865 matches
-
pe care am s-o povestesc în altă parte. Uneori, mergeam împreună cu Țuți, cel mai bun prieten al meu din copilărie, la furat mere, din livada lui Popa, noi îi ziceam „Nebunu”. Acest Popa era frizer și avea casa și frizeria pe strada Socola, cam vizavi de școala unde învățam noi carte. Livada din spatele casei se întindea până în fundul grădinii lui Țuți, care stătea pe strada Arapului. După ce se înnopta, mergeam pitiți printre meri, spre unul, care era văratic și avea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu paturi de fier supraetajate, dispuse pe ambele laturi ale pereților, care lăsau în mijloc un culoare lat de câțiva metri. Ațipisem fiecare pe unde am apucat să pună capul, dar ne-au trezit și ne-au dus imediat la frizerie. După ce ne-au tuns zero, am primit câte o bucățică de săpun - lăsasem hainele civile la magazie, haine pe care aveam să le mai vedem abia peste doi ani, la lăsarea la vatră - și goi pușcă, am intrat în baie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-a luat imediat în primire. — Ești colegă cu Simonetta la Parlament ? a ciripit ea. — Nu... lucrez în presă. — Aha. La ce ziar ? — La o revistă... — Cum se numește ? Auzind cum se numea, Mariana
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lustruindu-și pantofii - ombeurile bancherilor, vârfurile teșite ale mecanicilor și pantofii de piele cu găurelele ai contrabandiștilor. Grand Trunk, cu tavanele ei boltite și ceramică Guastavino, cu candelebrele ei, cu pardoseala de piatră extrasă din carierele Țării Galilor. Avea și o frizerie cu șase scaune, În care liderii civici erau mumificați cu prosoape fierbinți, și căzi de baie de Închiriat, și ascensoare luminate cu lămpi de marmură translucide, În formă de ou. Lăsând-o pe Desdemona În spatele unei coloane, Lefty o căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile sale ferite și debarcaderele secrete. Recunoștea șalupele poliției de la cinci sute de metri. Comerțul ilicit cu alcool era o treabă complicată. Marea contrabandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sticle. Un bețivan bătrân cu un sombrero viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șoca făcând diverse descoperiri. ― În palmă, Îl informă ea pe soțul ei, mavros sunt albi ca și noi. Sau: ― Mavros n-au cicatrici, doar cucuie. Sau: ― Știi cum se bărbieresc bărbații mavro? Cu un praf! Am văzut prin vitrina unei frizerii. Trecând pe străzile din Groapa Neagră, Desdemona era oripilată de modul În care trăiau oamenii. ― Nimeni nu mătură. Stă gunoiul pe prispă și nu-l mătură nimeni. Îngrozitor. Dar la templu lucrurile erau altfel. Bărbații munceau din greu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
magazinul opticianului A.A. Laurie, cu firmă luminoasă, de neon, În formă de ochelari; Haine de la New York, În vitrina căruia am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant turc din Germania, pe acest Gastarbeiter care face pâine aici, pe Hauptstrasse, În anul 2001. Cu toții suntem compuși din multe părți, din alte jumătăți. Nu numai eu. Clopoțelul de pe ușa „Frizeriei lui Ed“, situată În stația de autobuz din Scranton, sună vesel. Ed citea ziarul, dar Îl lăsă ca să-și primească următorul client. Urmă o scurtă pauză. Apoi Ed spuse: ― Ce-ai pățit? Ai pierdut un pariu? Oprit În cadrul ușii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era veterinarul din cel de-al doilea război mondial, mort de inimă. Tipul meu era membrul unei loje masonice, care se mutase În Texas.) Costumul era doar o parte din noua mea identitate. Tunsoarea conta cel mai mult. Acum, În frizerie, Ed mă dădea cu peria. Pudra de pe perie se ridica În aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut pentru prima oară În oglindă chipul de bărbat. M-am gândit: s-a terminat. Tăindu-mi părul, mă pedepseam pentru vina de a fi iubit atât de mult pe cineva. Încercam să fiu mai puternic. Când am ieșit din Frizeria lui Ed, eram deja o făptură nouă. Dacă mă observau, ceilalți oameni care treceau prin stația de autobuz mă luat drept elev la o școală cu internat din apropiere. Un puștan de la o școală particulară, cu Înclinații artistice, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
poem al său, construit pe alte principii, numit "Spirala". Și acolo, însă, kitsch-ul, sursa esențială a inspirației grupului (vădit în gustul pentru oracole, reclame agramate, melodramă) vira în cazul lui Bobe către inocență și feerie. Iar de la "feerie" la "frizerie" nu va mai fi decât un pas, mic pentru om... Până acolo, să mai amintesc un fapt deloc întîmplător: într-un memorabil număr din "Dilema", tânărul poet a avut curajul să deconstruiască imaginea lui Eminescu, cel în trunks, din fața Ateneului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ateneului, lamentabil transformat de taxidermiștii spiritului într-un Crist român. 155 "Bucla" este organizată ca o biografie, mai mult, ca o apologie a personajului central, Nea Gică, și ca o monografie a lumii lui de carton și poleială, lumea ca frizerie. In prima jumătate a cărții ne mișcăm în gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poleială, lumea ca frizerie. In prima jumătate a cărții ne mișcăm în gratuit și derizoriu, ca într-un film de desene animate cu episoade în care apar mereu aceleași personaje în situații diferite. O mahala dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste toată butaforia. Pe acest
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
background se desfășoară viața și opiniile lui Nea Gică frizerul. De la început el apare drept "cel mai mare frizer din lume", care "deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic la masaj pe ceafă". In frizeria sa cu șase scaune el dă "simultane" de bărbierit ca la șah. în același timp, el este confesorul și consolatorul tuturor celor din cartier. Pentru că nu doarme niciodată, ziua tunde fotbaliști și tenori - aparent singura lui clientelă -, iar noaptea clădește
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
uman de un alt personaj ce bântuie 156 cartea, Vasilescu Dorel, cel ce tundea gazonul terenului de fotbal și care ajunge până la urmă "cel mai mare taxidermist din lume". îmbălsămat asemenea trupului lui Lenin, Nea Gică rămâne mai departe în frizerie, vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul, inițial derizoriu, devine un demiurg, în lumea gândită în termeni de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vizitat din când în când de pacienții ospiciului din apropiere. Pe măsură ce înaintăm în volum povestea capătă adâncime, și ceea ce părea farsă veselă devine în curând dramă. Mai întîi, personajul, inițial derizoriu, devine un demiurg, în lumea gândită în termeni de frizerie, evident frizerul este Artistul și Creatorul, este ombilicul lumilor. Mari viziuni romantice sânt reluate aici grotesc și parodic, adică în singurul fel în care mai pot fi reluate : Să țeseți covoare din părul pe care l-am tuns și să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o mască de clovn trist. Prin tot poemul, printre nenumărate mici detalii de o poezie sclipitoare, suflă un aer înghețat de singurătate. O nevoie disperată de dragoste, reprimată inițial și tot mai acută spre sfârșit însoțește "victoriile" profesionale ale artistului frizeriei. în cartea lui despre ființele imaginare, Borges scria că Dante a construit probabil uriașa mașinărie a "Comediei" doar pentru a insera câteva scene cu Beatrice. Și în "Bucla" s-ar putea spune că laborioasa, amuzanta și carnavalesca transformare a lumii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cartea lui despre ființele imaginare, Borges scria că Dante a construit probabil uriașa mașinărie a "Comediei" doar pentru a insera câteva scene cu Beatrice. Și în "Bucla" s-ar putea spune că laborioasa, amuzanta și carnavalesca transformare a lumii în frizerie s-a petrecut numai ca un fel de camuflaj pentru o poveste 157 de dragoste ce, din pudoare și oroare de clișee, n-a putut fi arătată lumii în alt fel. O fată cu gesturi și vorbe fermecătoare în banalul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Paragină și mizerie de necrezut, în care se complace subumanitatea personajelor. Kitsch-ul interioarelor a fost cu grijă recompus după anume texte caragialiene ("Un artist", de pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu articole bărbătești unde cumpără un costum de haine negru din stofă englezească, o cămașă albă de poplin și o cravată pe fond roșu-vișiniu cu unele desene, deosebit de lată, acest model fusese lansat nu de multă vreme, dând buzna la frizeria sa preferată care se afla nu departe de restaurant unde patronul Îl Întâmpină cu bunăvoință. „Bine ați venit, domnule inginer. Dela o vreme ați dat bir cu fugiții...!” Tony Pavone nu avea timp de palavre. Îi făcu semn să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bărbieri, lucrătorul Îi fâcu baie la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai invizibilă cută. I se adresă admirativ. „Tare frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
extrem de agitată În care visele tălmăcite, mai mult răstălmăcite, Îl avertizau de zilele negre de amărăciune ce aveau să urmeze...! Arestații ce urmau să meargă la tribunal În ziua respectivă fură Îndrumați către o cameră anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]