746 matches
-
polițiști, alături de câțiva ofițeri, iar în spatele lor, urlând la ei să stea potoliți, șeful de salon. Lumea se ridică speriată în picioare, neștiind ce se întâm- plă. Instrumentele orchestrei încep să dispară pe rând. — Opriți muzica imediat ! strigă unul. O forfotă și o panică generală în toată sala. — Ce este cu mascarada aceasta ? întreabă Cristi. V-am spus doar, dacă aveți întrebări, mă puteți aștepta după con- cert. Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bucăți de vagoane, metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trăit tot timpul În București, priveliștea mi s-a părut acum stranie: o stradă aproape goală, câteva mașini ici și colo, totul „liniștit“ și fără culoare. Astăzi, pretutindeni este viață, poate prea multă și prea dezordonată. Pe străzi e o forfotă neîntreruptă (oare se mai și muncește?). Magazinele — marile și goalele cândva magazine de stat — sunt pline, și aproape Încep să semene cu magazinele occidentale. Pe străzi, toată lumea vinde și cumpără. Cobor din apartament și, chiar În fața blocului, țăranii, micii comercianți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de-mobilizatoare, în fond, sau în distribuirea de „legitimații de patrioți” - apanajul societăților subdezvoltate, restanțiere în materie de istorie contemporană. La aeroportul din Madrid, am petrecut mai multe ore observând lumea în mijlocul căreia nimerisem: o atmosferă de stație de triaj, forfotă, apeluri suprapuse în difuzoare, oameni cu pielea smeadă, îmbrăcați ca noi, latinii din Est, cu reacții previzibile, neliniștiți și guralivi. Doar că nu vorbeau românește, ci spaniolește. O diferență nesemnificativă, după ce sesizai afinitățile psihosomatice. Era chiar straniu să descoperi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Asta explică filozofia lecturilor: orice limbă, oricât de marginală, „urcată” în Expresul Literar, trebuie să se facă auzită, pentru că înseamnă o valoare spirituală: nici o „așchie” nu poate lipsi din viitorul șantier al reconstrucției idiomului originar. Luăm cina în picioare, în mijlocul forfotei generale. Atmosferă de campanie, comodități la repezeală, cu ochii pe ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește, fericit și emoționat că ai ajuns la Paris, unde te afli pentru prima dată, că speri ca orașul să-ți placă (de fapt, știi foarte bine că o să-ți placă, ești programat pentru o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să fi suferit de un spirit excesiv de geometric. Mai degrabă s-a lăsat locuit de o imaginație învolburată. Coborâm din metrou în stația Anvers, la poalele Bisericii Sacré-Coeur, spre care urcăm cu funicularul. Cartierul Montmartre, e trecut de zece seara. Forfotă mare pe străzi și la această oră, chiar dacă majoritatea pictorilor ambulanți și-au strâns șevaletele. Cumpăr, parcă pentru a mă convinge că am ajuns aici, niște ilustrate de la chioșcurile încă deschise, lucru pe care nu-l fac de obicei. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din marmură albă, încăperi și lustre de toate mărimile, răspândind o lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
umblase pe alte poteci. De-acum mă țin de ei, ca să mai prind din poveștile ghidului și să mai schimb impresii pe viu. Vizităm vechile bucătării situate la parter: mese de stejar, grele, scule de gătit butucănoase. Ce muncă, ce forfotă domnea la aceste cuhnii, ce trosnet de vreascuri încinse! Urmăresc, cu ochii minții, o calfă mică, transpirând în prima zi în care tatăl său - un țăran înalt și costeliv - acceptase să-l ia ca ajutor, în deal, la castel, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge înainte! VITALIE CIOBANU: Alte poze la Castelul Trakai, în forfota mesei pe care o luăm în picioare, retrăgându-ne apoi cu paharele de bere și cu ceștile de cafea pe lungile bănci de lemn înșirate de-a lungul pereților: scriitorii germani, Richard Wagner și Felicitas Hoppe, echipați ca pentru un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Maria Briedis, cu Gheorghe Tofan, președintele Asociației moldo-letone din Riga. Sesizez o concurență între Maria Briedis, fosta președintă al Asociației, și noul ei lider. Încerc să-i abat de la această inutilă confruntare a orgoliilor. Pe punte se declanșează o mare forfotă... în jurul mâncării. Înghesuiala e teribilă. Te strecori cu blidul printre alții, înfometați ca și tine, căci de dimineață, de la micul dejun, n-ai mai pus nimic în gură. Oferta e bogată: salate, friptură, sosuri de mai multe feluri, bere, vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Sunt zeci de corturi în care își expun marfa edituri, librării, anticariate, inclusiv unul consacrat Literatur Express-ului, unde se vând cărțile scriitorilor-participanți și fotografii realizate pe parcursul călătoriei. Au loc lansări, recitaluri, ședințe de autografe și discuții improvizate, e multă forfotă și voie bună - o atmosferă care îmi amintește de Piața Saint-Sulpice din Paris, unde participaserăm la o acțiune similară, numită „Marché de la Poesie”. Într-un cort mai mare, se desfășoară ședința de încheiere a Trenului. Moderator este Peter von Becher
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ridicat ostentativ și au anunțat că „vor organiza o altă conferință, a tinerilor, liberă, în marele hol al Ateneului!”. Ana Șincai, incitatoarea la o demonstrație a studenților pe bulevardele bucureștene. pentru care a suferit apoi detenție politică. E de imaginat forfota bruscă ce s-a iscat, securiștii și activiștii prinși de o agitație neobișnuită, telefoane panicate la și de la comitetul central, de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tadman, etajul I, cheile la portăreasă). A revenit apoi aici în 1942, cu intenții expeditive, după ce-și plimbase ghetrele prin toate colțurile țării Cedrului, dar și în Palestina și Siria (fără a-și ascunde, la început, neplăcerea în fața "incredibilei forfote" levantine. Părerile decantate printr-o lungă distilare n-au în comun cu impresiile de suprafață decât concizia. Quai O'Orsay, Foreign Office și State Department n-ar trebui să-și deschidă ușile capitonate decât în fața cunoscătorilor temeinici care au rătăcit
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ce urmează prezentăm câteva din zilele celor trei refugii și unele aprecieri ale epocii respective. Eram în seara zilei de 27 iunie 1940, cu câțiva prieteni pe bulevardul Alexandru cel Bun, strada principală a Chișinăului. Încă nu se întunecase, iar forfota străzii era dominată de vocile și râsetele tinerilor. Cursurile și examenele școlilor, liceelor și facultăților se terminaseră și manifestările de bucurie erau firești. Timpul frumos de început de vară și de vacanță stimula acest elan tineresc. Nimic nu părea să
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
biroul de informație din gara Iași. Ajuns în capitală, pe peronul Gării de Nord, m-am îndreptat cu pași repezi spre casa de bilete, pentru a-mi rezerva un loc la acceleratul de Timișoara care urma să plece imediat. Pe peron o forfotă de nedescris. Mi-am croit cu greu drum și am reușit la timp să-mi procur acel bilet cu loc. Norocul era că totdeauna erau deschise multe ghișee tocmai pentru a se evita aglomerația. Odată cu biletul am primit și informația
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
al lumii. Era și un remarcabil poliglot. Nu l-am avut profesor, dar am ascultat lecțiile sale predate la învățământul postuniversitar. M-au impresionat, de asemenea, cursurile pe care le ținea la liceul sanitar, unde, cu câteva vorbe simple, în locul forfotei se făcea o liniște fermecată nu de modul în care se expunea o problemă, ci de interesantele chestiuni legate de o temă oarecare. A fost și un interesant vorbitor, excelent conferențiar în mai toate centrele din Moldova. Am fost fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
niște camioane și au încărcat tot: cărți, tablouri, icoane și mobilele din bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997. — M-am trezit brusc în toiul nopții. În casă domnea o forfotă continuă. Pași grei răsunau pe parchet. Venise Securitatea. Printr o ușă întredeschisă am văzut în hol un bărbat în haină de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist sau publicist și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu jale la mine: — Ce nu te lași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tu te-ai Înrolat, sunt ca disperată... ...URSITOARE CARE NU CRED SĂ FI AVUT VREUN CUVÂNT În Întâmplarea că mi-am petrecut aproape doi ani din viață În Bacău, orașul a cărui față nu reușise s-o schimbe prea mult forfota militarilor și a refugiaților și nici să-i șteargă din tris tețea și plictisul de moarte, celebrate de un fiu al acestei urbe, poetul G. Bacovia. Răsună din margini de târg, Un bangăt puternic de armă; E toamnă... metalic s-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
început să se crape de ziuă și Bucureștiul trezit din somn se pregătește să înceapă o nouă zi a zbuciumatei sale existențe. Afară e răcoare, dar se anunță o zi senină și luminoasă de primăvară. În fața sediului “Caritas” e mare forfotă. Una după alta sosesc mașinile cu bolnavii și însoțitorii lor, aduși din colțuri ale capitalei. “Bună dimineața»! «Lăudat să fie Isus Cristos!» se salută între ei noii sosiți. «Good morning» ! ne salută cei trei șoferi englezi cu amabilitate și cordialitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
precum semnalele strategice ale oștirii moldovenești semnalând deplasările trupelor dușmane în perioada năvălirilor turco-tătare, pe vremea strălucitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Era un decor hibernal în care grupurile de elevi din perimetrul școlii, animate, gălăgioase, într-o continuă forfotă și mișcare, demonstrau convingător supremația vieții în ciuda unui regim în care drepturile democratice erau flagrant și brutal anulate. Am intrat pe holul școlii, urmărit de zgomotele specifice ale unei recreații mari, transformate într-un uriaș hohot de râs înfricoșător, prelungindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
momentul acela, cineva a observat că lipsește penisul. Nu era vorba că nu se afla la locul lui - era de la sine înțeles, din moment ce pentru asta venise pacientul -, dar nimeni nu-și amintea să fi văzut organul respectiv. Cine-l adusese ? Forfota creștea din ce în ce mai mult, au fost luați la întrebări brancardierii, medicul de pe salvare, au început să se dea telefoane disperate. O infirmieră a agățat, în trecere, o tăviță cu pensete și acestea s-au împrăștiat pe jos, sărind în toate direc
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am trezit în gara Fizeș și am urmărit peisajul pe fereastra vagonului la lumina zorilor până ce trenul s-a oprit în gară la Berzovia. Se făcuse dimineață. În timpul staționării trenului au început să se trezească toți colegii și a început forfota. Fiecare și-a scos câte un sandvici pentru a ne potoli foamea, beam apă de fântână sau chiar minerală. În momentul în care vagoanele noastre s-au atașat trenului de Timișoara și acesta s-a pus în mișcare în direcția
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aș fi susținut chiar eu, la concursul CNC din 2005, în fața obiecțiilor vehemente ale mai multor colegi de comisie. Tot ce pot să spun în apărarea mea este că, pe hîrtie, satira avea o formă (era o satiră, nu o forfotă fără sens), iar dialogul (care pe ecran devine totuna cu zgomotul de fond) avea o vitalitate obscenă, inconfundabilă ; deși scenariul era nesemnat, după două pagini am știut cu cine am de-a face. Dilema mea de-atunci a fost : oare
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]