11,345 matches
-
seama că ajusesem să duc benzină medicului ca să-mi dea mai mult de o cutie din ceea ce era hrana de bază a copilului meu și aceasta se producea în defavoarea altor părinți, la fel de disperați ca mine că le mor bebelușii de foame, ei bine, atunci m-am decis să emigrez cu orice risc. Făceam exerciții de înot pe lacul de la Cernica și în săli de gimnastică, pentru că nu primisem viza solicitată legal spre a-mi vizita fratele, medic stabilit la New York, și
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
de fierărie, numai să nu o mai audă pe Elisaveta, soția sa, văicărindu-se. Îi sosise sorocul și durerile facerii o păleau destul de des, așa că țipetele tinerei femei, străpungeau viscolul de afară, precum urletul unei haite de lupi hămesită de foame, spărgea liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
să devină celebru, care avea să îl ajute să scrie ceva memorabil, cu care să rămână în istoria literaturii, cam ca Eminescu, sau așa ceva...Muza aceea ar fi trebuit să îl ajute să nu mai sufere atât de tare de foame. El, poetul mai nepereche decât orice poet nepereche, avea să dea peste cea mai grozavă muză, avea să atingă celebritatea și toată lumea avea să se încline în fața lui. Știa că avea să se întâmple asta! De câteva zile îl încerca
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
prin care se vedea un camion plin cu lemne, parcat la umbra viței de vie, condusă frumos deasupra terasei. Strugurii încă verzi își sclipeau ademenitor boabele lucioase în lumina care se strecura printre frunzele late. La cât de amețit de foame era, ar fi băgat în gură câteva boabe, oricât de acre ar fi fost. - Dă-mi o mână de ajutor la descărcat și tăiat lemnele, Poetule! Sunt în căutarea muzei, reuși să răspundă, depărtându-se încet de ispita verde și
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
n-am pentru toate diplomă. Și de fapt, la ce mi-ar mai trebui mie diploma? Azi, cu facultățile astea răsărite pe la toate colțurile ca buticurile și-n care orele sunt predate de ”mercenari”, nu de profesori adevărați, mori de foame cu foaia aia numită pompos ”diplomă”, în mână. Las’ că se descurcă băiatu’, am destul cât să nu-mi fac griji pentru ziua de mâine, așa că poți fi liniștit în ce mă privește”, îi spusese el într-o seară lui
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
spre pivniță. După scurt timp, reveni cu sacoșa plină și ieșind din garaj, încuie cu grijă ușa. Se îndrepta către apartamentul mamei sale. Din sacoșă, un clinchet ușor de sticle îi acompania pașii. Trecuse ora prânzului, însă nu-i era foame. Dimpotrivă își simțea stomacul ca pe un ghem de ace și-l încerca o puternică stare de greață. Ajuns în fața ușii apartamentului, răsuci cu grijă cheia în yală și intră fără să facă zgomot. Știa că bătrâna sa mamă, de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
picior îl prinde, poate să-l arunce Și de nu se mișcă... atunci el se duce. Omul, doar "o sută unu" a rostit, Zece metri-n fugă... ursu- a depășit. Pe un mistreț cu dragoste îl strânge, Puiul lui de foame astăyi nu mai plânge. De mistrețu-i mare, se luptă cu el, S-ar putea să moară în acest duel. Uneori câinii, când l-au atacat, Le-a atins coloana, s-a și fracturat. De ajutor omului nu i-a sosit
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
ancestrală cu Religia, motivația sărbătorilor. Legătura puternică dintre mâncare și Religie este ancestrală, conferind pretutindeni în lume forța necesară acestor celebrări. Asocierea mâncării (de fapt o preocupare universală pe scara viețuitoarelor de pe pământ) cu Religia este aparent surprinzătoare, deoarece satisfacerea foamei este un instinct esențial vieții, de la forme chiar necelulare, microbi pînă la oameni. Probabil, acest instinct universal, de alimentare, asociat vieții și implicit supraviețuirii a apropiat cele două domenii. Ba chiar unii savanți susțin că Religia ar fi apărut prin
MÂNCAREA ȘI RELIGIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380250_a_381579]
-
cărnii de porc. Astfel, țăranii săraci, mai ales cei din Balcanii ocupați de turci, au rămas cu porcul ca animal de sărbătorit Crăciunul . Fiziologic, omul, ca și alte animale, posedă un reglaj biochimic și hormonal complex pentru reglarea senzației de foame (ghrelina) și sațietate (leptina). Pe lîngă acești hormoni specifici, mai intervin alții, cum este insulina și un reglaj complex, dar precis pentru reglarea glucozei din sânge (glicemie). Glucoza este combustibilul organismelor, iar scăderea concentrației de glucoză, declanșează senzația de foame
MÂNCAREA ȘI RELIGIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380250_a_381579]
-
foame (ghrelina) și sațietate (leptina). Pe lîngă acești hormoni specifici, mai intervin alții, cum este insulina și un reglaj complex, dar precis pentru reglarea glucozei din sânge (glicemie). Glucoza este combustibilul organismelor, iar scăderea concentrației de glucoză, declanșează senzația de foame. In afară de porc (caz aparte, dirijat de om ), ați văzut animale obeze în mediul lor natural ? Desigur că nu. Așa au fost și strămoșii noștrii, cu excepția unei minorități conducătoare. Obezitatea este o stare ne-naturală a omului, întâlnită în condiții
MÂNCAREA ȘI RELIGIA de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380250_a_381579]
-
Acasa > Strofe > Atasament > IUBIRE MUTĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului IUBIRE MUTĂ de Nicolaie DINCĂ Cu foame surdă sfâșiam din cer Senin și stropi de liniște-absolută, Te căutam în clipă și-n eter Să-mi lecuiești în piept iubirea mută. Și bâjbâiam, de dragoste orbit, Prin pâcle reci, flămând de-o sărutare, Cu cerul gurii fad și
IUBIRE MUTĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380284_a_381613]
-
fac cei care luptă pentru românism. Dacă ar fi să-și pună problema așa, n-ar mai ieși nimic, Republica Moldova n-ar mai fi existat. Eu cred că un scriitor, un slujitor al culturii este tot timpul un muritor de foame. Geniile umanității au fost muritori de foame. Cu toate astea, tocmai ei au schimbat lumea... - Cum vi s-a părut Chișinăul? - Orașul, ca și casa, împrumută din energia locuitorilor. Dl prof. Aurelian Silvestru spunea un lucru pe care îl aprob
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
ar fi să-și pună problema așa, n-ar mai ieși nimic, Republica Moldova n-ar mai fi existat. Eu cred că un scriitor, un slujitor al culturii este tot timpul un muritor de foame. Geniile umanității au fost muritori de foame. Cu toate astea, tocmai ei au schimbat lumea... - Cum vi s-a părut Chișinăul? - Orașul, ca și casa, împrumută din energia locuitorilor. Dl prof. Aurelian Silvestru spunea un lucru pe care îl aprob întru totul. Trebuie să ai tot timpul
„DE ROMÂNISMUL ŞI DE ROMÂNIA DE DINCOLO DE PRUT NU M-AM ÎNDOIT NICIODATĂ” [Corola-blog/BlogPost/94019_a_95311]
-
de o doză de curaj. În România, acest curaj nu este apreciat. Emigrantul este privit de multe ori ca un străin, cu bani și cu aere de occident. Motivele emigrării sunt din cele mai diverse - unii au plecat efectiv de foame, din cauza datoriilor, alții s-au săturat de corupție, sunt și oameni care au simțit că au toate ușile închise în România și, firește, sunt aventurierii, cei care au vrut pur și simplu o viața nouă. Din orice categorie ar fi
Străini în Anglia, străini în România [Corola-blog/BlogPost/94244_a_95536]
-
-l murdăresc nici măcar cu cuvintele lor. Dacă apare imaginea mea, atunci pornești sonorul ca să vad și să aud despre ce este vorba! Doar atunci! - Gata, Boss! răspunde primarul Io Io Io. - Ce p... mea fac ălea acolo că-mi este foame?... Nu mai termină odată de-nvârtit porcul ăla!? - Boss, aveți puțintică răbdare, zice primarul . Apoi apucă un clopoțel și începe să-l agite cu mâna, scoțând un sunet strident. Chiar dacă fetele care se ocupă cu rotisorul se află la câțiva metri
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.12 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378125_a_379454]
-
aproape într-o "marcă comercială" a Ortodoxiei. Este într-adevăr un miracol faptul că influența combinată a acestei teologii sacramentale venită din Apus și a acestei pietăți extraecleziale, individualistă și subiectivă, nu a reușit eradicarea completă a setei și a foamei pentru Sfânta Împărtășanie, pentru o participare adevărată și nu una formala în viața Bisericii. În toate vremurile, dar cu precădere în era noastră tulburată și confuză, fiecare renaștere ortodoxă și-a avut izvorul în "redescoperirea" Sfintelor Taine și a vieții
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378172_a_379501]
-
altei iubiri Trecătoare și ea, ca și pașii din drum Speriind porumbei de iluzii și fum Călători tot mai rări, străzi cu umeri subțiri Și-acel vis de absint, mângâieri că de nea Înflorind iasomii pe deșertul din noi Era foame de crini și pe străzi erau ploi De viori, si de vechi, si de inima mea... Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebun Trupul tău de fântâni, ochiul tău de abis Ne-am găsit prea târziu, ne-am iubit pe
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ferigi umbre lungi desenaPe obrazul tăcut, scutul altei iubiriTrecătoare și ea, ca și pașii din drumSperiind porumbei de iluzii și fumCălători tot mai rări, străzi cu umeri subțiriși-acel vis de absint, mângâieri că de neaînflorind iasomii pe deșertul din noiEra foame de crini și pe străzi erau ploiDe viori, si de vechi, si de inima mea...Răvășind iar un dor neîntâmplat de nebunTrupul tău de fântâni, ochiul tău de abisNe-am găsit prea târziu, ne-am iubit pe un visDintr-o
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cu mama avea vreo patru cadâne... m-a instruit, m-a dus la școli înalte, am făcut și artele frumoase, pictam, scriam poezii...La un moment dat pe mama a izgonit-o din serai și amândouă am devenit muritoare de foame...Am început să vând picturi în bazar, picturi diferite, cu peisaje și ceruri senine, cu vapoare legănate de ape, cu pescăruși și cu bazarul multicolor, cu mansarde și bordeluri...” Mă uitai pe pereți să-i văd picturile, tot castelul acela
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
România să revină din nou românilor, resursele noastre naționale să le folosim noi în interes național, iar infractorii, corupții și trădătorii să-i cazăm în pușcării de categoria a III-a, pentru a învăța și ei ce înseamnă mizeria, sărăcia, foamea și frigul. Dumnezeu să ne ajute în demersul nostru civic, corect și lipsit de politicianisme. Este vremea ca oamenii competenți și patrioți să preia conducerea acestei țări. Primul pas, depolitizați TVR și redați-o publicului său: poporul! DACĂ SUNTEȚI DE
Apel pentru Societatea Civilă din România în vederea depolitizării Televiziunii Naționale [Corola-blog/BlogPost/93589_a_94881]
-
întâlnirii noastre gânduri și înțelesuri legate de trăirea cu adevărat a vieții, a iubirii, de necesitatea de a învăța să trăim prin celălalt și pentru celălalt. Pentru că toți avem o căutare neobosită, nevoia de a trăi o iubire profundă, perfectă. Foamea aceasta de iubire există în toți. Noi, oamenii, nu putem să nu iubim, să nu vrem să fim iubiți. Căutăm iubirea toată viața, avem nevoie de ea, o trăim greșit, dar o luăm de la capăt. Gravităm în jurul ei, ne străduim
La Timişoara – VIAȚA PRIN CELĂLALT [Corola-blog/BlogPost/93654_a_94946]
-
un nou calvar, căci a venit ordin de demolare a casei. Cu un curaj cu care puțini dizidenți se pot lăuda, scriitoarea a ieșit în stradă, în fața Ateneului Român, cu o pancartă agățată de piept, pe care scria: „Declar greva foamei. Vreau să mi se facă dreptate”. A fost preluată imediat de organele de securitate, care nu au reușit să o intimideze. În cele din urmă, i s-a repartizat o casă cu chirie pe strada Theodor Aman nr. 9 A
IN MEMORIAM. Iartă-ne, Stela Covaci! [Corola-blog/BlogPost/93697_a_94989]
-
Primeam câte 600 de grame de pâine neagră ca pământul și când o strângeam în mână, curgea apa din ea”. Vasile Papuc a lucrat la construcția căii ferate Uhta-Vorkuta. Noaptea, în lagăr mureau mulți deținuți de muncă silnică și de foame. Dimineața, venea un om cu căruța și îi scotea din barăci, îi încărca și-i ducea într-o vale, pe lângă care curgea un râuleț, care iarna îngheța. Primăvara, gheața și zăpada se topea, ducând trupurile în râul Peciora. Dacă mureau
Din trecutul istoric și prezentul satului VANCICĂUŢI ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93688_a_94980]
-
întrebat pe el :” i-a zi mă, mă iubești, sau nu?” Iar el de colo zice : ”Ioano, pune mâna, fă mâncare și lasă dracu prostiile, sunt obosit femeie, vin de la muncă”. Asta mă interesa pe mine, că lui îi e foame și e obosit? Aha, mi-am zis, ăsta chiar nu mă mai iubește, că mi-a zis și țața Veta, aia care stă peste drum de Pestrițu, „fă, ăsta-l tău, nu te mai iubește”, „ de unde știi bre?” o chestionai
DIVORȚUL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377096_a_378425]
-
să vezi, Slavă Domnului. - Lasă că-mi povestești când revii la serviciu. Te pup. Pa. - Pa, pa. După plecarea lui David, Adriana reveni lângă cratițele sale, unde la foc mic fierbeau molcome, degajând un miros de-ți strângea stomacul de foame. Când totul era gata, presără verdețurile necesare și le acoperi cu capacele să se odihnească și să absoarbă aromele de la zarzavat. Așteptându-l pe Radu, timpul trecea destul de greu și chiar i se făcuse și ei foame. Nici să și-
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]