1,681 matches
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > GREIERII Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Greierii își cântă dragostea, foșnet de visare, în noaptea în care toamna e regină. Cine oare le înțelege freamătul, lacrima dincolo de frunzele ce le acoperă inima? Oare nu se opresc deloc din cântare, nu obosesc să vorbească lumii despre bucuria de a trăi viața? Doar
GREIERII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358055_a_359384]
-
Tot în acea noapte am auzit că denumirea dansului magic „Călușul” vine de aici, de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite... În foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
care este leagănul meu. Pot spune că, mai târziu, am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite... În foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am
ÎNĂLŢAREA DOMNULUI-TRADIŢII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357518_a_358847]
-
revistei „Bogdania” cuprins în „Dicționarul autorilor români contemporani” cultivă o poezie cu tonalități multiple. Poet astral al luminii pe care o transformă în alese „Picături de timp”- tunet al timpului către o Patrie a „ Cerului”(GH. A. Stroia). El aude foșnetul viu în peștera sfântă dinăuntrul omului, înflorește miraculosul și revelația cu metafore inedite. Cuvintele lui sunt zâne, poezia lui e simplă și se citește cu plăcere. (Eugen Evu). Poezia «Din livada înflorită a iubirii » care a dat și titlul aceste
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Nichita : Când te-am văzut/ mi-am zis/ la început Dumnezeu a făcut/zâmbetul/și ca acesta să nu fie singur/ te-a făcut și pe tine. » În poezia « Cine suntem noi » poetul crede că pașii iubitei sunt făcuți din foșnet de iarbă și depărtarea are forma brațelor ei. El nu e decât țărmul, iar ea este corabia pe care o așteaptă mereu. Poezia lui trece prin apele postmodernismului, spălată de zgura metaforelor fără sens. În « Singurătatea-frumoasa mea mamă » înserarea rămâne
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
sfinte. Părăsește Antiohia și face asceza în peșterile munților, insusindu-si învățătură creștină, trăind sfaturile Evangheliei și delectindu-si ochii cu frumusețile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită și avînd o fire vioaie nu se mulțumea cu vuietul munților și foșnetul pădurilor, cu șopotul dulce al izvoarelor în care soarele își scalda razele, ci dorea să vadă pe însuși Iisus Hristos realizat în credincios, pentru care s-a și întrupat. Înflăcăratul Ioan trece prin treptele ierarhiei până la scaunul Constantinopolului, unde la
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
fleacuri, singur, răsturnat. În căsuța veche o fotografie, mama și cu tata, mire și mireasă, îi privesc și-mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce sa fac, de ce să m-apuc, să repar căsuța, să-nviez grădină, sau cat văd cu ochii iarăși
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]
-
lui Eminescu, pentru ca tu să te poți răcori și spăla de supărări, și, mai ales, a te boteza în numele Luminii! Când ești trist, numără frunzele născute cu neliniștea în nervură; în fiecare toamnă, închide ochii și ascultă șoaptele îndrăgostiților și foșnetul frunzelor adormite sub pașii lor, pe poteci! Și când simți că cineva croiește suspine, adu-ți aminte că Mihai al lui Eminescu și Nicolae al lui Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
știi despre ce este vorba. Abia acum l-am primit, nu mă privi acuzator. Dă-mi un pahar cu apă, te rog! S-a așezat pe scaunul de la biroul alăturat. A băut încet, într-o liniște mormântală. Se auzea numai foșnetul hârtiilor în mâinile fetei care, foarte curând, a scos un caiet din sertar și a început să-și noteze câte ceva cu repeziciune. În aceeași liniște mormântală. Nu s-au privit și nu și-au vorbit. Era fiecare nemulțumit din ceva
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul obosit de acceptări. Viziunea poetului nu este clară pentru cel care nu înțelege existența ca mijloc de creație și de iubire, nu întotdeauna de frumos sau
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
toarce fum în gerul strâns grămadă, Cu-ncinsul jar ce trupul rolei geme Stârnind mirosuri de plăcintă caldă. Mi-e dor de-al meu bătrân cătun Un sfânt lăcaș, tradiții pure, Ce-și plimbă colbul de pe drum Sub vânt și foșnet de pădure. De grai, de port și strachina de lut De lingura de lemn stăpână, Tânjesc la moștenirea ce-am avut La coasa grea ce o țineam în mână. Mă sting încet de dorul de ogradă Posacul scrânciob sub un
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
DEDICATĂ IUBIRII) Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 761 din 30 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului În clipe dulci de vară, Când luna se-aprinde, Dansăm pierduți în vrajă, Pe-a mării nemărgită plajă, Iar marea înspumată-ngână, În foșnet de mătasă O melodie, Doar de suflete-pereche auzită, Din alte vieți cunoscută. Melodia se ridică Din abis de mare, Cântată la harpă De-o nimfă-ndrăgostită De Poseidon, al mării stăpân. Stăpân al inimii mele, Tu ești, Îmi curgi înfiorat
NOI...(DEDICATĂ IUBIRII) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359269_a_360598]
-
nor purtat de vânt,/ O rază de lumină pe cerul infinit,/ Cântam cu duioșie, în vers, chipul iubit./ Mi-aduc aminte timpul când mă opream s-ascult/ Divina simfonie a codrului... de mult,/ Al păsărilor cântec, al râului murmur/ Și foșnetul de frunze sub cerul de azur./ ‘’ Întâlnim mai apoi în poezia ,,Vis și realitate’’ o minunată descriere a naturii vii : Ce vis frumos azinoapte am visat:/ Părcă eram în plină primăvară,/ Prin locuri ce demult am colindat/ De-mi petreceam
VA RECOMAND UN POET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359273_a_360602]
-
diformi și parcă moi, Umbre plutind la întâmplare Noi vom rămâne rătăciți și goi Între real și ireal sub cruntă zare Pe-aceste filamente - stringuri Și superstringuri nu mai suntem siguri Cuști de oțel suntem noi,adevărate fobii Neatenți la foșnetul clipelor letale Prizonieri ai propriilor noastre teorii. Captivi ai iluziilor moi ,reale. Inexorabile buldozere care împing Totul din calea lor. Inclusiv Adevărul cel mare Care ne scăpa mereu. Referință Bibliografica: INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) / Mihai Condur : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
INSTABILITATEA PREZENTULUI (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359302_a_360631]
-
putem să nu fim de acord cu Petru Lascău când spune: „Cel mai mare poet țăran, cum l-a numit unul dntre poeții români contemporani, s-a plămădit ca om și mesager divin pe plaiurile Bihorului, la coarnele plugului, în foșnetul pădurilor de fagi, în unduirea holdelor de grâu, în sudoarea nobilă a țăranului. Citindu-i poezia, meditația, uneori, de profunde pătrunderi filozofice, nu poți să nu simți mirosul fânului de curând cosit. Nu poți să nu auzi ciocârlia și cântecul
O COLECŢIE DE ESEURI CREŞTINE DESPRE CE ÎNSEAMNĂ SĂ PORŢI BĂTĂLIILE LUI DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359285_a_360614]
-
de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. filele se umplu de uimirea mireanului, în fața creierului naturii, când creația omului stagnează, între explozii și implozii inutile. schelete de copaci devin oameni iar oamenii ascultă foșnetul frunzelor sub stratul uriaș de zăpadă, al propriilor idealuri. banal. o idee ar fi să redevină oameni, nu copaci. dansul copacilor e complicat. rădăcinile omului sunt firave... privesc pământul în care hărțile rădăcinilor reconturează viața. între două lumi, una uimitor
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
Popescu seară de vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam copil topind luna Locul III - Daniel Iordan Dorobanțu Un rest de iarnă în curtea înverzită - părul bunicii Mențiune - Mahmoud Djamal foșnet în pustiu - încolăcite pe nisip razele lunii Mențiune - Cornel Beldiman Oameni în piață - pe aceeași tarabă urzici și ghiocei Etapa 66 - 23 II 2009 Locul I - Henriette Berge Flori de cireș - ruina unei case caută umbra Locul II - Dan Norea
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
păreau niște bivoli rumegîndu-și liniștiți timpul dintotdeauna. O lumină ireală, verde-albăstrie, o încremenire fastuasă a umbrelor, un cer în a cărui profunzime mă pierdeam cu suflet cu tot și un calm absolut, fără nici o nuanță, fără nici un vîrtej, reverberație sau foșnet. Priviți, le-am zis, aici s-a odihnit Dumnezeu într-a opta zi. Eu, a zis Thomas, dacă aș fi fost Dumnezeu și aș fi dat de locul ăsta, m-aș fi odihnit chiar din prima zi și nu m-
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > NIȚĂ ALU" DÂRĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Niță alu' Dâră Foșnete-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
câmpie, apoi pe coamele însorite ale dealurilor. Acolo mă simt ca un prinț romantic, privind generos peste sate și oameni. Sunetele cântecului meu le recunosc din adierile optimiste ale vântului de primăvară; ori din feeriile toamnei care-și revarsă cu foșnet potopul bogat de frunze pe aleile tăcute. Aud cântecul meu favorit în suspinul întinderilor mari de iarbă aurie, în miez de vară, sub cerul senin, albastru, ca un antic vas. Cântecul meu e duios ca marea limpede, în care înoată
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
fluierului și al tulnicului, protejat de măreția codrului și a muntelui. Am dori ca aici pe Valea Gurghiului timpul să curgă veșnic în aceeași atmosferă de tihnă, armonie și voie bună și ușa casei strămoșești să rămână mereu deschisă spre foșnetul codrului, spre susurul izvoarelor, spre stelele cerului pentru a se înnobila cu noi și noi valori, cât și spre toți cei care vor veni cu gândul de a-i cunoaște și respecta specificul scris cu trudă și har dumnezeiesc pe
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Sfânt, iar noi încercăm la rândul nostru să creăm, să insuflam viața lucrului, punând iubire în locul Duhului Sfânt". -- Ce va inspira, Maestre? Aveți vreo tema preferată? Ce mă inspiră...? Uite, mă plimb prin pădure, ascult cantul păsărilor, mă minunez de foșnetul frunzelor, pana îmi iese în cale vreun ciot, o strâmbătura. O ridic de jos și îmi închipui cam ce se poate ascunde în ea. Încep să o creez deja în minte. Apoi, mă apuc de lucru doar speculând marea sculptură
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
Dar nu numai paloșul, ci însuși cavalerul era un mister. Nu-și cunoscuse niciodată părinții și nimeni nu-și amintea în ce împrejurări apăruse la curtea domnească. Înainta în noapte cu armăsarul la pas și cu urechile ciulite la orice foșnet de frunză sau fâlfâit de pasăre. Din depărtări se auzea sinistru cântecul huhurezului spintecând umbrele pădurii. O pâclă asemănătoare unui nor acoperea strălucirea lunii și atmosfera stranie din jur se accentua. De la poalele munților din apropiere răzbătea un cântec melodios
I. PRINŢESA VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360397_a_361726]
-
care apar. Limbajul specific, de cele mai multe ori este direct, adresat unui/unei „tu” implicat/ă afectiv: „În noapte se ascunde Tăcerea, mai solitară și mai mută decât ai fi tu, cu cât îndrăgesc mai mult iconostasul vorbirii, rana carnală a foșnetului îmi dă randevu ... ” sau ,,La Cina de taină ia lampa cu tine, chipul tristeții nu-l arăta, cine vorbește, cine te-ascultă e demult în Lumină și în inima mea.” „Tu, tu, tu, amânată rămâie Tăcerea” constituie o poetică a
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
el știuta în aburi și unde, dar tu știi! știi și strigi când ei sunt născuți pentru a dormi! poate, obosit de-atata piatră, ai să-ți șoptești de-acum doar ție ca-ntotdeauna. înserarea îți va dărui aripi și foșnetul lor îi va trezi... atunci, îți vor asculta pentru prima oară, umili, tăcerea. Citește mai mult poți să strigiasemeni unui nebun lucidce-si scalda durereadoar de el stiutain aburi și unde,dar tu știi!știi și strigicand ei sunt nascutipentru a
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]