5,226 matches
-
centre comerciale, zgârie ochiul. Ceea ce nu vede însă nimeni, sunt energiile care se împletesc aici, destinele care nu țin cont de sensul giratoriu care închide parcul. Asemenea, coboară din neant, câte o caretă romană, condusă de un ofițer care-și flutură creasta roșie a coifului. Caii sunt împietriți în avânt, roțile carului nu se învârt, grupul e dus de o bandă rulantă invizibilă, încet, încet, până se pierde în zidurile Teatrului. Freamătul nărilor, încordarea gâturilor, boturile deschise, gâfâitul cailor, strigătele romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea a fost mai searbădă din cauza ochilor mei slabi, ochelarii mi-au luat toată forța tinereții, s-a râs de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și mitocănia printr-o reverență și o mângâiere de compasiune pe creștet, după care pleacă pârțâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu și miere de albine fierbinte așteptau, cu capacele ridicate, fecioarele. Ca la un semn a venit apusul, când soarele își luă rămas bun, fluturându-și eșarfele însângerate. Și fetele au urcat în bărci. Capacele au fost trântite cu zgomot și ferecate. Se auzeau gemete și strigăte înfundate, monoxilele se clătinau de zvârcolirile trupurilor, dar mulțimea era atentă la dirijarea bărcilor pe țărmul mâlos până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bărcile pluteau în gol, vâslele băteau vânjos aerul, vârșele le urmau pline ochi cu pește. Înecații se mișcau duși de curentul nevăzut înainte și înapoi, în poziții pe care numai moartea le poate inventa. Hainele, mulate pe trup, nu mai fluturau în unde. Erau țepene, ca turnate din mâl și alge. Viața se desfășura în invizibil. Oamenii se simțeau, uneori, împinși de o forță invizibilă din fața vreunei mașini sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
va ieși un mare poet. Daaa? se mira copilotul, atunci să ocolim ruta aceasta pe direcția V-V-N, să nu-l bruiem! Scriam versuri matematice, ecuațiile se înșirau luminoase, vântul foșnea printre blocuri cu 100 de etaje, muzica perdelelor fluturând la geamurile fără flori, obeliscul de inox strălucea în fața clădirii înalte până la Lună. În jurul lui nicio pasăre nu zbura, decât vineții serafimi ai dorințelor tinereții pierdute și ielele, femei tinere și înrobitor de frumoase, voalurile transparente le dezveleau sânii opulenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trenuri, era Any Palade. Se închipuia muză a fiecărui mecanic de locomotivă, fie din trecut sau din viitor. Ce i-ar fi garat monstrul de fier la picioare pentru că ea era Any Palade și nimic mai mult! Stoian și Teodor fluturau chiloți roșii de damă, făcând gesturi obscene în direcția inversă de mers a trenurilor. Pentru a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar din gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu ei. Numai că trenurile aveau uniforme de cavaleri ai infinitului, o sectă specială de război fidelă trecerii fără milă a timpului. Dar ei își fluturau mai departe gândurile în stare de erecție către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au venit. Sau poate neantul era deja aici, gata creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
general, sute de gură cască care nu înțelegeau ce se întîmplă, reporteri, cameramani, mașinile Jandarmeriei, Poliției, Pompierilor și Ambulanței aliniate la capătul străzii gata să intervină în caz de catastrofă, un car de televiziune pregătit să intre în direct. Dendé fluturînd o zdeanță albă legată la capătul unui băț, Tîrnăcop rănit la genunchi și plin de sînge, nelăsîndu-se înduplecat nici în ruptul capului să arunce din mînă pistolul, Gulie reușind să speculeze o clipă de neatenție a inamicului și să scape
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să facă manevre cu taburile la Palat, să ceară împrăștierea primelor grupuri de pe bulevard. Vi s-a urît cu binele, au început să-i treacă prin ciur pe toți, fiecare trebuia să se legitimeze, să bolborosească o parolă sau să fluture vreun însemn, care nu știți despre ce e vorba, hai, ușcheala, cît încă mai aveți ocazia, dacă vă e dragă viața. Cam pe unde eram eu la ora asta? încearcă Roja să-și amintească, pe undeva la jumătatea distanței între
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se poate abține să nu răbufnească. Eu zic s-o lași baltă, îi recomandă Roja cu un zîmbet în colțul gurii, dînd din nou să iasă, unde crezi că o ștergi așa? își iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
angrosiști), de dezvoltarea creditului rural etc. Mai ales c... circa 2/3 din asistență de la UE este destinat... moderniz...rii rurale. A nu avea o politic... public... inteligent... și pragmatic... în acest domeniu ar fi o eroare fundamental.... Ministrul Gheorghe Flutur sper s... fie mult mai pragmatic decât colegul s...u. Economiile moderne se caracterizeaz... prin piețe organizate instituțional, prin instituții puternice, adic... eficiente. A gândi despre piaț... în mod metafizic înseamn... a contesta rolul reglement...rilor în economie, al unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
a României de dup... aderare. O știre-cheie este c... raportul din mai ar conține dou... cartonașe roșii, care privesc agricultură și finanțele publice. Nu este de mirare atenția ce se acord... agriculturii și finanțelor publice din România. Chiar dac... ministrul Flutur a încercat s... fac... multe, starea agriculturii este la mare distant... de ceea ce reclam... funcționarea bun... în...untrul UE. Și în Polonia tr...ieste mult... populație în mediul rural (26-28%, fâț... de 38-40% la noi), iar numeroase ferme sunt acolo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
crac mare al agudului impozant. Atent să nu fie lovit de scrânciob, Va mai ridica privirea către cele două fetițe care chicoteau și scoteau chiote de bucurie și fără să urmărească ceva anume, privirea lui se lipea de volănașele rochițelor fluturate de vânt și nu știa dacă i se părea lui sau fetele Își desfăceau picioarele prea mult, oferind privirii oarecum interesate și ceea ce nu trebuia văzut, mai doreau ca huța să facă unele pauze mici În care „fetili mari” ( O
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se lasă obosit - dar nu răpus - pe-o rână. / Disprețuise, până ieri, șederea, / odihna bună, chiar și mierea.“ Nichita Stănescu (într-o carte a lui Gabriel Otavă): „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare / Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Înțelegerea poeziei ca performanță rebusistică. Probabil și sub influența lui Șerban Foarță, care însă face din jocul de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuprinsul cărții. Poetul îi face iubitei declarații emfatice. Dacă ea ar avea simțul umorului, ar izbucni, fără îndoială, în râs văzându-l pe adoratorul ei cum stă în genunchi și declamă, cu ochii înălțați spre cer: „Pe umerii tăi rotunzi / Flutură arta, o, iubita mea, / Străbătând eternitatea, / Seri citind portativele lumii. / Steaua polară își leagănă veșnicia. / Suntem cu toții locuiți de himere, / De aceea vedem patratura sferei / Cântând la ghitară.“ Nu astfel se cucerește o femeie. Iar cititorul - nici atât. Roman versificat Mihai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
simt nebun / Unu, spun doi / Spun: răsucește-te / Și fă-mă să mă simt unul, / Spun doar unu...“ De Nichita Stănescu aduce aminte și ceremoniosul genitiv „dumneavoastrelor“: „Doamne cu piciorul ridicat, / Doamne cu pene albe și cu fulgi pe tâmple / Fluturând, vă întreb unde este oare / Floarea dumneavoastrelor, doamne, picioare?“ Puține versuri din volumul Îngerul de nisip (Nelmaco, București, 2001) ies din raza de influență a lui Marin Sorescu și Nichita Stănescu. Prea puține pentru a ne putea face o idee
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
câteva exemple: „Un lup a înghițit o stâncă / și burta i-a pocnit ca o tobă.“ „Chiar și creierul / care strigă tăcând / e făcut / din nichel.“ „Transpirată via / pe-o tâmplă a ațipit.“ „De ieri, / mi atârnă pământul pe gură.“ „Flutură genele noastre, / ne curăță nopțile /... / cu piersici de stele.“ „Îmi iubesc inima, / o singură dată / de-aș putea-o ține în palmă /... / i-aș cădea în genunchi.“ „Fiecare om sărută zilnic o masă / fără care n ar mai fi om
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma „bube
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
-ți spun cine ești!" Petru a ales luna plină și scara coșarului. În oglindă, pace ca după războiul de 100 de ani, fără tratate, fără armistițiu, fără granițe. În oglindă, doliul mirosea a sală de așteptare, la capătul peronului iluzia flutura o eșarfă verde. Petru, înveșmântat într-o pace festivă, sfida decorul, partea umbrită a obrazului înmugurea cucuta. Lehamete, lașitate, frică, nepăsare, nesimțire, prostie, indolență, etichete atribuite, dispoziții exclusiviste, pădure de lozinci în inima înstrăinatului și nici o Golgotă în sânge. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-au Înnebunit. CÎntau și jucau ca la sărbătoarea recuceririi Raiului. Nu mai era chip ca bătrînii să-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
am ridicat ochii: veșmântul era ca al celorlalți : alb-gălbui, cădea până jos dacă i-aș fi văzut picioarele, nu m-aș fi uitat mai sus recunoști regele și după picioare, așa cum drumurile le cunoști după colb și pietre... dar veșmântul, fluturând lin în aerul călduț, cădea până la pământ... m-am uitat mai sus am văzut cum își întinde mâna la botul meu cred că degetele lui erau din lumină, fiindcă numai așa puteau să miroase ca aerul încărcat de soare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
știu. O știu de cum i-am văzut plecând : Maria, purtând în mâna ei rănită crinul răsărit miraculos din ciobul de alabastru cu parfum de nard. Lazăr, bucuros ca un copil, alergând fără să se uite în urmă, cu veșmântul larg fluturând în vântul rece din zori, alergând ca niciodată... Eu, ca întotdeauna, m-am îngrijit de trup. De trupurile lor. Și al Lui. De hrană, de apă, de curat, de veșminte, de toate. Abia acum am răgaz să aștept. Dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gura. Cum să nu-l iubesc, doar e tata ! Hm ! Doar nu l-ai mai văzut de când erai de-o șchioapă, mai știi cumva cum arată , ca să-l poți iubi ?! Păi...uite, când închid ochii, mi-aduc aminte... cum îi flutura părul în vânt când venea acasă. Altă dată, îmi aduc aminte de brațul pe care avea o cicatrice, altă dată simt buzele și obrazul aspru pe obrazul meu, când mă lua în brațe... Cam puțin, nu crezi ?! Uite, din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]