28,018 matches
-
o frază în interiorul căreia apasă tot mai tare pe accelerator, prin verbul ,,am scris” (de două ori) și prin reluarea, de patru ori, a indicativului prezent SCRIU: ,, Am scris, de-a lungul timpului, poezii, schițe, am scris cuvinte frumoase pe foi de hârtie, trimise apoi, prin poștă, prietenilor, acum scriu o simfonie, scriu o statuie, scriu o bătălie sau, pur și simplu, scriu o banală carte”..., pentru a trece apoi la o destăinuire nonșalantă, ce-l poate lăsa pe cititor bouche-bee
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
numesc Taina și povestea care urmează este povestea vieții mele. Banală poveste, după cum banală este și viața dusă, dar sunt momente pe care nu le pot păstra ascunse în suflet (...), vreau să le strig, vreau să rămână, chiar imaterial, pe foi de hârtie.”... După alte câteva detalii, intrăm în spațiul unei relatări seci, gen eseu cinematografic ori, mai degrabă, documentar pentru micul ecran: ,,Sunt un om obișnuit, lucrez la un institut de cercetări agricole, undeva, într-un colț de țară M-
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
cu croșee și upercuturi devastatoare. Fără a fi numerotate de autoare, concepute, bănuim, asemenea unor cărți de joc, toate aceste capitole (cu excepția celui dintâi și a celui din urmă), dacă ar fi tipărite pe cartoane separate, câte unul pe fiecare foaie, ar putea fi rânduite în orice altă ordine, de cititor. Este genul de roman pe care îl visam în prima tinerețe, dar căruia nu i-am găsit firul narativ atât de flexibil încât să permită acest ,,joc de cărți”. Cristina
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
explice ceva... Încremenirea, așteptarea, o aromă mi-a atins nările, am adulmecat-o, m-a privit fix, fără zâmbet, a plecat. Ce cuvinte ar putea să înlocuiască sentimentul atingerii?”; ,, Pe coridor, înainte de a intra în laborator, trece el, cu niște foi în mână, încet, parcă socotindu-și pașii. Zâmbesc larg, am o întrebare pregătită, chinuită, un pretext, doar să-l pot opri, doar să-i pot vorbi... Întind mâna spre el, se uită la mine serios, sever aproape, ochii lui trec
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
în întrebare, dar privirea devine serioasă, așteptând răspuns. ,,Sunt bine mereu!” îi spun. Se întoarce și pleacă zâmbind. Ochii mei rămân în urma lui, zbârlindu-i părul încă negru, măsurându-i pașii, numărându-i bătăile inimii.”; ,, Când ajung jos, la marginea foii, scriu năucă, neștiind de mine: ,,Te iubesc, Tu,Dor” Mă sperii de ce scriu, fac ochii mari de parcă altcineva a scris, nu eu tremur, de frig, de emoții? Mototolesc hârtia și, în fugă, mă duc să o arunc. O fac bucăți
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
țări au însoțit participanții în toate zilele congresului. Fiindcă 24 august a coincis cu ziua independenței Ucrainei, presedintele AGIRo și alți participanți au purtat cocarde ucrainene, iar cei 500 de profesori din sală filarmonicii din Chișinău au fluturat sute de foi în culorile galben-albastre ale statului ucrainean. A fost remarcat faptul că în Șerbia de răsărit s-a încheiat, în madatul actualului ministru sârb, primul an în care în școli publice s-au ținut ore de limbă română, ca în mandatul
1500 de cadre didactice din România, R.Moldova, Ucraina şi Serbia au participat la al XXXVI-lea congres al AGIRo [Corola-blog/BlogPost/94131_a_95423]
-
ajuns în această postură. Cum ajungi să stai nemișcat pe marginea prăpastiei ? Te așezi pe iarba moale, prinzi ușor creionul între degete. asculți la căști melodia preferată ( care sună ca un sentiment, pentru cunoscători ) și dai frâu liber imaginației pe foaia albă, mereu la fel de onestă. Fascinant lucru imaginația, lipsită de formă sau substanță, poate crea o nouă limbă, poate făuri văi, râuri, castele, feți-frumoși și Ilene Cosânzene, poate da naștere unei noi lumi, însufleți un întreg univers. Sunt convins că mulți
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
și eu câteva lucruri despre teama de a deschide un suflet ferecat cu lacăt de argint și a lăsa să iasă un șuvoi nestăvilit de emoție în stare pură sau despre momentele în care muza inspirației te părăsește, în care foaia rămâne albă și se uită insistent la mâna ta neputincioasă. Prefer însă ca astăzi să nu vorbim despre această încercare. Ar fi de asemenea tentant să scriu despre provocările iubirii, despre modul în care sentimentul ne modifică însăți miezul ființei
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
ordinea, pe planul bidimensional contruiesc acest spațiu pe care să îl pot dirija, modifica, desfigura, strica și transforma. De aceea imaginea are nevoie de structură și geometrizare, iar moliciunea vine din accidentele pe care, de exemplu, le lasă tușul pe foaia de hârtie. De multe ori, forma e spontană și gestuală, nu are alt merit decât eliberarea inconștientului sub forma unor configurații sau texturi pe care le întâlnim în natură, simple accidente. Pentru că în natură nu ne e dezvăluit totul, intuim
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
catedra „Muzică liniară“ și „Ansamblu coral“, apoi din 2005 ca profesor de „Muzică religioasă“ la Facultatea de Teologie Ortodoxă-Didactică din același oraș. Pentru profanul din mine totul era nou, nemaiîntâlnit, aș spune, minunat. Acolo am citit primele numere din revista „Foaia diecezană“ și „Calendarul românului“, apariții reluate după mulți ani de întrerupere prin purtarea de grijă a P.S. Sale Emilian Birdaș, episcopul Caransebeșului. Primele serii ale acestor periodice le cunoșteam mai demult fiindu-mi necesare în efectuarea unor studii de muzicologie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
de întrerupere prin purtarea de grijă a P.S. Sale Emilian Birdaș, episcopul Caransebeșului. Primele serii ale acestor periodice le cunoșteam mai demult fiindu-mi necesare în efectuarea unor studii de muzicologie. La îndemnul colegilor am început să colaborez atât la „Foaia diecezană“ cât și la „Calendarul românului“. Ba, la un moment dat am solicitat o rubrică personală cu tema „ În căutarea cântăreților de strană“. De ce tocmai această temă? Fiindcă, mai ales, în satele noastre, în ultima vreme acești „cantori“ sau, cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94197_a_95489]
-
din eșaloanele intermediare nu cunoșteau nici sursa, nici destinația acestor pachete. La sursele de informații arătate până acum trebuie adăugate și sursele deschise anume „diariile” (jurnalele), editate periodic în Italia și Austria. Astfel, săptămânal se primea din Italia ziarul „Foglio” („Foaia”), tipărit în orașul Foligno, iar de la Viena se primea în mod regulat gazeta bisăptămânală „Il corriere ordinario” („Curierul obișnuit”). La cancelaria domnească din București mai soseau și așa-zisele avisi militari (foi volante prin care se anunțau victoriile sau înfrângerile
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
Astfel, săptămânal se primea din Italia ziarul „Foglio” („Foaia”), tipărit în orașul Foligno, iar de la Viena se primea în mod regulat gazeta bisăptămânală „Il corriere ordinario” („Curierul obișnuit”). La cancelaria domnească din București mai soseau și așa-zisele avisi militari (foi volante prin care se anunțau victoriile sau înfrângerile de pe câmpurile de luptă), tipărite în Italia, Austria și Franța. Foarte importantă era și cooperarea prin schimbul de informații cu reprezentanții diplomatici ai altor state, și în special cu ambasadorul Angliei la
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU (1688-1714) – un precursor al diplomaţiei secrete şi al informaţiilor [Corola-blog/BlogPost/94169_a_95461]
-
tineri minunați știu că drumul poate fi parcurs numai dacă vrei să pornești, numai dacă ești hotârât să schimbi tu ceva și să dăruiești... Ei bine, ultima noapte petrecută la Bușteni a fost pentru bagaje și nu numai... Două mari foi albe au fost desenate cu mâinile lor (palme desenate și scrise cu numele lor), pentru a-și lua la revedere, pentru a ne mulțumi... Versuri din Grigore Vieru, din Lucian Blaga, colorate cu sentimente și totodată cu bucuria de a
MEDIA ŞI IDENTITATEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ ( II ) Training pentru viitori jurnalişti din Republica Moldova Buşteni, 3-9 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/94222_a_95514]
-
și industrie au un trecut foarte lung în urma-i, au socotit a introduce aceeași stare la noi, introducând formulele scrise ale vieții publice de acolo. Deci îi învinuiți de superficialitate... E o zicală veche că, de-ai sta să numeri foile din placintă, nu mai ajungi s-o mănânci. Drept că e așa, dar cu toate acestea acele foi există. Și dacă n-ar exista n-ar fi placintă. Asemănarea e cam vulgară, dar are meritul de a fi potrivită. Condițiile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
formulele scrise ale vieții publice de acolo. Deci îi învinuiți de superficialitate... E o zicală veche că, de-ai sta să numeri foile din placintă, nu mai ajungi s-o mănânci. Drept că e așa, dar cu toate acestea acele foi există. Și dacă n-ar exista n-ar fi placintă. Asemănarea e cam vulgară, dar are meritul de a fi potrivită. Condițiile plăcintei noastre constituționale, a libertăților publice, de care radicalii se bucură atâta, sunt economice; temelia liberalismului adevărat este
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94232_a_95524]
-
zilelor file,De după nori, îți voi zâmbi.... ÎI. DOI, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017. Doi Cristina Pârvu Că două picături de ploaie, Ne-am întâlnit din întâmplare. Că două litere pe-o foaie, Alăturate la-ncercare. Două suflete dintr-o mie, Încrucișate pe o stradă. Împreunate pe vecie, Tu zeul meu, eu a ta pradă. Noi, două lacrimi care cad, Pe vechea măsuța din sticlă. Unite fără de știință, Reducând totul la o clipă
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
a ta pradă. Noi, două lacrimi care cad, Pe vechea măsuța din sticlă. Unite fără de știință, Reducând totul la o clipă. Citește mai mult DoiCristina PârvuCa două picături de ploaie,Ne-am întâlnit din întâmplare.Ca două litere pe-o foaie,Alăturate la-ncercare.Două suflete dintr-o mie,Încrucișate pe o stradă.Împreunate pe vecie,Tu zeul meu, eu a ta pradă.Noi, două lacrimi care cad,Pe vechea măsuța din sticlă.Unite fără de știință,Reducând totul la o clipă
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
gură eu, o gură ea, până rămâne zațul, dune de nisip ce se întind între ce a fost și ce va fi modelate colorate în chipul tău. și, în acest videoclip norocul, amant nesuferit, stinge focul unei frunze cu trei foi ce așteaptă ultima mangăiere a toamnei din noi. Referință Bibliografică: Cafea cu zaț / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAFEA CU ZAŢ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378185_a_379514]
-
eu amar pe flori, un verb, să plângă în culori Și îmi întind pe fân cosit de temeri, trupul dezvelit, Să mă săgete mila Sa Cu asprele iertări și ea, mireasmă! Nu vedeți c-apoi, Mă-ntoarce clipa, semn pe foi, Și mi le rupe cu păcat - , Unde-i iertarea, cât am dat?! Un pumn cu gheață și omăt, O virgulă în ce nu văd Sau... din măsuri de-argint pătat, Un singur sfanț de briliant! Îmi iartă, apă când te
IERTĂRILE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378245_a_379574]
-
în fapt un mare geometru ca și tine. Mult mai mare decât crezi. Dar cu planul a dat-o în bară . El și-a bazat toată geometria, cu adevărat genială, pe un plan care nu există de fapt. Contești planeitatea foii de hârtie pe care tocmai mâzgălești cu creionul? Nu! Este tocmai planul lui Euclid. Această foaie cam mototolită, un șervețel? Dar ce sunt figurile tocmai desenate? Desenez hiperbole și cum apar triunghiurile pe un hiperboloid. Vezi șaua de pe calul meu
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
a dat-o în bară . El și-a bazat toată geometria, cu adevărat genială, pe un plan care nu există de fapt. Contești planeitatea foii de hârtie pe care tocmai mâzgălești cu creionul? Nu! Este tocmai planul lui Euclid. Această foaie cam mototolită, un șervețel? Dar ce sunt figurile tocmai desenate? Desenez hiperbole și cum apar triunghiurile pe un hiperboloid. Vezi șaua de pe calul meu? Da are un desen curios pe ea. Pare un triunghi dar cu laturi curbate spre înăuntru
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
la marele spectacol al vieții. Marile ziare, citite acum pe întreg teritoriul țării reîntregite, au cultivat cu mult talent toate speciile literare, proza, și în special romanul, publicat adesea întâi în foileton, având un rol preponderent. Recenziile bogate, atât din foile literare, cât și cele din ziarele adresate marelui public, au contribuit la popularizarea noilor romane, formându-se gustul publicului, crescând exigența acestuia și contribuind la impunerea pe piață a creațiilor cu adevărat valoroase. În felul acesta, romanele traduse din literatura
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
face în mod natural. Colagenul e materia dintre celule. E un țesut conector natural. E matricea extracelulară, dar la piele e elementul de bază. Ce facem apoi e să luăm celulele și colagenul acestora și să le întindem ca să formeze foi, apoi așezăm aceste foi în straturi, una peste cealaltă, ca foietajul, pentru a forma foi mai dense, pe care, apoi, le lăsăm să se maturizeze. În final, luăm această piele stratificată și printr-un proces de bronzare mult mai scurt
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93685_a_94977]
-
Colagenul e materia dintre celule. E un țesut conector natural. E matricea extracelulară, dar la piele e elementul de bază. Ce facem apoi e să luăm celulele și colagenul acestora și să le întindem ca să formeze foi, apoi așezăm aceste foi în straturi, una peste cealaltă, ca foietajul, pentru a forma foi mai dense, pe care, apoi, le lăsăm să se maturizeze. În final, luăm această piele stratificată și printr-un proces de bronzare mult mai scurt și mai puțin chimic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93685_a_94977]