1,005 matches
-
de virtute, dar slabi de minte",împăratul Roș avea inima "haină", fata lui era "ofarmazoană cumplită" etc. Interesant este faptul că personajele din "Povestea lui Harap -Alb"-se comportă aidoma celor din Amintiri ...": craiul își ceartă ăcu vorbe humuleștene) feciorii fricoși, împăratul Roș este pișcat de purici, iar cei cinci tovarăși de drum ai lui Harap Alb, se ceartă în casa de aramă la fel ca învățăceii de la "fabrica de popi" din Fălticeni. Peste tot, vorbirea sau atitudinile personajelor sunt țărănești
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
situații noi, are ritm lent de lucru, este meticulos, perseverent, disciplinat, ordonat, are o reactivitate emoțională lentă, fără exteriorizări pronunțate, este realist, cu simțul măsurii, uneori nepăsător ο Melancolic: are rezistență scăzută la efort, este interiorizat, retras, nesigur, timid, uneori fricos; are o viață afectivă săracă, capacitate de comunicare redusă, este dominat de îndoială, teamă Caracter • atitudinea față de muncă: ο manifestă hărnicie, consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este delăsător, fără ambiție, fără inițiativă, manifestă automulțumire • atitudinea față de alții ο manifestă
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
a unor capodopere din literatura universală. Celebră a rămas paralela pe care Freud o face între tragedia lui Sofocle și Hamlet. Ce îl determină pe "prințul Danemarcei" să amâne până la exasperare pedepsirea lui Claudius? Nu e nici laș și nici fricos, dovadă că îi ucide pe Polonius și fiul acestuia, Laerte. Ezitarea constă într-un fenomen de transfer, Claudius îl asasinează pe rege și îi ia locul în patul conjugal. La fel ar fi procedat și Hamlet, însă tentația sa incestuoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
injurii furibunde, precum Houellebecq, primește în schimb o adevărată poștă a inimii de la cititorii care îi mulțumesc pentru că a îndrăznit să vorbească despre pasiune în acest mod, sau care îi povestesc cum au trecut ei pe lîngă viața lor de fricoși conformiști, mergînd pînă la a-l opri pe stradă, cum a procedat un distins domn care i-a declarat peremptoriu: "Dumneavoastră știți ce înseamnă să o aștepți pe femeia pe care o iubești"! Identificarea e triplă aici; nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mine-n creștet, A-mbătrânit la mine-n creștet.” („Mâinile mamei”) Cuvântul „mama” dobândește o forță nebănuită, o importanță covârșitoare, fără el lumea însăși nu-și cunoaște cursul firesc: „Pruncii îl zuruie. Bătrânii îl visează. Bolnavii îl șoptesc. Muții îl gândesc. Fricoșii îl strigă. Orfanii îl lacrimă. Răniții îl cheamă. Iar ceilalți îl uită. O, Mamă! O, Mamă!” („Cuvântul Mama”) Poetul ajunge să sintetizeze respectul și prețuirea față de principiul matern deosebit de sugestiv: „Mamă,/ Tu ești patria mea!” (în poezia „Mamă, tu ești
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
nimic de cealaltă. Ana cea dintâi e o femeie care se năcăjea și se temea văzându-și copilul pus de Ghiță în spatele câinelui, țipă înspăimântată, grăi jăluindu-se, strigă speriată, apoi pentru a readuce zâmbetul pe fața soțului își purtă (copilul) fricoasă pe Cula. Această femeie își depășeste propriile temeri, nu fără urmă de tremur interior, dintr-o dăruire și o dragoste care emoționează. Ghiță însuși, impenetrabil și adesea constant indiferent, e cuprins la vederea acestui tablou de o înduioșare din ce în ce mai adâncă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
aproape de tot domesticită. Atunci cînd trecătorii mă văd pe malul lacurilor sau al iazurilor, se opresc seduși de frumusețea și maiestatea mea. Elev de clasa a V-a Acolo, din mica sa vizuină, acest animal, în general, foarte cunoscut, pare fricos și neajutorat dar, atunci cînd trebuie, se poate lupta chiar și cu elefanți uriași. Prin pivnițe și poduri i se pun multe capcane dar, de cele mai multe ori, reușește să scape. Cu mustățile sale subțiri și ochișorii strălucitori pare foarte drăguț
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
am spus ceva la primul subiect, m-a oprit și mi-a pus nouă. Sunt convins că n-a ascultat nimic din ce spusesem, dacă l-aș fi înjurat de mamă, n-ar fi auzit. Fantastic, totuși, ce proști și fricoși erau ăștia de la socialism! Sunt convins că și profesoara ta a privit îndemnul la lectura lui Noica tot ca pe un fel de provocare! Dorin Popa: Când a apărut Minima moralia a lui Pleșu, eram deja profesor și am rugat
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
iscoditori și jucăuși, ca două diamante negre într-o sublimă albeață, imaculată, cu obrăjorii rozii; cam urâțică, ziceau cei mari despre mine, dar vioaie și inteligentă. Nu mă prindea nimeni, oricât ar fi fugit după mine, dar eram atât de fricoasă, încât mă temeam și de umbra mea. Aveam părul răsucit în codițe și eram îmbrăcată cu rochiță și șorțuleț înflorat, cu ciorăpei albi trei sferturi și cu pantofiori de lac, negri. Așa erau timpurile, așa era lumea și așa erau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lumină strălucitoare lumină noaptea ca de smoală. Demonii luaseră înfățișarea unor fiare violente și atroce: lupi, urși, râși, tigri, pantere care atacau gnomii și câinii palatului cu mare îndrăzneală. Brigitte ridică toiagul transformând mulțimea fiarelor într-o turmă de pisici fricoase, care s-au împrăștiat care încotro. Melchior și Ariel care erau ascunși au ieșit la vedere, cerând îndurare, dar Brigitte cu toiagul de fildeș îi transformă în stane de piatră. Pentru Marta, bătrâna Brigitte era adevărată mamă, dar sub masca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
totuși, decât tovarășul la care vă tot gândiți, căruia îi simțiți lipsa. Pentru că el chiar este un caz special ! — Sigur, mă descurc uneori. Destul de bine. De asta mă și țin și mă întrețin ei. Un fel de vrăjitor grețos, bolnav, fricos, uituc. Sucit ? Dar care le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
simțit mândru că sunt frate cu cei strălucitori de sub ștreang și am dorit moartea cu o însetare uriașă! Dar numai o clipă, o singură clipă! Pe urmă am privit zvârcolirile, am auzit pârâitul crengilor și numai inima îmi tremura, încet, fricoasă, hoțește, ca nu cumva s-o audă vreun vecin... Peste câteva zile am fost mutat ca suspect... Acuma vezi de ce am fost mutat?... Și crezi că am plâns măcar după ce m-am întors de la pădurea spînzuraților? Sau măcar în tren
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în sine: Atunci cum să nu înțeleagă și generalul?..." De azi-noapte îl urmărea gândul cu generalul și se sforța mereu să-și întărească convingerea. A chibzuit bine, a prevăzut probabilitățile și... Klapka n-are dreptate. De altfel, Klapka e un fricos, care vede pretutindeni călăi și spânzurători. Pe când el, Apostol Bologa, cu trei semne de vitejie pe piept... Sfaturile totdeauna I-au plictisit, dar acuma ale lui Klapka îl înfuriau. Resemnarea i s-a părut o atitudine animalică, nevrednică de omul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e nevoie sî-mi povestești ce s-a petrecut! Ochii tăi îmi spun tot, tot!... O, măcar de-aș putea fi și eu ca tine, bărbat! Dacă am fi toți așa, într-un ceas s-ar sfărâma lanțurile! Ca pe orice fricos, pe Klapka îl înfierbînta curajul și energia altora. Ceru lui Bologa să-i istorisească din fir în păr scena cu generalul, întrerupîndu-l deseori cu aprobări trufașe. Apoi când Apostol sfârși, îl întrebă cu o curiozitate entuziastă: ― Ei, și acuma ce
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum să ascult acuma planurile tale, și încă să mă fac
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în lume. De dimineață până seara, Apostol ședea în cerdac, înconjurat de cărțile lui vechi, în care odinioară își pusese toate speranțele și care, de câte ori a avut nevoie în viață de sprijin, l-au părăsit ca niște prieteni neputincioși și fricoși. Se plimba grăbit prin sistemele falnice de înțelepciune, bătea la toate porțile, din ce în ce mai înfricoșat, dar îndată ce se oprea și ridica ochii spre strada biciuită de ploaie și mânjită de noroi, spre câmpurile și dealurile înverzite și spălate, spre văzduhul cutreierat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lumii... Gross îl privi cu dispreț, zâmbitor mai întîi, apoi cu mirare și în sfârșit izbucni adânc indignat: ― De mii de ani se zbuciumă omul implorând binefacerile Dumnezeului iubirii, și din an în an mai rău! Fiindcă iubirea e zestrea fricoșilor și a neputincioșilor... Martirii întru Hristos primeau moartea preaslăvind pe Dumnezeul iubirii, și totuși Dumnezeu... Victoria creștinismului a fost dobândită prin umilință și lașitate, de aceea a întronat pe pământ domnia falsității, prefăcătoriei, nedreptății... Dumnezeul iubirii a ucis mai mulți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu o lucire de bucurie. Pe urmă Apostol se așeză la picioare și rosti câteva cuvinte care nu cereau răspuns. Căpitanul bolnav zâmbi cu buzele și cu ochii, blând, cu atâta bunătate, că inima lui Apostol începu să tremure repede, fricoasă, ca o pasăre speriată, simțind deodată mustrări dureroase și încredere mare. Și Bologa stătu acolo, în fața bolnavului, aproape un ceas, fără a scoate o vorbă, sorbindu-i privirile din ce în ce mai însetat, ca și cum din ele ar fi vrut să-și adune un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mine, anticipase Gore pandemia, apoi lansase afirmația care gâdilase neplăcut orgoliul lui Sandu. Acum, fiindcă observă cum prietenul a băut pe nerăsuflate paharul cu vin și pare a se liniști gradual, Își continuă ideea. Eu, drept să spun, nu sunt fricos. Da’ când aud de viruși, imediat mă ia cu rece pe la șale. Virușii sunt mici, nu-i vezi, te trezești cu ei pe tine, n-ai ce să mai faci. Îmi iau temperatura În fiecare seară, că așa au zis
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
lui Solomon, fiul lui David, s-a sculat și s-a răzvrătit împotriva stăpînului său. 7. Niște oameni de nimic, oameni răi, s-au strîns la el și s-au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon. Roboam era tînăr și fricos, și nu putea să li se împotrivească. 8. Și acum, voi credeți că puteți ieși biruitori asupra împărăției Domnului care este în mîinile fiilor lui David; și voi sunteți o mare mulțime, și aveți cu voi vițeii de aur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
speriat... ia uite, unii chiar s-au ras în cap ! Ce înseamnă frica! Însă a doua oră pe toți patru îi dă din nou afară, - La tuns nerușinaților! Cei trei nici nu se gândesc să își taie părul, el mai fricos, când ajunge acasă îi întreabă pe părinți, - Spuneți... am eu părul mare?! - Da este cam mare, du-te să te tunzi la Ionel! Îi răspunde tatăl cu bunăvoință. Stani făcea întotdeauna comparații; Neli, apărătorul lui din copilărie la 16-17 ani
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nici o legătură cu el" și chiar că nu am, dar așa reacționează imaginația mea bolnavă când mă sperii și am senzația că trebuie să mă justific pentru orice lucru care ar producă nedumerirea celorlalți. Cât pot fi de imbecil, de fricos, de să mă simt cu musca pe căciulă, chiar și când nu sânt vinovat? Gândesc, mă uit în oglindă în același timp și nu-mi vine să cred. Tipul al început să semene cu mine. Aceeași alură, același costum, aceeași
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
absurd, ar fi posibil, nu cred că ar putea cineva să ți-l comunice. Hai să ne gândim împreună. Să presupunem că cineva poate să vadă viitorul și îți prezice moartea într-un accident de mașină. Ce faci? Dacă ești fricos, stai în casă o viață, sau te ții departe de șosea, te muți la țară sau pe insula pe care nu sânt mașini. Facil, nu? Dacă ești curajos, și nebun pe deasupra, te joci cu șerpi veninoși, sau te lansezi de pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]