791 matches
-
Luceferi, când au văzut că grăbim către ei, au strigat tare Zicând: stați, acolo, fraților, că suntem și noi prinși de apă! Deci, cei doi, pe care îi vedeam cum poartă Luceferi în mâna lor, erau Pamfil Duran și Manuil Fragă, care fiind învolburați din dormitoare de zvonul restriștii noastre, dar socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu mai mult de vreo 30 de pași, a răbufnit năprasnic un curent de apă, dând iureș altă viitură, cu care, cât de voie, cât mai mult de nevoie, s-au afundat în hruba necazului și Pamfil Duran și Manuil Fragă, cât înotând, cât ținându-se de bușteni, cum au putut, până când au fost salvați de noi, mai sărmanii, în al căror ajutor porniseră ei, cu atâta inimă-bărbată Cutezător a fost și bietul Ilarion Cărare, cel care nu a mai apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Atunci, tot noi, cei trei, am potrivit o plută mai gospodărească și tocmind-o și mărind-o pe cea de mai înainte, s-au urcat pe ele Daniel Mărăcinescu, fiind el bărbat mai așa, mai uscat la trup și Manuil Fragă, care în armată, fiind mai mic de statură, gâfâia în coada plutonului, cum e soarta tabacherelor, că așa le e porecla acestora, a scunzilor, dar săritor și ambițios, la o adică Deci, se încumetară ei către gura nișei, să cerceteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la gura nișei, n-au putut descoperi nimic, fiindcă Apa era aproape până în tavan, sus, iar pe galerie, se auzea un tumult și o tălăzuire ca un horcăit de pocitanie uriașă, ori de altă bazaconie și alta nu Atunci Manuil Fragă, tot năind înapoi pe plută și contând pe neștiința noastră, ne-a servit o informație, mai întremătoare decât o bărdacă de vin Zicând: e bine, galeria este goală, numai nișa fiind înfundată la gură, încă nu putem ieși Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cât albușul la oul de gâscă Ci noi am avut grijă, ca de obicei, ca sorții de a se duce pe scară în jos, la aprovizionare, cu găleata de apă, să cadă pe mine, pe Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apă, să cadă pe mine, pe Cornel Braiu sau pe Manuil Fragă, care așa măruntac, cum este el, dar duce la tăvăleală, că așa-s tabacherele din pluton, îndesate și vânoase Iar acum, sorții au căzut, vorba vine, pe Manuil Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fragă, care, din scrânciobul lui de funii, s-a dezlegat încetișor și cocoțându-se cu fereală pe geamblac, a luat găleata de toartă și agățând-o la brâu cu o frânghiuță, a pornit-o, în jos, pe scară Cum Manuil Fragă, pentru a putea trece, avusese drum peste geamblac, Pamfil Duran, ca să nu-i stea în cale, s-a răsucit pe o coastă și prinzând capătul unei funii, s-a lăsat în scrânciobul celui plecat, luându-i locul Și numai cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ni se termine lămpile de miner, rău o să o ducem cu toții și mai bine ar fi să o stingem, să nu se consume Ci eu, care socotisem că lămpile ne ajungeau încă o vreme și că tocmai acum, când Manuil Fragă, coborâse după apă de băut, am chitit că nu era cazul să întrerupem lumina lămpii Mai băgasem de seamă că pe întuneric, unora le venea mai greu să nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu se împlânte în mohoreală și să nu se cufunde în disperare, iar acum am avut, așa, o presimțire, că povara tristeții crescuse între oameni Iar de-acolo, dădusem direcția luminii lămpii de miner, ca să vadă a urca înapoi Manuil Fragă, fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fiindu-mi grijă să nu se scapete el de pe fusceii scării Și era tăcere și în bătaia luminii, Apa de jos unduia numai din când în când, aruncând sticliri negre, ca o aripă de corb Deci acum priveam la Manuil Fragă, cum cu găleata legată la brâu, se suia atât de încet pe scară, din fuscel în fuscel, de parcă mergea pe un rând de porumb, prășindu-l de-al doilea, pe îndelete Iar eu nu mă mai sinchiseam de nimic, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sinchiseam de nimic, atât de fără de interes și fără de spor ajunsesem în sinea mea și în judecățile mele și nici nu prea luam în seamă, ce se mai află în jurul meu Ci doar mă gândeam să nu se scapete Manuil Fragă de pe scară, fiindcă găleata, așa spartă cum era și curgea apa din ea, dar devenise pentru fiecare dintre noi o sarcină serioasă și o povară dincolo de puterile noastre, nu numai atâta cât zice cântarul că ar avea în greutate Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în greutate Deci așa fiind starea mea de istovire în așteptare și asta fiind nepăsarea mea, nu am mai luat în considerare ușoarele smuncituri, care se simțeau tremurând, într-o parte a schelelor sondei Însă atunci a ridicat privirea Manuil Fragă și i-am văzut cum ochii i se depărtează între ei și se fac mai mari și întinzându-și gâtul în sus, se arătă înspăimântat, ca de Moarte Zicând cu un strigăt mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un strigăt mare: nea Duran, ce faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-l laț, și-l pusese deasupra mărului lui Adam, slobozindu-se din scrânciobul de frânghii și având limba scoasă și vânătă, ca o vită doborâtă pe o parte, căznea unduind, numai oleacă, din trup Iar atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui Cornel Braiu și laolaltă cu Daniel Mărăcinescu, care îl trăgea cât putea de subțiori pe cel spânzurat Că în adevăr, sătul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
piron, l-am lăsat pe Pamfil Duran privegheat ca un copil de Enea Căpută și de Daniel Mărăcinescu, care-l învăluiau în vorbe blânde, ca în niște scutece moi de bumbac Iar eu, sprijinindu-mi privirile pe grumazul lui Manuil Fragă și cugetând la statura lui de tabachere în pluton, ca și la purtarea lui de până acum, care vădește că este și el persoană pe care te poți baza, am avut așa o idee Încât i-am făcut lui semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să înjghebăm un soi de Armată a noastră, făcută dintre noi, care în situații grele să se țină tare și să intervină spre ajutorarea cui ar fi nevoie și spre folosul întregului nostru grup de necăjiți Iar Braiu și Manuil Fragă au zis că am dreptate, că bine am cugetat și că s-ar cuveni să-l mobilizăm în Armata noastră și pe Daniel Mărăcinescu, care măcar că nu-i prea ajuns de minte și nici prea socotit în cele ce spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în fiecare locușor se vedeau, ici rugi de mure, colo tufe de zmeură, de dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
degetelor ei nu semăna cu nimic din ce văzusem până atunci. Erau de o albeață de mă dureau ochii, dar În același timp păreau de culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima dată a renunțat la cenzură, slobozind îngerul dimpreună cu colivia. Pagina blondă, pagină cu rod. "Mușcă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asta va însemna să nu mai scriu un cuvânt (căci lumea este, oricum, nu doar suprapopulată, ci și copleșită de cărți unice și autori de neratat). Nu mai scriu așadar nimic, mă duc să cumpăr un tort de înghețată cu fragi, de la Bioley.
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
se feresc ! Ca de drac! Morală: Cu un prost la drum de ești, Să-ți faci bine cărțile, Spre-a putea să te ferești, Din tus patru părțile! FABULA MELCILOR Într-o margine de pădure, Umbroasă și fără poteci Printre fragi roșii și mure, Locuiau cu casa-n spinare, Câteva sute de melci; Dintre ei în fiece dată Se detașa net o ființă aparte, Puțin cam... ciudată, Dar foarte dotată : Frumoasă ! Era minunată, Înzestrată cu daruri sublime și multe, Îi plăcea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe bărbați de băutură sau să le ajute în treburile casei, în timp ce bărbații trăgeau din țigările răsucite cu mâna
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-l cu ochișorii încă somnoroși. Nu, eu sunt moș Gheorghe din Sticlăria. Am venit să-ți aduc mere domnești, culese din livada mea. Și de atunci, fie vară fie iarnă, fata îl aștepta pe moșul Gheorghe, care-i aducea ba fragi, ba mure ori alte roade ale pădurii, ținând-o în brațele bătătorite de munca ogorului, împuținat de noile legi ale colectivizării. Nu-și putea da seama de ce se simțea așa de bine în brațele moșului Gheorghe, de ce o privea așa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tăiați pe ascuns, riguros împărțiți pe jumătate între făptași. Laptele la pungă și pâinea neagră rotundă, doar la Suceava, în vacanță (la Focșani nu existau), cumpărate cu pile de la magazinul Arini, intervenții și nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să ne spunem totul chiar dacă-i neplăcut. Când mă duc la șipotul din pădurea cu fagi ca să iau apă vie, simt că din pădure mă urmărește cineva, deși, de câte ori mă duc, intru puțin, la margine și mă uit după ciuperci, fragi, zmeură sau floricele. Într-o zi am dat peste niște păsărele care au fugit puțin pe potecă, s-au ascuns în buruieni, au ieșit mai târziu iarăși pe potecă se uitau la mine și iarăși au dispărut. Nu știu dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]