918 matches
-
regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost mai nefericiți decît se crede Îndeobște și decît o contestă statuile. Tocmai de aceea ei sînt În măsură să ne vorbească despre fericire. Dar se poate vorbi despre fericire fără să Întindem mîna spre ea? Chiar și această mare friguroasă Îmi ascute nevoia de dragoste. Labirintul Marea e și ea un sfinx pentru Ulise, după cum labirintul e pentru Tezeu un sfinx Învins cu ajutorul firului Ariadnei. Dar Întrebările despre labirint sînt pline de riscuri. De obicei, uităm tocmai amănuntul că prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
luare-aminte. Iar datorită venerației pe care o nutreau pentru el, multe doamne de vază veneau să-l vegheze și noaptea. După această boală rămase foarte șubrezit și cu dese dureri de stomac. Din această pricină, ca și din pricina iernii foarte friguroase, fu pus să se îmbrace, să se încalțe și să-și pună ceva pe cap. Astfel îl lămuriră să accepte două haine gri de postav foarte gros și o beretă din aceeași stofă, un fel de căciulă. În acea vreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să nu se mai simtă singură și abandonată. De Valentin știa că nu era fericit fără ea, dar nici cu ea. În fuga ei distrusese multe, dărâmase totul fără voia ei. În acel moment se simți ca într-o zi friguroasă, ploioasă și fără nici un adăpost. Oare nu toți avem o valoare în noi înșine? Aroganța, ignoranța unora, trufia și subestimarea ne transformă în niște oameni trădați ca de o umbră de demoni, oameni jigniți și umiliți, oameni priviți altfel decât
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Dacă te uiți în oglindă ai să vezi că la colțurile ochilor ți-au apărut încrețiturile acelea de care ne speriem cu toții. Ele marchează o perioadă proastă din viața noastră. Nicky se simțea ca o insectă rănită de o toamnă friguroasă. Viața lui părea că e un templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că a umblat aiurea pe drum, ros de chinul așteptării. Fusesem trecuți la chiaburi, dările se măriseră, iar surorile mele fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă care, în nopțile mai friguroase, băga în casă și cele două capre ale ei. Mama era plecată de cîteva zile la București, iar tata umbla toată ziua pe drum, doar-doar s-o întoarce mama. Plecase într-o zi cu cer de plumb, gata să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mînă ca inginer într-un an de zile. Trebuia să aflu cum... Mă uit la Graur și surîd. El și-a băgat mîinile în buzunare și mă privește nedumerit, așteptînd continuarea. Era astă-toamnă, continuu eu, pe-o vreme mohorîtă și friguroasă, dar la mine în cămăruță era cald, invitata mea stătea pe pat, în penumbră, iar eu îi umpleam mereu paharul. "In vino veritas!", exclam. ...Iar ce nu scoate din om vinul, o face vorba dulce... Așa am aflat că pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le bem împreună, apoi să le spargem de pereți. Cînd am plecat, le-am dat un dos de palmă, aruncîndu-le în bazin. Aș vrea, acum, paharele din bazin să fie singura amintire pe care s-o las în casa aceea friguroasă, în care am fost tot timpul o străină. Am plecat încoace din furie și orgoliu; visam să intru aici, în camera ta, să-ți dau palme și să plec. Te-aș fi căutat pînă în zori și, dacă nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toți pe sub mese, cu mesele în cap. Ca întâmplare: mi s’a răsturnat un pahar cu miere în poșetă; am plâns... Dar a trecut. Casa asta cu rezonanțe exasperante, cu salahori ce continuă lucrul, m’a odihnit totuși... Diminețile sunt friguroase până la 10. De la 10 - 1½ plaje, de cele mai multe ori minunată; serile, răcoroase extrem, mi amintesc că miercuri e 1 octombrie, că vara s’a dus... S’a dus! Iată un cuvânt greu, greu de spus, cu rezonanțe dureroase. Și tu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu-mi merg. Și apoi orânduirea nouă a casei, cu un divan Curti, destul de simpatic ca proporții, în locul scrinului, cu scrinul în camera mea, la fereastră, în locul mesei de bois de rose, cu masa în office, învelită ca o convalescentă friguroasă. Pe divan o caramanie, perina de Belucistan. Masa cu samovarul lângă bufetul cel mare. A sosit și micul Iani; pare foarte simpatic și deschis. Cum venia cu Chirana pe stradă, s’a oprit în fața casei noastre (nu știa că noi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ți-am putut trimite...“. Nu trăiesc decât pentru clipa aceea, toate eforturile mele se îndreaptă spre acest scop. Te iubesc, puștoaică atât de mititică și atât de fermecătoare. Sunt fericită să știu că poate ai să te încălzești, scumpa mea friguroasă. Sunt fericită să te știu în casa unor ființe plăcute, cu fetițe în preajma ta. Îți scriu și pe sub geamul tău, sub balcon, trece regimentul spre câmpul de instrucție; știi că îi spuneam „garda reginei“ în cinstea ta, fiindcă te trezeau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
geroasă; dar nu duce tu grije, vom fi tot atât de bine încălzite, cred, ca George când locuia în casa Florencei. Deocamdată, din prudență inteligentă, nu facem foc; dar de la 1 noembrie instituțiile și deci școlile vor putea face foc în zilele friguroase. Ce bine mă simt când primesc scrisori de la tine; seara, înainte de culcare recitesc pe cele dintâi, pe cele din urmă, pe cele din mijloc, căutându-te în fiecare flexiune a cuvintelor, în tremurul literelor, în iscălitura strânsă și apăsată de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mamei, mi se rupe inima de dor, dar viața o duc vitejește, cu veleitatea de a mă păstra teafără la trup și la minte. [...] Și totuși, Monica dragă, ce bine-i că tu ești acolo; când va trece și iarna friguroasă cu bine peste tine - cine știe ce va fi trecut și peste mine - voi fi mai liniștită. Sunt mulțumită că ți-ai putut împlini gândul; devenise o obsesie la tine și dacă nu ai fi putut pleca poate te-ai fi îmbolnăvit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
36/1948 I 12 februarie [1948], joi dimineață [...] Astăzi e mai frig; se pare că a nins la munte și ne încălzim cu sobița cu gaz care scoate adesea un miros neplăcut în casă, dar dă totuși căldură. Știi ce friguroasă sunt; știu că jumătate din iarnă a trecut, dar nouă aici, în România, ne e frică de crivățul de la răsărit. Azi dimineață am cumpărat trei cărți: Marx-Engel (sic!), Manifestul Partidului Comunist, Lenin, Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capi talismului
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că e deja mult mai bine, n-ai ținut seama deloc! Nu, lasă-mă să te cert. Când viața este destul de grea și pentru tine, când iarna ar putea fi aspră, când știu prea bine cum sunt mansardele - calde vara, friguroase iarna -, tu te lipsești de o sumă ca asta în favoarea lui Ly, care are deja suficiente resurse pentru ea, care speră să-și plătească datoriile cele mai urgente, chiar înainte de 1 noiembrie, care e la zi cu între ținerea locuinței
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neonorate sau fuseseră onorate insuficient. Oricum, beneficiind de galoanele În plus, Alexandrescu a transmis ordinul-rugăminte celor doi comisari de la Despărțiri. Pe pământul Bulgariei aflate sub imineii sultanului otoman Abu Hamid al II-lea (1842-1918), toamna anului 1877 fusese ceva mai friguroasă ca de obicei, sau măcar nopțile ei, altfel nu se explică o altă cerere venită din partea Ministerului de Interne și adresată Prefecturii Fălciu sub numărul 7887/10 septembrie 1877: „...relativ la nevoia ce are Armata Română de flanele și ciorapi
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
după ce pățiseră necazul cu căderea lui Costache în groapa plină cu apă. Acesta întins în pat, legat la cap cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de ajutorul primit de la acea amărâtă de țigancă, care deși săracă lipită, nu a pregetat să le dea ajutorul refuzat de creștini mai înstăriți din Rediu. Se apucă să citească încă odată scrisoarea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
intereseze de frate-su și acesta le trimisese o scrisoare prin care îi înștiința că Gheorghe participase la luptele de la Chilia Nouă și că fusese rănit la mâna dreaptă și era aproape vindecat. Numai că stând în tranșee pe timp friguros, fără echipament mai gros, răcise la plămâni și era internat într-un spital din Chilia Nouă. Maria la auzul acestei vești a început să plângă de nu se mai putea opri iar copiii, nici ei nu se puteau stăpâni văzându
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
admiși iar Săndel la a doua categorie. în aceasta fiind mai mulți decât numărul de locuri, Săndel a fost repartizat la școala din Sibiu. în ziua de 14 octombrie a plecat, tot însoțit de Emilia, spre Sibiu. Era un timp friguros și călătoria cu trenul a durat destul de mult. Cei mai mulți călători o întrebau pe Emilia unde-și duce fiul, comentând că e cam subțire îmbrăcat pentru timpul răcoros iar ea răspundea că la o școală militară, unde va primi haine călduroase
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
studiu. Abia sosit în capitală, avea să se producă decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și am trăit la fața locului valul de evenimente ce i-au urmat, culminând cu alegerea lui Nicolae Ceaușescu la cârma partidului. Pe o vreme urâtă și friguroasă, de sfârșit de iarnă, am stat câteva ceasuri la coadă cu colegii de la "postuniversitar", fiind convocați pentru a ne lua "rămas bun" de la marele conducător. Momentul respectiv nu-mi revine în memorie nici prin răposatul, nici prin mutrele "de doliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nici nu voiau să audă o vorbă în germană. Când i-am spus soției că plecăm la Roma, a fost în al nouălea cer de fericire și avea toate motivele să fie: țară civilizată, frumoasă, călduroasă, ea fiind mereu o friguroasă, teatre, Scala din Milano, bașca revenirea într-un fel la "patria mumă", bunica ei paternă fiind originară din Treviso! Eu am început să mă pregătesc temeinic, am vizitat toți "factorii de răspundere", vorbeam cu soția italiana și ne distram de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
această tărășenie. Mustrările de conștiință care m-au cuprins văzând cum este coborât pe scară s-au pierdut În supărarea mea generală. Dintr-un motiv sau altul, În ziua aceea n-a venit să mă ia nici o mașină și În timpul friguroasei, plictisitoarei și incredibil de lentei călătorii spre casă Într-o sanie Închiriată, am avut destul timp să chibzuiesc. Mi-am dat seama de ce În ziua precedentă mama stătuse atât de puțin timp cu mine și nu coborâse la masă. Am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
optimism și o răbdare ce nu cunoșteau limite, copilul nostru aștepta să clipească un semafor sau să prindă contur o locomotivă ce tot creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale caselor. În zilele friguroase era Îmbrăcat cu o blăniță de miel, cu o șapcă similară, ambele maronii, cu pete cenușii ca de promoroacă și acestea, Împreună cu mănușile cu un deget și cu fervoarea credinței lui Îl Încălzeau și Îți țineau și ție de cald
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o lumină murdară, tristă, filtrată prin norii grei, de plumb. Haricleea, te rog... șoptește ea. Lasă... Haricleea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]