KorAP: Find »[drukola/base=fobie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...67 >

1,670 matches

Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672

fobia socială, tulburările de panică (cu sau fără agorafobie) și tulburarea obsesiv-compulsivă (pentru o analiză, vezi Saavedra & Silverman, 2002). De reținut Spence (1997) a verificat existența a șase forme de anxietate distincte, dar corelate la copii: agorafobia însoțită de panică, fobia socială, anxietatea de separare, problemele obsesiv-compulsive, anxietatea generalizată și temerile fizice. De reținut Tulburările anxioase se asociază foarte frecvent. Copiii diagnosticați cu o tulburare anxioasă primară suferă adesea și de alte tulburări anxioase. Pe scurt 5.1 Principalele categorii de

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
tăiată, palpitații cardiace, disconfort) și cognitive/emotive (dorința de a scăpa, teama de a nu pierde controlul asupra propriei persoane, teama de a nu înnebuni). Agorafobia Teama de situații sau locuri care ar putea aminti/întreține un atac de panică. Fobiile specifice Anxietatea și frica produse de un obiect sau o situație și având drept consecință comportamente de evitare. Fobia socială Anxietatea e legată de anumite situații în care individul este supus unor așteptări din punct de vedere social sau al

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
persoane, teama de a nu înnebuni). Agorafobia Teama de situații sau locuri care ar putea aminti/întreține un atac de panică. Fobiile specifice Anxietatea și frica produse de un obiect sau o situație și având drept consecință comportamente de evitare. Fobia socială Anxietatea e legată de anumite situații în care individul este supus unor așteptări din punct de vedere social sau al performanțelor. Tulburarea obsesiv-compulsivă Preocuparea pentru obsesii (gânduri/dorințe ce provoacă anxietate) și/sau compulsii (menite să neutralizeze anxietatea). Tulburarea

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
rezultă direct din folosirea unei substanțe de genul inhalanților, alcoolului, stimulentelor sau medicamentelor. Anxietatea de separare Îngrijorare excesivă privind despărțirea de o persoană iubită (din anturaj) sau de casă; durează cel puțin 4 săptămâni și cauzează neliniște și probleme semnificative. FOBIILE ȘI FRICILE Deși fricile sunt frecvente în copilărie, natura și numărul lor se modifică o dată cu vârsta. Câteva dintre ele sunt prezentate în secțiunea „Pe scurt 5.2” în funcție de stadiul de dezvoltare în care se manifestă. Majoritatea studiilor afirmă că numărul

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
frica de a nu fi trimis la director Adolescent Frică de boală fizică, de proceduri medicale, de vorbit în public, de chestiunile cu caracter sexual, de condițiile politice și economice, de război Sursă: adaptare după Barrios și Hartmann, 1997. O fobie specifică este o frică puternică și persistentă de un anumit obiect sau loc, fără bază rațională (DSM-IV-TR). Adulții și copiii mai mari sunt conștienți de lipsa ei de fundament, dar la copiii foarte mici nu este întotdeauna cazul. Adesea, obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
puternică anxietate se accentuează pe măsură ce copilul se apropie de obiectul temut. De multe ori, este iminentă o dorință puternică de a scăpa, iar incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
multe ori, este iminentă o dorință puternică de a scăpa, iar incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
incapacitatea de a face acest lucru poate determina un arousal puternic (panică). La persoanele care au o fobie specifică, există un risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
risc sporit de apariție și a unei alte fobii, comorbidități fiind tulburările anxioase și de dispoziție. Atenție Diagnosticul de fobie specifică nu se pune decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
decât dacă frica afectează în mod semnificativ funcționarea organismului. La copii și adolescenți (sub 18 ani), fobia trebuie să fi persistat cel puțin 6 luni (DSM-IV-TR). Prevalență Aproximativ 15% dintre copiii care ajung la specialist pentru că suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
suferă de anxietate au fobii specifice, fetele afectate fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
fiind în general mai numeroase decât băieții (Silverman & Nelles, 2001). Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
Atenție În copilărie, sunt necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
necesare multe imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
imunizări. Cea mai frecventă reacție fobică la vederea sângelui sau primirea unei injecții este leșinul. Pe lângă fobiile specifice, mai există două mari categorii de fobii care apar cel mai probabil la mijlocul perioadei de adolescență: fobia socială și agorafobia. Fobiile (specifice, fobia socială și agorafobia) determină reacții de frică în fața unei amenințări iminente, în vreme ce în cazul anxietății generalizate pacientul simte o îngrijorare difuză și nespecifică. De reținut Apariția tulburărilor anxioase la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
la copii se poate datora unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și colab., 1998). Modelul clasic de condiționare oferă cadrul necesar înțelegerii modului în care apar reacțiile fobice - de exemplu, un zbor turbulent poate determina frica de a

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
unor influențe foarte diverse, cum ar fi factorii genetici, temperamentul (inhibiția comportamentală), psihopatologia parentală și alți factori familiali (stilul de comunicare, educația oferită de părinți și istoricul relațiilor de atașament). Etiologia și explicațiile comportamentale ale fobiilor Cel mai adesea, etiologia fobiilor specifice este asociată cu experiențele condiționante individuale (Muris și colab., 1998). Modelul clasic de condiționare oferă cadrul necesar înțelegerii modului în care apar reacțiile fobice - de exemplu, un zbor turbulent poate determina frica de a mai zbura cu avionul - și

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
zbura cu avionul - și, uneori, sugerează și soluții. Tehnicile comportamentale se pot aplica pentru a decondițona reacțiile fobice. Despre aceste programe de desensibilizare sistematică, vom discuta în secțiunea dedicată tratamentului. În afară de condiționarea clasică, mai există și alte explicații comportamentale ale fobiilor: observarea, modelarea și condiționarea operantă. Studiile au arătat că, la unii copii, reacțiile anxioase și de teamă au legătură cu modelul matern, mama având la rândul ei anumite frici (Pickersgill, Valentine, Pincus & Foustok, 1999). Behavioriștii folosesc, de asemenea, condiționarea operantă

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
au arătat că, la unii copii, reacțiile anxioase și de teamă au legătură cu modelul matern, mama având la rândul ei anumite frici (Pickersgill, Valentine, Pincus & Foustok, 1999). Behavioriștii folosesc, de asemenea, condiționarea operantă pentru a explica modul în care fobiile pot duce la apariția unei întregi serii de comportamente evitante. Gloria, din „Cazul practic” de mai jos, poate evita frica pe care o are față de sunetul telefonului dacă îl scoate din priză. Aceste conduite pot duce la compromiterea comportamentului adaptativ

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
la copii au arătat că adolescenții care au avut o relație de atașament anxioasă în timpul micii copilării (atașament anxios-rezistent) au mult mai mari șanse de a suferi de tulburări anxioase decât ceilalți adolescenți (Warren, huston, Egeland & Stroufe, 1997). De reținut Fobiile și anxietatea de separare sunt cele mai precoce forme de anxietate. Atenție Atașamentul insecurizant poate apărea ca și consecință a unor reacții inconsecvente sau excesiv de protectoare la situații de stres. În nici unul din cazuri, sugarul nu învață să interiorizeze informațiile

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
la situații de stres. În nici unul din cazuri, sugarul nu învață să interiorizeze informațiile privind modul de a face față împrejurărilor. În timp, copilul poate ajunge să interpreteze multe indicii exterioare ca fiind posibile amenințări, ceea ce pregătește terenul pentru apariția fobiilor specifice și a anxietății generalizate (Kendall & Ronan, 1990). Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
privind modul de a face față împrejurărilor. În timp, copilul poate ajunge să interpreteze multe indicii exterioare ca fiind posibile amenințări, ceea ce pregătește terenul pentru apariția fobiilor specifice și a anxietății generalizate (Kendall & Ronan, 1990). Factorii biologici și genetici Etiologia fobiilor specifice se explică cel mai bine prin existența unor factori multipli, printre care temperamentul, caracteristicile familiale și trăirea unor experiențe condiționante. Părinții copiilor cu tulburări anxioase spun că, atunci când erau mici, aceștia au avut temperamente mai dificile (plângeau, se smiorcăiau

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
medicale. Inventarul Anxietății ca Stare si Trăsătura pentru copii ([Stait-Tait Anxiety Inventoryă STAIC; Spielberger și colab., 1973) 6-18 ani Este vorba de două scale a câte 20 de itemi care măsoară anxietatea ca stare (situațională) și trăsătură (generalizată). Inventarul privind fobia socială și anxietatea la copii (Social Phobia and Anxiety Inventory for Children, SPAI-C; Beidel, Turner & Fink, 1996) 8-17 ani Aceste scale evaluează asertivitatea, conversația generală, simptomele fizice și cognitive, comportamentul de evitare și comportamentul în public. Programul de interviuri pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
and Parent Versions, ADIS-IV; Silverman & Albano, 1997) 7-17 ani Există versiuni pentru copii și părinți. Evaluează anxietatea și tulburările asociate acesteia. Notă: Pentru referințele tuturor acestor instrumente, vezi Anexa B. Tratament După o trecere în revistă a tratamentelor clasice a fobiilor infantile, Ollendick și King (1998) trag concluzia că modelarea participativă și practica întărită sunt două metode terapeutice confirmate. Prima se bazează pe principiile învățării prin observație (Bandura, 1977), studiile dovedind că este mai eficientă decât folosirea exclusivă a modelelor filmate

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
și în anularea asocierii între acesta și emoție (frică) prin înlocuirea cu o emoție incompatibilă cu teama (relaxarea). Aceasta tehnică și diversele ei variante pot fi instrumente foarte utile pentru a-i ajuta pe copii să își depășească fricile și fobiile iraționale, cum ar fi fobia școlară. Există mai multe variații ale acestei metode în funcție de modul de asociere a stimulului constituit de obiectul fricii cu reacția de relaxare, asociere ce poate fi in vivo (în realitate) sau imaginară. Studiile sugerează că

[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]