1,748 matches
-
întruchipat de ceilalți, fie că e întrupat de el însuși Ă cu groază, lăsând să se înțeleagă că îi preferă pe cei care nu (se) interoghează. Dar lui, lipsa unui fundament mai adânc, adică absența unei întemeieri metafizice îi produce frisoane: „Cu cât mă gândesc la viață ca fenomen distinct al materiei, cu atâta viața mă înspăimântă: nu are nici o temelie, reprezintă o improvizație, o tentativă, o aventură, și-mi pare atât de fragilă, de inconsistentă, de lipsită de realitate, încât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o idee e exact același lucru. În fine, cum vom vedea, Cioran trăiește cu regretul participării active, dinamice, energice la facerea lumii, dar nostalgia își arată nu o dată chipul senin-întunecat: simpla amintire a propriei angajări în ceva îi produce aproape frisoane de admirație. Iată-l întreg pe Cioran în această succesiune de afirmații contradictorii. Pe de o parte, afirmă: „Orice credință e falsă Ă văzută din afară. A crede e însă la fel de important ca și a respira” (III, 279), pentru a
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Eu am curajul să spun: am greșit, iertați-mă". Piesa aceasta prezintă comunismul așa cum era, dar și sechelele, așa cum le resimțim astăzi, la 20 de ani de la "deranjamentele" din '89, spune regizorul Ovidiu Lazăr, apreciind că replicile ar putea da "frisoane de neliniște" unei anume categorii de public. Datoria noastră, spune Ovidiu Lazăr, este de a nu lăsa memoria să înghețe, într-un timp care presupune un trecut nu foarte îndepărtat. Gina Popa ("Evenimentul", 2 februarie 2009) Angoasa trecutului, angoasele prezentului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
concentrați pe citirea propriilor dosare. Totul părea liniștit și normal... Cu toate astea, ceva mușca din această normalitate... Cînd m-am dus la cei doi supraveghetori de sală, să le cer o lămurire în legătură cu dosarul, am simțit un soi de frison, de spaimă, am simțit că am un comportament excesiv de cuminte, de disciplinat... Aveam un respect grav învecinat cu frica... Mai tîrziu am descifrat această cumințenie ca pe o alarmă, ca pe o panică, ca pe o amenințare... Contactul cu niște
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Aveam un respect grav învecinat cu frica... Mai tîrziu am descifrat această cumințenie ca pe o alarmă, ca pe o panică, ca pe o amenințare... Contactul cu niște hîrtii întocmite de mîna securiștilor era destul ca să reactiveze stări, imagini, mirosuri, frisoane, spaime trăite în birourile securității sau în celulele de la Direcția Anchete, unde erai interogat zilnic, zilnic, zilnic... Nu conta că cei doi supraveghetori erau niște funcționari onești care se aflau acolo pentru a te putea ajuta, ei deveneau, pentru cel
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
practicabile de zece centimetri, câteva costume, o scară cu trepte și gata. Oricât ai fi de actor umple dumneata o scenă... de zece metri pe zece. Mă simțeam de parcă eram în fața unei peșteri uriașe. Cred ca m-au apucat și frisoanele. "ăsta este decorul" am auzit glasul plin de satisfacție al REGIZORULUI. Știam că de la dragoste la ură este doar un pas. Am făcut câțiva pași pe scenă și același glas în care se simțea emoție împletită cu frenezia celui care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă Emilia Jivanov găsește o soluție salutară pentru a îmbrăca scena pe măsura celor ce se petrec în ea și asupra ei. Realul obiect scenografic este suprafața scenei care trăiește o ciudată scufundare în mâlul frisoanelor, lăsându-se acoperită de ridurile unei maree albă. [...] (Paul Cornel Chitic) 1991 VINOVATUL Studioul de Creație Solaris Film Există în creația fiecărui regizor o operă care, ca o matcă vie, nutrește operele lui ulterioare. Filmul generativ al lui Alexa Visarion
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită de trăirile Nastasiei Filipovna din Idiotul lui Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei îi cuprinde. Să fie oare filmul meu o pagină testamentară?! Cum v-ați construit distibuția? Lângă Răzvan Vasilescu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în rost și în viață. Cum creați legatura actor-regizor-public? Prin dragoste. Nu poți să ceri ceva dacă nu te oferi, dacă nu oferi totul. Și această chemare se naște doar din dragoste. Teatrul până la urmă este o relație erotică, un frison în îmbrățișarea scenă-public. Spectatorul vine pentru această întâlnire care trebuie să-l surprindă, să-l atragă, să-l seducă. Iar noi de cele mai multe ori credem că trebuie doar să privească și să-i placă. Nu, nu e de ajuns, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
contradictorii, punând în lumină o criză a comunicării și opțiuni existențiale diferite. Un episod semnificativ este cel al serbării școlare de la sfârșitul anului, când Niculae primește premiul întâi cu coroniță (Partea a doua, volumul I). Bolnav de friguri, cuprins de frisoane, băiatul este dus acasă în brațe de către tatăl său, care, atins tocmai în liniștea sa neturburată, se întreabă: Ce era cu Niculae ăsta? De unde mai răsărise și el cu povestea asta a lui cu școala? Și ce vroia la urma
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aspiranții beletriști care pleacă de la prezumția că literatura română începe cu ei. Dincolo de delirante inventare ludice, de improvizația epatantă și programatic elan demolator, avangarda românească a însemnat schimbarea la față a sensibilității și conștiinței artistice românești, sincronizarea cu acel nou frison sugerat de puzderia de manifeste ulterioare celor lansate de Breton și Marinetti. Avangardismul a fost poate cea mai revoluționară înfăptuire după momentul Eminescu, ceea ce și demonstrează cartea lui Nicolae Bârna, prin virtutea ei de aide-mémoire al unei aventuri literar-artistice cu
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții"; inexplicabil, San Marco, în timp ce dă verdictul cunoscut, studiază (sic!) clipele: studiando gli attimi, pronunzia. Cu mâne zilele-ți adaogi este un exemplu de traducere greoaie, simplificatoare, de translare a enunțurilor, nu și a frisonului metafizic. "Melancolic" este echivalat cu lacrimoso (p. 222), sintagma "al nostru dor" cu platul il tuo sentimento (p. 240), expresia "fără vânt" cu né bufera (fără furtună) pentru a rima cu terra (p. 226), iată tot atâtea abateri aparent benigne
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eu voi consuma doar apa. Votca o va bea rața. Ospătarul nu-nțelege nimic, totuși îi aduce clientului său o votcă și o apă. Nuni pune pasărea pe masă și-i toarnă paharul de votcă, pe gît. Rața are un frison greu ghicibil, pe care Anestin în decriptează ca plăcere: Aha, îți place, nu? Dăduși de gust? Chelner, încă o votcă! Uimit, angajatul barului mai aduce o votcă. Nuni i-o toarnă și pe asta pe gît păsării. Rața se clătina
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
știe cum se poate face asta; sper s-o învățăm cît mai repede...). Dar poți să citești, relaxat și plin de îngăduință, despre ticăloși și ticăloșii? Despre oportuniști și turnători? Despre ratați și curve ideologice? Cum să nu simți un frison cînd un interogatoriu la Consiliul Politic Superior al Armatei îți cerea să o acuzi pe Nineta Gusti (care-a zis ceva rău despre Stalin)? Cum să nu te dezguste criteriile de promovare în facultate și persecuțiile la care erau supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
el, tocmai pentru că în vederea responsabilității morale eroul este apărat de toate legile. Mai mult, Bologa așteaptă "să mai afle de la dînsul ceva nespus de important". Obiectivată (în reproșul tăcut al celuilalt) și temută, vina pe care deocamdată o simte dîndu-i frisoane este că ceva a scăpat înțelegerii lui, sau că acest ceva este blocat în refuzul de a vedea lucrurile sub o altă lumină. Anterior, Klapka îl dojenise blînd: " Ei, ți-a plăcut, filozofule? îi zise căpitanul cu o ușoară imputare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Formulat altfel, adevărul pare să fie acesta: recitirea nu descoperă ceva care să nu fie, deja, așteptat de (im)pacientul cititor. Inventată de el, cheia în care se exprimă "lumea" lui Caragiale ascultă de o rețetă inefabilă, comică pînă la frison. O lume care se repetă, într-o operă care se autocitează ar fi pierdut pe drum mulți entuziaști. De ce nu se întîmplă niciodată așa? Atracția pe care o exercită, tiranic, textul lui Caragiale spune ceva despre măsura veritabilei magii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
malentendu. Cînd implicarea "fandacsiei" și a ...puseului interpretativ (irepresibil în lumea caragialiană) este comică, îi auzim pe Leonida și Efimița. Cînd același efort concentrat auditiv pe scena invizibilă slăbește dramatic puterile eroului, ne aflăm în plin scenariu de groază (un frison ne avertizează de precaritatea graniței între ele). Pe o scară a simțurilor iritate, desigur că percepțiile lui Leiba Zibal ating apogeul: "Ceea ce se petrecea în acel creier ieșea din sfera gîndirii umane: viața se ridicase la o treaptă de exaltare
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
îndeplinea, se spune, și o funcție de consilier pe lângă președinte. Pare neîndoielnic acum, după rolul asumat între timp de apostolul "independenței" Basarabiei, că el îndeplinea o misiune și avea să-i rămână fidel. Atunci însă, apelul său a produs un mic frison printre românii ascultători ai numitului post de radio, ca de altfel și acțiunile regenerative întreprinse de alți intelectuali transpruteni. Curând, lumina s-a aprins și în spațiul românesc, ceasurile au fost repuse și aici în mișcare, cu tendința netă de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de conduită practică ce se impune cu precădere. Revoluția n-ar fi o revoluție adevărată dacă s-ar limita la îndepărtarea unor vârfuri. Ea trebuie să provoace neapărat înnoirea întregului corp social, să producă (pe alocuri a și produs) acel frison regenerativ, pe seama căruia se poate spera o revitalizare a națiunii în ansamblu. Dialog, XXI, 135 (ian 1990) p. 1 DESCHIDERE SPRE CE? Nimic din trecutul nostru nu se compară, strict vorbind, cu perioada postbelică, marcată atât de grav de dictatura
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care conta mai mult pe vechile reflexe totalitare decât pe promisa uvertură liberalizantă. Să fi înțeles atunci dăscălimea, după tragedia de la idele lui iunie, că locul său nu putea fi lângă bâta distrugătoare de valori? Va fi trăit ea salutarul frison, capabil a-i înlesni regăsirea vechii demnități profesionale? Ar fi fost, poate, pentru comunitatea noastră, evenimentul cel mai de seamă după schimbările din decembrie. Căci schimbări se pot produce în viața unui popor, însă ele nu rodesc decât asumate în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
grupărilor armate propriu-zise, FTP în Franța, Partizanii armați în Belgia, Mil în Olanda, Brigăzile Garibaldi, ulterior, în Italia. Aceste grupări ocupă un loc central în gestul eroic al războiului, așa cum îl va prezenta tradiția comunistă, dar ele polarizează, de asemenea, frisoanele și fantasmele adversarilor lor. O altă manifestare a prezenței comuniste, dintre cele mai importante, o reprezintă înființarea celulelor de întreprindere, fie că ele desfășoară sau nu o formă de luptă sindicală. În cea mai frumoasă tradiție a anilor treizeci, în jurul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
d'argile, le communisme mondial au présent, 1970-1986, Ramsay, 1986, pag.35. Eurocomunismul 1 Gilbert Wassermann, "Regards sur le PCI" in M, iunie 1989, pag.22. 2 Lilly Marcou, op. cit., pag. 58. 3 Roger Martelli, op. cit., pag. 228. 4 F. Frison Roche, "Le parti communiste finlandais", Communisme, nr.11 / 12, trimestrele 3 și 4 1986, pag.107. Sfîrșitul iluziilor 1 Privitor la căile diferite ale PCF și PCI, ne vom raporta la lucrarea lui Marc Lazar, Maisons rouges. Les partis communistes
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
de consimțământ informat) și nu i s-au explicat procedura și nici riscurile. Operația a durat 6 ore (1 p.m.-7 p.m.), spunându-i-se că grăsimea era închistată și s-a desprins greu. Postoperator, pacienta a început să prezinte frisoane și dureri. După două zile de la intervenție a fost externată, deși prezenta dureri la piciorul stâng, iar după alte două zile durerile s-au intensificat. Precizăm că pacienta nu a urmat tratament medicamentos în acest timp. După două săptămâni de la
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
pentru naratorul postmodern, și implicit și pentru critic, este să știe ce tip de lectură dorește cititorul mileniului trei, și să-i vină în întâmpinare în chip adecvat. Narațiunea istorică (Mika Waltari, Marco Salvador) trebuie să includă neapărat frescă socială, frisonul marilor iubiri, înfruntări militare sau confruntări de idei; variantele de roman polițist nu exclud viața interioară, fundalul politic sau religios și nici ingredientele psy sau horror (Mc Ewan). La mare preț sunt biografiile romanțate (ale unor personalități reale sau inventate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]