1,168 matches
-
Biserică unitariana fortificata din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din sec. XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserică reprezintă una dintre cele mai importante biserici fortificate
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
fortificata din Dârjiu este un monument istoric și de arhitectură din sec. XIII-XIV, una din cele șase biserici fortificate din Transilvania incluse în anul 1999 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Biserică reprezintă una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezenta în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat că monument
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
una dintre cele mai importante biserici fortificate secuiești, ea fiind prezenta în toate referințele unor astfel de monumente din Transilvania datorită picturilor murale (în mare parte distruse) din interiorul bisercii dar și arhitecturii fortificațiilor ce o înconjoară. Ansamblul bisericii unitariene fortificate este din 2010 catalogat că monument istoric sub codul . Biserică are la bază o veche bazilica română ale căror elemente datează din secolul al XIII-lea. Ridicarea edificiului actual a început în secolul al XIV-lea și terminat în secolul
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
din fortificație. Turnul bisericii, care se află la sud de biserică propriu-zisă este cea mai veche parte componentă a sistemului de fortificații. Zidul bisericii slujea și că apărare împotriva atacurilor otomane, însă nu este la fel de înalt că cel al bisericilor fortificate săsești, deoarece satul în sine este amplasat la o înălțime destul de ridicată. Zidul are două porți, astfel că turcii intrați pe prima poartă și rămași blocați în incinta cetății să poată fi arși cu smoala fierbinte. Sătenii își țin și
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
Biserica fortificată din Feldioara, comuna Feldioara, județul Brașov, a fost construită în secolul XIII. Ansamblul fortificat este monument istoric, și este compus din: Feldioara (în , în traducere "Cetatea de Pământ", în , în traducere "Cetatea Mariei", în ) este o localitate în județul Brașov, Transilvania, România. Este reședința comunei Feldioara Face parte din regiunea istorică Țara Bârsei, aflându
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
găsea aici între 1211 - 1225. Biserica este construită în stil gotic, pe temeliile bazilicii de la sfârșitul secolului al XIII-lea. Biserica a fost edificată de către coloniștii sași, imediat după plecarea cavalerilor teutoni din cetatea de pe deal și al căror sediu fortificat se afla aici. Bolțile inițiale ale celor trei etaje ale clădirii au fost demolate, fapt care a facilitat crearea de deschideri laterale dinspre nava centrală spre navele laterale. Biserica a fost ulterior distrusă de către tătari în 1241 în prima lor
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
ocazia ridicării casei aflate la nr. 75 din sat. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, comunitatea săsească crește o dată cu venirea în localitatea a unui nou val de coloniști. Ca urmare, sătenii construiesc o a doua biserică în jurul anului 1280 în interiorul fortificat al teutonilor. Numele inițial al bisericii a fost "Heling Kreuz Kirche", în traducere Biserica Sfintei Cruci, numele fiind sugerat de forma bisericii de cruce latină care avea axa centrală mai lungă ca cea a brațelor laterale. Ulterior hramul bisericii a
Biserica fortificată din Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/327753_a_329082]
-
puternică, a avut de suferit datorită zonei prea mari pe care trebuia să o acopere. În zona centrală a atacat divizia a Divizia a 29-a. Planul prevedea o înaintare în regiunea dintre orașe, după care trebuia să atace punctele fortificate care fuseseră încercuite. Acest plan a fost s-a dovedit nerealist, iar Divizia a 29-a a fost blocată în scurtă vreme fără să poată înainta. În sprijinul atacului Diviziei a 29-a a intervenit Divizia a 2-a blindată
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
strategică a frontierei de sud, forțarea Dunării, ocuparea dispozitivului de luptă din regiunea Plevnei, organizarea și conducerea, împreună cu Marele Cartier General rus, a celui de-al treilea asalt general și a asediului asupra Plevnei (august-noiembrie 1877), precum și a asediului orașelor fortificate Vidin și Belogradcik, operație condusă exclusiv. De-a lungul campaniei din 1977-1878, conducerea Marelui Cartier General a fost schimbată de mai multe ori. Astfel, la 2/14 septembrie 1877, în fruntea Statului Major General român era numit colonelul Constantin Barozzi
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
apusene a fost o amenințare continuă la adresa securității Greciei în deceniile al treilea și al patrulea. De aceea, atunci când la putere a venit Metaxas în 1936, s-au făcut planuri pentru reorganizarea forțelor armate naționale și pentru construirea unei linii fortificate defensive de-a lungul frontierei greco-bulgare. Această linie a fost construită și a fost botezată în cinstea liderului de la Atena „Linia Metaxas”. În anii care au urmat, armata a beneficiat de mari sume de bani pentru modernizare. Guvernul elen a
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
și una de tancuri ale italienilor. Corpul de armată al Macedoniei apusene și Corpul al III-lea, întărite continuu cu unități din tot nordul Greciei, au lansat un atac pe 14 noiembrie pe direcția Korytsa. După lupte grele pe linia fortificată italiană, grecii au reușit să străpungă frontul pe 17 noiembrie, cucerind Korytsa pe 22 noiembrie. Datorită indeciziei Înaltului Comandament elen, italienii au reușit să se retragă și să se regrupeze, evitând astfel o înfrângere de proporții. Atacul din Macedonia apuseană
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
cu ajutorul vaselor incendiare, însă, iarăși, fără succes. A început luna aprilie. De pe zidurile orașului se vedeau bine pregătirile pentru asalt din tabăra cruciaților. Faptul că oștirea europeană de 20 000 de oameni s-a decis să asalteze un oraș excelent fortificat, cu o populație uriașă (în capitală se aflau nu mai puțin de câteva zeci de mii de bărbați apți să poarte arme, fără a-i socoti pe mercernari) era o dovadă fie a nebuniei căpeteniilor cruciadei, fie, dimpotrivă, a unui
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
pe o lungime de 250 km, a creat o care acum e recunoscut drept una din cele mai bine-păstrate zone de habitat temperat din lume. Mai multe specii de animale și plante pe cale de dispariție există acum printre gardurile puternic fortificate, mine și posturi de monitorizare. Printre acestea sunt specii extrem de rare ca cocorul japonez, cocorul cu gâtul alb, tigrul siberian, Leopardul de Amur și ursul negru asiatic. Ecologiștii au identificat în jur de 2.900 de specii de plante, 70
Zona demilitarizată coreeană () [Corola-website/Science/334502_a_335831]
-
uneori Tresse sau Batteria ) este o mică insulă (5.226 m² sau 5.257 m²) în Laguna Venețiana din nordul Italiei. Ea este situată pe canalul Vittorio Emanuele, imediat la vest de Tronchetto. A fost una dintre cele opt insule fortificate care, încă din perioada Republicii Venețiene, iar apoi sub administrațiile franceză, austriacă și italiană, au avut sarcina de a apăra Veneția dinspre nord. Trezze a fost una din insulele pe care s-a bazat sistemul de apărare al Veneției. Insula
Trezze () [Corola-website/Science/333385_a_334714]
-
cu garduri de sârmă ghimpată. Din 1951 până la sfârșitul războiului, 3 RAR a păstrat pozițiile tranșeelor din partea estică a diviziei, cele din colinele situate la nord-est de râul Imjin. De partea cealaltă se găseau pozițiile chineze, la rândul lor putenic fortificate. În martie 1952, Australia a sporit implicarea sa terestră prin angajarea a încă două batalioane, trimițând pe front inițial 1 RAR care a rămas în Coreea timp de 12 luni și înlocuit apoi de 2 RAR în aprilie 1953. Ultima
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
100 000 de luptători), și apornit în marș spre Nicopole. Regiunea străbătută de armata cruciată a fost prădată, iar orașul Rahova a fost luat cu asalt și jefuit, iar locuitorii săi uciși sau luați prizonieri. Nicopole era un oraș bine fortificat și bine aprovizionat, iar cruciații nu aduseseră cu ei mașini de asediu pentru a cuceri cetatea. Cruciații au rămas în zonă, așteptând forțele otomane trimise pentru despresurarea Nicopolelui. Sultanul Baiazid I era ocupat de asedierea Constantinopolului, dar și-a mobilizat
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
ocazie, Boioannes a obținut o victorie categorică asupra adversarilor. Boioannes a căutat imediat să își prezerve victoria prin construirea unei mari fortărețe în Munții Apenini, chiar la intrarea în câmpia Apuliei. Orașul Troia din regiunea Foggia a fost de asemenea fortificat, prin introducerea acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento, care a rămas fidel papalității. Înspăimântat de întărirea puterii bizantine în
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
importante, la Campo Baccano, pe Via Cassia, și între Tivoli și Vicovaro. Suferind aceste înfrângeri, musulmanii care ocupau Narni și alte puncte întărite au dat înapoi, refugiindu-se în principala fortăreață sarazină de pe râul Garigliano: este vorba de o așezare fortificată ("kairuan"), a cărei locație nu a fost încă identificată cu exactitate. Asediul său a început în luna iunie a anului 915. După ce au fost respinși în câmpul liber, sarazinii au fost nevoiți să se retragă în dealurile din apropiere. Aici
Bătălia de la Garigliano () [Corola-website/Science/324496_a_325825]
-
Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franța pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincii cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a orașului și cetății medievale. Planul originar al cetății a fost trimis la Viena și aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18
Cetatea Alba Carolina () [Corola-website/Science/327431_a_328760]
-
Binder, susțineau că terenul din apropierea Bastionului Soldisch nu făcea parte din cartierul Iozefin. Deși între clădirile în care se află astăzi Liceul Octavian Goga și Institutul Teusch se mai observă și astăzi fragmente din cea de-a V-a incintă fortificată a Cetății Sibiului, magistratul orașului a hotărât că linia de demarcație a cetății medievale de cartierul Iozefin era actuala stradă Ioan Lupaș. Pe terenul din apropierea Bastionului Soldisch, comunitatea evanghelică din Sibiu a construit în perioada 1881-1883 un orfelinat și Biserica
Biserica Sfântul Ioan din Sibiu () [Corola-website/Science/324059_a_325388]
-
Castelul Nürnberg (în ) este un grup de clădiri medievale fortificate construite pe o creastă din gresie ce domină centrul istoric al orașului Nürnberg din Bavaria, Germania. Castelul, împreună cu zidurile orașului, este considerat a fi una dintre cele mai importante fortificații medievale din Europa. El simboliza puterea și importanța Sfântului Imperiu
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
locuit pentru diferite perioade în castel, unii chiar în mai multe rânduri.> este format din trei părți: castelul imperial ("Kaiserburg"), fostul castel al burgravilor ("Burggrafenburg") și clădirile construite de către autoritățile orașului imperial pe latura de est ("Reichsstädtische Bauten"). Primele clădiri fortificate par să fi fost înălțate în jurul anului 1000. Pot fi distinse trei perioade de construcție a castelului: Castelul și-a pierdut din importanță după Războiul de Treizeci de Ani (1618-1648). În secolul al XIX-lea, odată cu creșterea interesului general pentru
Castelul din Nürnberg () [Corola-website/Science/337670_a_338999]
-
primii locuitori ai insulei. Acesta este principala cale de acces spre oraș (socotind în această categorie și aeroportul). Municipalitatea insulei asigura vizitatorilor posibilitatea practicarii diverselor activități culturale și sporturi - tenis, ciclism montan, golf, călărie, windsurfing, navigație, scufundări, quad, karting! Orașul fortificat Dalt Vila, așezarea feniciana Să Caleta, necropolisul Puig des Molins și câmpiile subacvatice din Posidonia Oceanica sunt cele patru elemente excepționale care au fost hotărâtoare că insula să fie declarată „Patrimoniu al Umanităiiț” de către UNESCO în anul 1999. Structura urbană
Ibiza () [Corola-website/Science/303183_a_304512]
-
a luat licența în matematică la Sorbona, urmând apoi Școala de Aplicație și Geniu de la Fontainbleau (1890-1892). a avut o carieră militară de excepție, fiind șef al Serviciului Geniu al Corpului de Armată Iași până în anul 1898, comandant al regiunii fortificate Focșani-Nămoloasa-Galați din anul 1898, ajungând la gradul de general de armată. În paralel, a predat matematică, astronomie, geodezie, construcții și fortificații la Școala Militară de Artilerie și Geniu din București (1892-1904), topografie la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din
Scarlat Panaitescu () [Corola-website/Science/307092_a_308421]
-
Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704, cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]