo. — Vă dați toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ușor. Dar pe el nu-l interesa recompensa. Strânsese destule credite cât să-i ajungă restul vieții pe cea mai luxoasă planetă. Nu asta era problema. Trebuia să-i arate preaonorabilului că nu poate dispune după pofta inimii, pentru orice fleac, de oricine. - Știi și tu la fel de bine ca mine, că nu pot avea probleme așa de ușor căpitane. Ar fi mai bine să jucăm cu cărțile pe față amândoi, nu crezi? Ceva nu e în regulă cu solicitarea asta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
partea cu "întotdeauna reușesc să cad în picioare" e adevărată. Și am de gând să o aplic și acum, mai adăugă el în timp ce se îndreptă cu hotărâre către ieșire. Chiar nu am de gând să-mi risc pielea pentru un fleac, aruncă el peste umăr o ultimă explicație. - Dacă ai avea încredere... - Încredere e un cuvânt care nu își are rostul aici, îl întrerupse căpitanul. -...să mă asculți până la capăt, continuă netulburat Poha, poate îți vei schimba atitudinea. Cu o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-i cinstit, fiindcă spune numai Adevărul, după un plonjon cu mașina, direct în mirificul peisaj al patriei de pe Valea Prahovei, a dat creștinește în primire, însă din urma sa au rămas pe lângă destule bunuri pământești, mai multe imobile și un „fleac” de șapte milioane de dolari. Cam așa stă presa noastră cea liberă, pe ici, pe colo, mai ales în punctele esențiale. Dar cică trebuie s-o prețuim, fiindcă este o presă liberă. Ei, sanchi! S-o creadă țața Leana, zarzavagioaica
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ce să creadă despre mai toate câte erau pe lume. Soții Pringsheim erau incredibil de rafinați și de bogați și de intelectuali și spuneau lucruri deștepte, numai că se certau tot timpul și se luau unul de altul pentru orice fleac și, ca să fim sinceri, erau complet cu capul în nori și n-aveau nici cea mai mică idee despre igienă. Gaskell se ducea la toaletă și nu-și spăla mâinile după ce-o folosea și numai Dumnezeu știe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]