940 matches
-
sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii clasice. Este deci posibil să se codeze informația în anumite proprietăți ale fotonului, astfel încât orice efort de a le monitoriza le modifică într-un mod ușor de detectat. Acest efect apare din cauza că în teoria cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din proprietățile lor fizice sunt puternic corelate. Particulele legate nu pot fi descrise specificând stările individuale ale particulelor, deoarece acestea pot să conțină informație într-un mod care nu poate fi accesat prin experimente făcute asupra vreuneia
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanță dintre particule. Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală iar cea circulară poate fi în sens trigonometric sau invers. Orice fel de polarizare a unui foton poate codifică un bit
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală iar cea circulară poate fi în sens trigonometric sau invers. Orice fel de polarizare a unui foton poate codifică un bit de informație, de exemplu polarizarea verticală pentru 0 și cea orizontală pentru 1 sau sens trigonometric pentru 1 și invers pentru 0. Pentru a genera o cheie aleatorie, emițătorul trebuie să folosească polarizarea orizontală și verticală
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
folosită de fapt pentru fiecare puls (emițătorul nu poate să îi spună pur și simplu pentru că și acest mesaj ar putea fi interceptat). În orice caz, receptorul poate să ghicească (și în 50% din cazuri va ghici corect). După recepționarea fotonilor, astfel încât nimeni nu mai poate să-i măsoare, emițătorul îi poate spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
orice caz, receptorul poate să ghicească (și în 50% din cazuri va ghici corect). După recepționarea fotonilor, astfel încât nimeni nu mai poate să-i măsoare, emițătorul îi poate spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
spune unde a ghicit și unde nu. Metodă Ekert folosește perechi de fotoni legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un foton. Metodă se bazează pe trei proprietăți ale legăturii cuantice. În primul rând, se pot produce stări legate care sunt perfect corelate, în sensul că dacă cei doi
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
legați. Aceștia pot fi emiși de emițător, de receptorul autorizat sau de o terță parte, deși în acest caz se pune problema certificării lor. În orice caz, fotonii sunt distribuiți astfel încât cei doi agenți care comunică să primească câte un foton. Metodă se bazează pe trei proprietăți ale legăturii cuantice. În primul rând, se pot produce stări legate care sunt perfect corelate, în sensul că dacă cei doi agenți testează polarizarea verticală sau orizontală a particulelor lor, vor obține rezultate opuse
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
schimbate să fi fost interceptate de o terță parte, care va ști astfel că cheile au fost schimbate și cei doi agenți care comunicau "mint". În criptarea cuantică, atacul tradițional cu "intermediar" este imposibil din cauza principiului incertitudinii. Orice interceptare a fotonilor duce inevitabil la modificarea proprietăților lor, dacă se folosește un detector incorect. De asemenea nu se pot reemite electronii, deoarece asta ar duce la erori inacceptabile. În cazul folosirii metodei de criptare cu electroni legați, ei sunt aproape imposibil de
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
ar slabi "legătură" atât de mult încât acest lucru s-ar detecta imediat. Atacul cu "intermediar" nu poate fi folosit pentru că ar fi nevoie de măsurarea unui electron legat, ceea ce l-ar modifică și pe celălalt, urmată de reemiterea ambilor fotoni, lucru imposibil după legile mecanicii cuantice. Din cauza faptului că o linie de fibră optică e necesară între cei doi agenți care folosesc criptarea cuantică, întreruperea comunicației poate fi făcută foarte usor tăind linia sau, măi discret, încercând interceptarea informației transmise
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
de către Heinrich Rudolf Hertz, a fost necesară introducerea unei noi teorii care să justifice fenomenul, întrucât cea clasică era în contradicție cu rezultatele experimentale. În 1905, Albert Einstein explica legile efectului fotoelectric presupunând că lumina este alcătuită din particule (numite fotoni) și aplicând ipoteza lui Planck, conform căreia energia este cuantificată. Louis de Broglie a extins teoria lui Einstein, susținând că orice particulă în mișcare are asociată o undă. Teza lui de doctorat este publicată în anul 1924, dar el primește
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
au demonstrat, însă, corectitudinea acestor ipoteze. Efectul fotoelectric este un fenomen fizic în care se manifestă natura corpusculară a luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul acestui efect. Relația este cunoscută sub numele de legea
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
în care se manifestă natura corpusculară a luminii. El constă în emisia electronilor de către un corp aflat sub acțiunea radiațiilor electromagnetice. Pentru explicarea lui, Einstein a presupus că fotonii din care este alcătuită lumina ciocnesc atomii din substanța respectivă, fiecare foton incident eliberând câte un electron. Scriind legea de conservare a energiei, se pot justifica legile empirice obținute în studiul acestui efect. Relația este cunoscută sub numele de legea lui Einstein: unde Efectul Compton se referă la împrăștierea radiațiilor Röntgen pe
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
împrăștiată ar fi trebuit să aibă aceeași lungime de undă cu cea incidentă. Efectul Compton a fost explicat considerând natura corpusculară a energiei electromagnetice. Noutatea a constat în introducerea impulsului pentru cuanta de energie. Pentru justificarea fenomenului se consideră că fotonii incidenți ciocnesc elastic electronii din blocul de grafit. Astfel se conservă atât energia sistemului cât și impulsul acestuia. Din legea conservării energiei obținem unde Electronii atomilor ușori și cei din păturile periferice ale atomilor grei pot fi considerați liberi întrucât
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
ciocnesc elastic electronii din blocul de grafit. Astfel se conservă atât energia sistemului cât și impulsul acestuia. Din legea conservării energiei obținem unde Electronii atomilor ușori și cei din păturile periferice ale atomilor grei pot fi considerați liberi întrucât energia fotonului incident este de aproximativ 1550 de ori mai mare decât lucrul mecanic de extracție. Așadar, termenulformula 25 poate fi neglijat. Expresia energiei cinetice este, conform teoriei relativității unde Legea de conservare e energiei devine Scriind conservarea impulsului se obține unde am
Dualismul corpuscul-undă () [Corola-website/Science/299498_a_300827]
-
fizicienilor teoreticieni, s-a dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care descrie toate fenomenele electromagnetice ca fiind mijlocite de particule-unde denumite fotoni. În electrodinamica cuantică, fotonii sunt particula purtătoare fundamentală, care descrie toate interacțiunile legate de electromagnetism, inclusiv forța electromagnetică. Adesea, în mod greșit, rigiditatea solidelor este atribuită respingerii sarcinilor de același semn sub influența forței electromagnetice. Aceste caracteristici rezultă, în realitate
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
dezvoltat o nouă teorie a electromagnetismului cu ajutorul mecanicii cuantice. Această ultimă modificare adusă teoriei electromagnetice a condus în cele din urmă la electrodinamica cuantică, teorie care descrie toate fenomenele electromagnetice ca fiind mijlocite de particule-unde denumite fotoni. În electrodinamica cuantică, fotonii sunt particula purtătoare fundamentală, care descrie toate interacțiunile legate de electromagnetism, inclusiv forța electromagnetică. Adesea, în mod greșit, rigiditatea solidelor este atribuită respingerii sarcinilor de același semn sub influența forței electromagnetice. Aceste caracteristici rezultă, în realitate, din principiul de excluziune
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cuticulă - dendrită - descompunere - diabet zaharat - dializă - diatomee - digestie - electroforeză - embrion - endemism - entomologie - enzimă - erbivor - ereditate - Escherichia coli - eucariote - eugenie - evoluție - ex vivo - extincție în masă - fagocitoză - febră aftoasă - fenotip - fetus - ficat - ficocianină - ficologie - filogenie - fiziologie - floare - floem - fosfolipidă - fosforilare oxidativă - foton - fotosinteză - frunză - fungi - gamet - genă - genotip - glicoliză - glucoză - grăsime - hemogramă - Hepadnaviridae - hermafrodit - herpetologie - heterotrof - hibernare - hibrid - hidroliză - homeostazie - hormon - ihtiologie - imunologie - in situ - in utero - in vitro - in vivo - inimă - insectă - insectivore - insulină - interfază - intestin - împerechere - kinetoterapie - larvă - lemn - lichen
Listă de termeni din biologie () [Corola-website/Science/304578_a_305907]
-
de xenon tind să umple ultimul strat electronic, și pot face acest lucru prin adăugarea unui electron dintr-un atom vecin de xenon. Timpul tipic de viață al unui excimer de xenon este de 1-5 nanosecunde, iar descompunerea sa eliberează fotoni cu o lungime de undă de aproximativ 150 și 173 nm. Xenonul poate forma, de asemenea, excimeri cu alte elemente, cu halogeni, de exemplu: brom, clor și flor. În ciuda faptelor că este un gaz rar, greu și scump de extras
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
ce sunt utilizate în sistemele ce produc vizibilitate noaptea. Celulele individuale dintr-un televizor cu plasmă sunt alcătuite dintr-un amestec de neon și xenon, amestec care este transformat în plasmă folosind electrozi. Interacțiunea dintre plasma creată și electrozi generează fotoni cu raze ultraviolete, care aprinde stratul de fosfor din partea din față a ecranului. Xenonul mai este utilizat ca "starter de gaz" în lămpile de mare presiune cu sodiu. Acesta are cea mai mică conductivitate termală și cel mai mic potențial
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
ml), * aparatură pentru cultivare: laboratorul sau incinta în care se poate menține o temperatură în limita de 21-25șC, ±2 șC și o iluminare continuă uniformă în gama spectrală 400-700 nm. (Se recomandă un flux cuantic de 0,72 x 1020 fotoni/m2 s ± 20%. Acest flux cuantic este egal ce 120 μE/m-2 și se poate obține cu lămpi fluorescente de 30 W de tip universal alb (temperatura luminii de aproximativ 4200 K), emițând aproximativ 8000 de lucși măsurați cu
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]