19,543 matches
-
scrisul? - se întrebă, luând din cui ștergarul, după ce vasele, rânduite pe grătarul de sârmă, se scurseseră de apă. Toate încercările de până acum sfârșiseră în lehamite, în neîncredere, în dezamăgire înainte de a pune punctul final. Toate începuturile erau anevoioase, primele fraze i se împotriveau cu dușmănie ca niște ființe răuvoitoare, ca niște fiare sălbatice pe care în zadar ar fi încercat să le îmblânzească. Scria, de bine de rău, o pagină, rareori două, dar totul sfârșea, după zile grele de ezitări
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
alta, pe orizontală, ca un teanc de clătite... Da, era o ambiție perfecționistă în această nevoie de logic și de frumos! Ura asemenea cuvinte fiindcă de la ele se trăgea neputința lui de a încheia un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns de logică și de frumoasă. întotdeauna descoperea undeva, uneori ascuns, un defect, o infimă neglijență, o scorie, o știrbitură, o pată, un gunoi. Exact ca în bucătărie după plecarea grăbită a Elenei la serviciu! Dar
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
zis? "Dumenata ai un facies liric. Semeni cu Labiș". Nu-i citisem un rînd. Nici nu-i spusesem că scriu! Mi-am păstrat, pentru zile amare, necitită cartea despre Labiș. Am început-o ieri c-o bucurie acută, de la prima frază. Am, deci, 218 pagini în care-mi pot face sufletul fericit, ocrotit, surd la tot ce mi se întîmplă.
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
la încercare rigoarea tradițională a prozei franceze care miza pe claritate, sobrietate, transparență. Ceea ce frapa era ieșirea din canon: avântul anarhic de porniri și cutume încă necoagulate; reproducerea vocabularuui străzii, care nu căpătase încă destul acces în sanctuarul epic; sintaxa frazei inedită, care desfidea normele în vigoare. Aici, în această narațiune a vălmășagului, motivul icarului prăbușit, care mă preocupă, transpare în forme extreme. în ambele sfere (biografie + operă) este atins superlativul în antiteză. Derapajele pe planul vieții îl înscriu pe Céline
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
este parada clișeelor obligatorii: luptă, ură, dușmanul de clasă, demascare, exemplul sovietic, Lenin și Stalin, partidul, clasa muncitoare etc. Ar fi greu de stabilit, după trecerea unei jumătăți de secol, raprotul dintre sinceritate și conformism în plămada unor astfel de fraze. Instituirea "dublei gîndiri" și a "dublului limbaj" se produsese cu mare iuțeală. Elevii știau despre unii profesori, înscriși cu elan în corul politicii oficiale, că purtaseră cîndva cămăși verzi. "- Lui cutare nu-i vine greu să spună ceea ce spune; trebuie
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
la rândul lui violent, în chip programatic și ostentativ. O arată selecția metaforelor obsedante, vizibile în chiar titlurile altor cărți ale sale (Oceanul schizoidian, Călătorie spre centru infernului", Deliruri și delire", Panopticum. Tortura politică în secolul XX), dar și frecventele fraze de tipul punerii în abis. Iată, în volumul Veneția cu vene violete, una dintre acestea, în care Ruxandra Cesereanu își arogă dreptul de a fantasma întru violență, dezvăluindu-și astfel un mit personal, și anume cel al imaginarului " cum altfel
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și am tăcut. Mi-e sete, mi-e foame... Pereții căptușiți cu trei rînduri de cărți groase mă chinuiesc zădarnic, rugîndu-mă să-i jupoi, să-i eliberez, să fie ziduri adevărate
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Brumaru Pătruns pînă la prăsele-n zbuciumul căutării unei posibilități de a-i găsi un post Tamarei Nikolaevna, sufletul meu nu mai zburdă printre citate, ci se răsucește nervos în carnea cea de toate clipele a umilinței și eșecului. Prețioasă frază, banal sens: n-am reușit nimic pînă acum. Doar că iau tranchilizante mai multe. Și ce n-aș da să mă plimb printre "personaje", nu pritnre oameni! * Citesc cartea despre Labiș cu picătura. Parcă mi-aș turna elixirul încrederii, c-
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
din Iași, pe stradă. * Am citit puțin din cartea despre Labiș, abia 55 de pagini, pe apucate, dimineața, înainte de-a porni în circutiul zilnic de vizite necesare, dar ineficace, Tamarei Nikolaevna. Dar cu cîtă patimă am absorbit literele, cuvintele, frazele ce însetat! Și-mi vine mereu să țip: da, așa e, așa e! Este uimitoare această cunoaștere pe dinăuntru a unor procese de creație, de maximă, de abisală intimitate. Și cît bun simț! Cîte ecouri trezite, ca-ntr-un clopot
A fi poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12792_a_14117]
-
citindu-i ultimele sute de pagini dintr-o suflare lacomă. De la "Grădina", nu m-am mai putut opri! Există, în primul rând, o melodie, un murmur continuu al cuvintelor care au ceva blând, ușor stângaci, voit stângaci, în așezarea lor. Fraza cântă. Un fel de tristețe acceptată, luminoasă, o lacrimă atârnând grea de litera fericită a clipei. "Ce aer curat, spunea unchiul Rubin, a spălat Dumnezeu lumea." Această "lume spălată", strălucitoare, nesfârșit de frumoasă-n perisabilitatea ei infinitezimală, regretul ascuns într-
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
inima caldă de amintirea prozei lui Titel, speranța căt portocala, văntul peste acoperișurile verzi, găndul că, iată, de mult nu mi-a mai dat un telefon Dinescu, ăncă o gură de cafea, o măslinuță controlată la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz, venind acasă cu fetița de la grădiniță, ea, deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot!" Formidabil, mi-am zis, așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
caldă de amintirea prozei lui Titel, speranța căt portocala, văntul peste acoperișurile verzi, găndul că, iată, de mult nu mi-a mai dat un telefon Dinescu, ăncă o gură de cafea, o măslinuță controlată la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz, venind acasă cu fetița de la grădiniță, ea, deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot!" Formidabil, mi-am zis, așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum de
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
arc temporal, se intercondiționează, aflându-se într-un anumit tip de relație (cauzală, finală, consecutivă, concesivă etc.). Se pornește de la eveniment, el este "reperul stabil" (p. 9), partea de propoziție certă a unei, să zicem așa, propoziții istorice integrate unei fraze (mai) ample, supraordonate, prin multiplicarea căreia se ajunge la textul unei epoci. Dar, ca și în textul lingvistic (fie el mesaj literar sau nu), textul propriu-zis al Istoriei, secvența din Textul ei general, nu este totul. Semnificațiile textului unei epoci
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
de nu se observă că l-am iubit nebunește (și-l iubesc) pe Verlaine și pe Apollinaire? Dostoievski și Cehov și Gogol? Înseamnă că i-am citit foarte bine! Nu? * Cum să nu jubilezi la finețea malițioasă a unei asemenea fraze: „Melancoliile îi sînt luxoase, elegante cu premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
arată, ba și-i ascunde!). Neasemuita, nostalgica poveste a lui Terapont ce-și găsește iubita ideală peste țări și mări. Panouri, parcă, de bîlci, pictate naiv, sfîșietor de blînd, în culori voit stîngace. Și ce melodie secretă se degajă din frază, din aranjarea cuvintelor! Îmi cîntă sufletul dulce-amar în timpul lecturii. Și am ajuns doar la pagina 127, mai am, mai am, sînt bucuros, îi mulțumesc din inimă, din toată inima, lui Sorin Titel. (Să nu uit scena antologică, de desen animat
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
săptămîna viitoare va trebui să-mi duc fetița, în fiecare dimineață, pe la opt, opt și jumătate, la grădiniță. Și s-o aduc la douăsprezece. În dreapta mea, într-un unghi făcut de cărțile din bibliotecă am fotografia ei. Deseori, cînd întrerup frazele, o privesc îndelung. Oare ce va crede ea despre mine? Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 11.IX.1980
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
și “anticalofilie”. Autorul Ultimei nopți de dragoste... crede că “talentul nu trebuie să existe ca preocupare” și că “stilul frumos e opus artei”. Ideea venea de la A. Gide; la el “instinctul expresivității pe care-l respinge apare totuși și în frază”. Nu mai puțin la Camil Petrescu, adăugăm noi. Pornind de aici, Vladimir Streinu marchează deosebirea între stil și stilistică, între scriitorul care “scrie numai cu preocuparea de a fixa tipuri de oameni și face stil fără să vrea” și cel
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
Camil Petrescu, adăugăm noi. Pornind de aici, Vladimir Streinu marchează deosebirea între stil și stilistică, între scriitorul care “scrie numai cu preocuparea de a fixa tipuri de oameni și face stil fără să vrea” și cel care “lustruiește cuvintele, împodobește frazele cu adaosuri din afară, le cultivă, le grădinărește și face stilistică”. Marii scriitori, ca Balzac, Dickens, Tolstoi n-au fost stiliști la fel de faimoși. Un alt studiu fundamental, inclus în culegerea de față, este Tipologia literară. Observând cu acuitate literatura română
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
traducător (n.t.). Era necesară și o tabelă de materii, oglindă a volumului impunător sub toate aspectele, de la prima până la ultima copertă. Avant-propos-ul semnat de autoarea adaptării în vers francez este prudent așezat sub scutul unui motto extras dintr-o frază mai dezvoltată, a lui Roman Jakobson, privind intraductibilitatea poeziei, ceea ce justifică libertatea creatoare a traducătorului: “Seule est possible la transposition créatrice”. E o formă de a preveni critica traducerii, mai ales că adaptarea este realizată în versuri și nu traducere
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
Dostoievski în paginile despre Marele Inchizitor. Ultima sextină nu mai este ironică. E vizată direct realitatea crudă: murmurul mulțimii, în crescendo, devine rugă către noul conducător, cerându-i să fie dusă oriîncotro, dar numai să fie dusă. De aici și fraza sintetică a lui Valeriu Rusu, între altele și despre actualitatea ideilor: “Par toutes ces connotations littéraires, culturelles, politiques, nationales, le poème Tsiganiada de Ion Budai-Deleanu est d^un beauté artistique et d^une actualité idéologique surprenantes, même pour le lecteur
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
are țîșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surîs. Există o diferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
și pereții caselor zărite prin geamul zgîriat fin! Aș umbla-n neștire pe străzi, aud un fel de murmur fără cuvinte-n mine, ceva ca un plîns ce nu știe cum să-nceapă. Ascut creioanele c-o lene încîlcită-n melancolie, frazele se încheagă greu. Să nu faci nimic, să privești la infinit lumina, doar atît, ca o rugăciune. Îmi aduc aminte. Dar pînă și a-mi aminti mi se pare un sacrilegiu. Da, să nu faci nimic! Să lași timpul să
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
gesturi măsurate, de gentleman, sosit tot pe la opt, în redacție, unde-s singur deocamdată, redacție aflată pe atunci lângă Teatrul Național. Nu vă amintiți oare rubrica lui despre arhei, începută aici, un eseu dens despre cosmos, conversația simplă, dar pertinența frazei lui, căuta suprainteligențele clujene, Marga, Papahagi, “antrenorul” cum spunea despre sine iscodea prin provincie după cei dotați pentru Păltinișul “catarilor”. Nu s-au potrivit lucrurile, atunci, dar Pleșu, Papahagi și Marga mai târziu, da. Cel puțin doi importanți prozatori au
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
palimpsestului (de pildă, în picturile mai vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan, către experiențe mai terestre, deși
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
primea puhoiul de cuvinte cu o dezinvoltură admirabilă (îmi amintea de dialogurile lui Ion cu șefa), își aprindea țigara și se uita pe geam, îl ignora, din când în când își aducea aminte de instructor, îi pretindea să mai repete fraza insinuând că nu-i înțelesese adâncimile, Ioviță i-o repeta flatat în timp ce eu notam într-un carnet enormitățile emise de instructor. Alcătuisem o prețioasă colecție de expresii idioate, de aberații logice, de cogitații primitive, colecția mea pe care, din păcate
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]