1,057 matches
-
că este de la sine înțeles să furi din proprietatea publică. Populația își manifesta neîncrederea în Partid la început prin glume, apoi chiar prin afișe dezaprobatoare. Pentru cei care au trăit acei ani, descrierea pare inspirată direct din realitățile românești și frapează prin veridicitatea evocării, de neîntâlnit în manualele noastre. Cel care condusese aproape de unul singur Albania comunistă, Enver Hoxa, a fost portretizat sumar și fără regrete, moartea sa părându-i povestitorului mai relevantă decât îndelungata lui guvernare. Într-adevăr, liderii partidului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
femeie extraordinară"69. Un an mai târziu, în 1954, Mann a cumpărat un exemplar din Electra lui Yourcenar și a început să citească piesa. Mann se extaziase citind scena în care Electra dă piept cu mama ei Clitemnestra. A fost frapat de forța elementelor mitice și sexuale ale acelei scene. A fost cuprins de atâta entuziasm, încât i-a spus că, dacă nu ar fi fost suferind, el însuși ar fi scris un eseu pe această temă istorică: confruntarea între persoane
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în afara târgului, au loc două slujbe religioase, care, una după alta, umplu biserica. Toată lumea bună apare, împărtășind plăcerea extraordinară a intimității. O mare omogenitate a hexisului corporal, adică a modurilor de a-ți ține corpul și de a-l prezenta frapează de la bun început. Corpuri bronzate, drepte și suple, de la copii la bătrâni. Veșminte de vară, desigur, dar sobre. Fără tricouri, cu inscripții în litere groase sau cu motive colorate țipător. Fără pantaloni scurți, dar cu bermude. Nu cu picioarele goale
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
pentru Lovinescu geneza Luceafărului ar avea la bază o experiență concretă de viață ("trăită", și nu "visată"), experiență la care criticul își propusese să "asiste" doar, ca un alt "Demiurg", fără a se (mai) implica efectiv în "poveste". M-a frapat faptul că la fel vede lucrurile, peste timp, și un "eminescolog" reputat din zilele noastre precum Caius Dobrescu, care apropie poemul eminescian mai curând de genul nuvelei realist-naturaliste decât de structura basmului, eroii poemului eminescian fiind, în opinia sa, nu
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
model al "obsedantului deceniu" a fost inventat de ceaușism o spunem pentru generațiile mai tinere pentru a lua distanță de stalinismul dejist. Printr-un contrast controlat și mincinos, ceaușismul trebuia să apară drept un tărâm al făgăduinței. Ceea ce m-a frapat pe mine la lectura romanelor "obsedantului deceniu" a fost vizibila și rudimentara cenzură/autocenzură care făcea ca societatea evocată în roman să fie complet falsificată, în special prin omisiune. Am citit întotdeauna orice roman, dincolo de plaisir du texte și de
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
București în momentul respectiv. Adică: Negoițescu, Doinaș, au venit Cotruș, Cornel Regman, puțin mai târziu Balotă, veneau des cei doi veri Stanca Radu și Dominic -, I.D.Sârbu; și mai erau și alții, de valoare cu totul asemănătoare. Ce m-a frapat la acești oameni? Ce descoperire am făcut? În primul rând că erau puțin sub nivelul radarului public, adică pătrundeau din când în când în presa publică, dar rămâneau marginalizați, erau priviți suspicios și erau și persecutați. Mulți au petrecut o
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
echilateral dezvoltată" era, ca toate societățile, extrem de diversificată în fantasmele, frustrările, opțiunile și alternativele sale, până atunci secrete, adesea inconștiente, rareori mărturisite de bună voie ori până la capăt. V. N. : Interesant. Asta era probabil previzibil, dar pe mine m-a frapat când, să zicem cu un an-doi înainte de 1989, un amic ziarist, Nestor Ratesh, mi-a spus: bagă de seamă că acum sunt toți uniți pentru că sunt contra lui Ceaușescu, dar să vezi ce ceartă o să fie în momentul în care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
un an-doi înainte de 1989, un amic ziarist, Nestor Ratesh, mi-a spus: bagă de seamă că acum sunt toți uniți pentru că sunt contra lui Ceaușescu, dar să vezi ce ceartă o să fie în momentul în care individul cade. M-a frapat observația lui și am ținuto minte. S. A.: Când am mai vorbit de apariția acestei a treia generații de exilați, cea din anii '80, mi-ai spus că și sunetul lor era diferit... V. N. : Da. Chiar fonetic. S. A.: Vreau să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
apariția acestei a treia generații de exilați, cea din anii '80, mi-ai spus că și sunetul lor era diferit... V. N. : Da. Chiar fonetic. S. A.: Vreau să mă opresc puțin la aceste aspecte lingvistico-filologice. E ceva care m-a frapat în momentul în care una din cărțile tale se traducea în limba română. Eram la Ann Arbor pe vremea aceea, prin '93-'94, și m-ai rugat să mă uit puțin peste versiunea românească. M-am uitat și am găsit
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
să ne întâlnim în primăvara lui '92 la Washington, dar corespondasem intens după '90. Deci eram la curent cu scrisul tău, îți știam cărțile românești și noua publicistică de după "Revoluție", conversasem la telefon și față către față, dar nu fusesem frapat de ceea ce m-a frapat când ți-am citit corectura. Vorbim de un discurs destul de tehnic, de teorie literară și de literatură comparată, de critică ideologică, în care aparent n-ar fi prea mult loc pentru expresivitate. Cu toate acestea
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
lui '92 la Washington, dar corespondasem intens după '90. Deci eram la curent cu scrisul tău, îți știam cărțile românești și noua publicistică de după "Revoluție", conversasem la telefon și față către față, dar nu fusesem frapat de ceea ce m-a frapat când ți-am citit corectura. Vorbim de un discurs destul de tehnic, de teorie literară și de literatură comparată, de critică ideologică, în care aparent n-ar fi prea mult loc pentru expresivitate. Cu toate acestea, intervențiile tale pe text dădeau
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
personal pentru simplul motiv că erați deopotrivă români, acest alibi al originii comune, această ficțiune comunitară nu mai funcționează. și e normal. Nu e nicio problemă chiar să apară conflicte destul de serioase între diversele orientări și opțiuni politico-ideologico-culturale. Ceea ce mă frapează este însă personalizarea rudimentară a luptelor de idei, deteriorarea destul de rapidă, până la nivelul suburban, a polemicii. Ca să rezum: la început, mojicia agresivă era localizată într-o "anumită parte a presei"; acum e aproape ubicuă; mai nou, disting tot mai greu
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
există probleme în legătură cu numărul de vocații (inclusiv în Italia). și atunci, a primi preoți catolici de origine română este una dintre soluțiile lor. Un alt exemplu: te plimbi prin Roma și auzi limba română tot la doi pași. Dar te frapează încă mai mult că intri într-o veche biserică catolică, într-o duminică după-masă, biserică de obicei nu prea plină, și absolut toată comunitatea este formată din români uniți. Ei merg la slujbă și pe urmă ies la restaurant, rezolvă
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
din sfera sovietică, iar ieșirea din acest clește, din acest cuplu de vectori care acționează în sensuri opuse, malformând ființa umană, se dovedește foarte dificilă. Europa și America S. A.: Revenind la raportul dialectic dintre Europa și America: am fost întotdeauna frapat de radicalizarea unor ideologii europene pe sol american. Exemplul cel mai cunoscut este cel al liberalismului tocquevillian. În momentul în care el trece oceanul, devine un conservatorism. Desigur, liberalismul a fost mereu într-o fuziune oarecare cu elemente conservatoare, iar
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
vedea sabotată și dinlăuntrul țărilor pe care și le înjghebase, iar faptul se petrecea datorită aceluiași ghimpe din coastă, naționalismul "reacționar" românesc. Cu toate că Moscova a minimalizat, propagandistic, Declarația, importanța ei a fost sesizată de serviciile americane, chiar dacă America a fost frapată îndeobște de respingerea planului economic al lui Emil Borisovici Valev. Politica României dădea roade, atrăgând atenția și Franței, prin discuțiile dintre prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer și președintele Charles de Gaulle, în iulie 1964. Cum Franța era și ea pătrunsă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
decât cuvântul, totuși o dată investit cu atribute ale geniului, de partea lui stă eternitatea; așadar, devenit viziune, reprezentare ori fulguranță, cuvântul se instalează în Pretutindeni și Totdeauna. Din repetatele încercări ale lui Blaga de a defini funcția plurală a poetului frapează una din Discobolul: "Poetul este nu atât un mânuitor, cât un mântuitor al cuvintelor. El scoate cuvintele din starea lor naturală și le aduce în starea de grație". Nici un alt modern n-a avut la noi, ca autorul Nebănuitelor trepte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici că
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Getica. Câte un fâlfâit angelic (Nichita zicându-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai surâsul tău mă încape și eu voi pleca. Bărcile le-am uns cu catran, așteptând să-mi răsară stelele, una câte una
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și toți morții morților mei, / prieteni și rude / ai morților morților mei" (Cosmogonie sau cântec de leagăn). Se vede imediat că, după marii interbelici, acest Nichita cogitativ, el însuși poet de întâia mărime, a adăugat limbajului liric știut sunete inconfundabile; frapează o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o nouă gramatică a textului, pot fi semnalate la unii dintre contemporani, nu lipsiți de har. Nu o dată, totuși, valurile de enumerări insignifiante cad în gol; redundanța, ticurile, manierismul proliferează. Cu Epica magna, Nichita făcea un pas îndărăt. Intervenise oboseala. Frapează autopastișarea, un anumit funambulism, o vizibilă diluție! În Laus Ptolemaei, trecerea de la concepte la poezie eșuează în prozaic și retorisme. În Necuvintele, câteva solilocvii pe teme existențiale, de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
câte o piesă nouă în care se disting inflexiunile unei voci cunoscute. Trecând lejer de la un registru la altul, demontând, recompunând și concentrând procedeele, singuraticul Sorescu (rătăcit "printre poeți") abordează modurile cele mai diverse. În Noaptea de octombrie, după Macedonski, frapează retorica solemnă, afectarea, teatralitatea gestuală; parodiile după Arghezi (Mâhniri, Ion și ai lui) urmează prea de aproape prototipurile și mai puțin un arghezianism al esențelor. În spiritul inspiratelor Cântice țigănești ale lui Miron Radu Paraschivescu, iată un memorabil "cântic" De
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zicea Danță". Și tot el: "Bă, ăsta e dat dracului tot ca ăla de vorbirăm noi: / Zi-i să-i zic, Clemenceanu ăla" ( În capătul trebii). În modul unui moment caragialian (Cum vorbesc țăranii), în Cine mai trece pe drum frapează un amuzant repertoriu onomastic, parțial bazat pe porecle. Pe drum se perindă: "Ai lui Flețu, / Al lui Fleașcă, / A lui Gârlă (...) / Roncicaica, / Coadă a lui Ceapă, / Sandu lui Ciurel, / Tăgărâlă, / Ai lui Mitrofan, / Al băiatului Măriei lui Didu, / Trașcă, / Ai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ale secolului trecut se afirmau câțiva debutanți dintr-o promoție a ruralilor: Marin Sorescu, Ileana Mălăncioiu, Ion Gheorghe, Gheorghe Istrate, George Alboiu, Ioan Alexandru și alții; toți deschiși spre arhetipal și genuin. La Ioan Alexandru din Cum să vă spun frapează un milenarism patetic; duhul satului, sedimentat într-o gestică repetitivă, exorcizează și confiscă, unificând ca la Blaga subteranul (chtonicul), pământul și bolta celestă. Publicat concomitent cu Ana Blandiana (în colecția "Luceafărul", tentat de "zări necunoscute", "atras de ritmuri" și pregătit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
existențial vorbind, o viață plenitudinară demn adăugată înaintașilor din fresce și vechi inscripții. Masca imnografului pasional, conștient totuși de semnele relativității, e a unui cronicar și a unui moralist; în rostirea cronicarului coexistă tandrețe și flăcări; în cea a moralistului frapează tristeți, opriri în loc, gravitate. Imnele iubirii(1983) proclamă prioritatea absolută a iubirii creștine, dimeniune unificatoare: "Virtutea în eternitate / Îmi este dată pe cât pot iubi" (Lucrarea iubirii). Privirea se multă lin de la Voroneț la un Schit brâncovenesc, de la Mater Dolorosa la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate; concomitent, acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul modern al priveliștilor lăuntrice. Privirile evocatorului în transă merg admirativ spre câte un "grande" hispanic, spre vreun principe toscan
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]