1,457 matches
-
plăcea. Vroiau alta, coaptă. Ne-au tăiat toate găinile și gâștele și se duceau pe uliță și veneau cu alte păsări, ouă și tot ce mai luau de la săteni. Sora, Oltea, fiind cu patru ani mai mare, bine dezvoltată și frumușică, stătea în pod, ascunsă. Când se trăgea cu tunurile sau se auzeau venind avioanele, repede ne adăposteam în râpă și rușii în cazemată. Fiind prea periculos de-a rămâne în sat, a venit un ordin la primărie să ne refugiem
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
croitorie. Am vorbit cu cumnata de la Galați și poate că va merge la ea, ca să-și facă un rost mai bun, că viața la oraș este mai ușoară. Să știi că a vorbit cu un flăcău de aici, erau potriviți, frumușei amândoi, băiatul era dintro familie cuprinsă, de gospodari, eu nu aveam nimic contra să se ia. Nu știu ce s-a întâmplat, mi-a spus că băiatul voia să-i dăm fetii și pământul din Trauș în afară de ce i s-ar fi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
două sarcini iar din a treia, deși s-a născut un băiat de toată frumusețea, acesta este amenințat să se piardă. − Tare mă tem că o să moară și aista, nu știu ce să fac să-l scot la liman, că tare-i frumușel, dragul bunicăi, încheie Profira; − Apăi Profiră, eu ți-aș spune cum poate scăpa de necaz, numai că ce-ți spun eu te costă, că știi că-s vădană și o duc greu, nu ca alții mai ajunși. Nuți cer mult
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
a lui Bibirig. Cea mai atentă era bineînțeles, Profira lui Nașcu și se învoi să plătească sfatul așa cum a cerut femeia. − Vă-nvăț ce să faceți ca să nu vă mai moară plozii cum e ăsta de care spui, că-i frumușel dar bolnăvior. Ar trebui să te duci acasă și să pregătești tot, să-l trimiți pe gineri-tu să ia animalele de la islaz iar eu am să-i spun lu’ nepotu-meu, pe care-l văd că se joacă pe islaz
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Da’ de ce spui că-s orătănii, că văd că-s frumoase și grase, spuse Tinca trăgând cu ochii spre Toader Axinte, bărbatu-său, care stătea lângă o căruță, unde era culcată o scroafă, din țâțele căreia sugeau vreo 11 purceluși, frumușei și buni de în țărcat, să poată fi vânduți; − Apăi le spun orătănii, fă Tinco, că nu-și mai cunosc rostul de găini să facă ouă, să cadă cloște și să scoată pui. știu numai să se îndoape și să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
veneau și fete, să danseze și să glumească cu băieții de seama lor, ascultând adesea și poveștile, mai adevărate sau mai înflorite ale flăcăilor, care mulți dintre ei fuseseră plecați în refugiu, ca premilitari; Dumitru era înalt de statură și frumușel, părea că este mai mare ca ani, iar uniforma de elev marinar îi stătea foarte bine, scoțând mai mult în evidență fizicul lui deosebit. Fiind în centrul atenției, se învârtea pe lângă fete de rang mai înalt, chiar cu o pregătire
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
l-a înscris la o școală primară românească, ea i-a răspuns: „Pentru că eu și soțul meu ne gândim la viitorul copilului; noi nu trăim în trecut. De instrucția lui maghiară mă ocup eu acasă.“ Adrian era un băiat brunet, frumușel, elegant îmbrăcat și foarte bine-crescut. Taică-său era inginer și locuiau într-o vilă pretențioasă ca un cavou de lux. Aceste două clase primare țin de o perioadă fără experimente erotice, în schimb cu escapade clandestine. Mă aventuram, fără știrea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răspundea, mie în schimb refuzându-mi orice atenție, ceea ce mă făcea să „sufăr“. Inițiative am avut însă eu cu Dan, băiatul unui fabricant de biscuiți: în camera lui din apartamentul de deasupra fabricii, mâncam pe săturate aromații pesmeți. Pe Dan, frumușel, delicat, cu silueta ispititoare sub puloverul mulat pe corp, l-am iubit, așteptând cu dor să vină la mine, unde aveam spațiul convenabil manevrelor erotice: într-o debara, se afla, oblic rezemată de perete, pe înălțimea lui, o somieră pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un aer viril -, venise și ea în vacanță (nu de la studii - căci, după ce terminase liceul, n-o mai preocupa decât ideea unei căsătorii convenabile -, ci părăsind temporar luxoasa lor locuință din Cluj); logodită, își aștepta aici cavalerul: un tânăr avocat, frumușel, pornit pe carieră, până la sosirea căruia acordându-mi mie atâta atenție, încât, în naivitatea mea, eram convins că fata mă place, așa că la apariția „dânsului“, care mi s-a părut deranjantă, m-a cuprins o strașnică gelozie, în stare să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
casă acolo plasat, care constituise reședința propriu-zisă când devenise aici proprietar taică-său, locuiau mama ei vitregă și sora acesteia, profesoare încă amândouă la Școala Normală de Fete și înfocate naționaliste. Aveau un nepot, student în ultimul an la medicină, frumușel băiat, brunet și sprâncenat (deși nu purta barbă, eu îl văd în amintirea mea cu barbă: iluzie optică nu fără semnificație), ascuns acum pe undeva, ca legionar, iar bătrânele se arătau - cu discreție, căci erau dintre aceia care în orice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
își făceau efectul în timp, deci persistau în ea. Copiii o puneau să-și dea chiloții jos (și băieții, dar și unele fete mai îndrăznețe), iar ea se executa cît ai clipi din ochi, cu zîm betul pe buze. Era frumușică, dar avea o pri vire ciudată : se uita ocolit. Mie mi-era rușine - de oamenii care ar fi putut să treacă - să o pun să-mi arate, cu toate că îmi doream și eu foarte mult. O dată mi-am luat inima în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
diamantul mic? Teoriile tale asupra bijuteriilor? Și a doua zi dimineața, după ce-ți căutaseși darul sub perină, dezamăgirea ta, și bucuria apoi, când, ridicând farfurioara cu cremă de deasupra ceștii cu șocolată, ai găsit cutiuța bleu cu inelul?... Ce frumușică erai, cu codițele tale prinse în agrafe, la masa de bois de rose, plecată peste ceașca ce-ți aburea obrajii bruni! Fii binecuvântată în această zi nouă a vieții tale, pentru toate bucuriile ce mi-ai dat, pentru mândria cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mele de când bunul Dumnezeu te-a așezat în brațele mele arzând de dorința să devină un cuib matern. Și bunul Dumnezeu a ales atât de bine bebelușul pe care aș fi vrut să-l am: era așa de drăgălaș, îmbrăcat frumușel și curat în alb, cu cărarea într-o parte, cu ochii încă tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
emoție, de frig și de teama câinilor răi din sat, unii plângeau în hohote, alții lăsau să le curgă pe obraji lacrimi tăcute, fără să le șteargă. Era patetic și sfâșietor. Ascultă un pic, Mie: „Mititel și-nfășețel, și la față frumușel“. Dar ascultă asta, din colindul „Ziurel de ziuă“ (ce frumos, nu?): „Mititel și înfășețel, Cu scutec de bumbăcel, Cu păruțul retezat, Eu pe Domnul l’am lăsat, Pe cea parte de pământ, La casa lui Dumnezeu“. Am scris pe un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lui, cu toții, pe când Giurescu umbla singur pe peron. După amiază vine Popovici (care e un rafinat, știe cum să se poarte) și cum se coboară începe a se săruta cu oamenii, scoate și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i bem și să trăiască Sevastian Moruzi." A rămas Popovici cu ochii holbați. La alegerile de la Folticeni, Popovici-Răcăciuni a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la Telenești. Horă în Telenești dar mai ales bal seara la care face furori tânărul plutonier de jandarmi, băiat frumușel care știe franțuzește, perceptorul, subprefectul și "le beau monde" care în cea mai mare parte e "juif". În iaz oamenii aruncă fatca de prins pește. Prind un fel de pește care samănă cu crapul e însă mai argintiu la coloare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Sienkiewicz. Un mic bufet neacoperit al unei fete: ciocolată, portocale, câteva sticle de limonadă. Funcționari din gară trec, o salută, îi dau mâna, îi spun cuvinte vesele, nimene nu-i cumpără nimic. E adevărat că fata nu-i tocmai frumușică. Cunoscuții ei sunt destul de galanți și foarte economi. Ori marfa ei e pentru călători ce trec. Przemysl dejun în vagon restaurant 300 lei în zloți polonezi, 28 lei zlotul. La Przemysl a ajuns cu oștile sale Ștefan Vodă ș-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Popescu. Doamna, care are studii secundare, l-a mai convins să scrie numele Popescu cu doi p. CUVÂNTUL DE SPIRIT AL UNOR DOCTORIȚE, SAU ADEVĂRUL ÎNAINTE DE TOATE A doua întâmplare privește tot pe niște femei, dintre cele mai tinere, mai frumușele și mai inteligente. Sunt studente în medicină, sârguitoare; umblă la cursuri, la cantină și la căminuri cu gente de piele sub braț, tropăind mărunțel. Din când în când se opresc cașicum și-ar fi adus aminte de părinți ori le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o urmare la o întâmplare reală. Oamenii din vis îi mai văzusem? Poate i-am văzut. Îmi erau cunoscuți, adică i-am recunoscut. Un fecior cam negricios, cu ochii negri, ducea în brațe o copiliță poate de doi ani, foarte frumușică și delicată. El însuși feciorul era bine îmbrăcat, pălărie neagră și bundă brumărie. Nu era fecior, nu era holtei; copila era a lui. O privea cu dragoste și-i cânta: Tata verde, mama neagră: Sărut mâna, cocă dragă! Cum a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că onoarea ei n-a fost atinsă.) În rest, avocatul a repetat tot ce a spus și eminentul procuror, dar de data aceasta nu din punctul de vedere penal, ci civil: la divorț, doamna R.R. urma să primească o avere frumușică, din care putea să-și refacă viața cu prisosință, chiar și după ce le va achita rudelor binevoitoare procentele investite de ele în această afacere. A urmat apogeul mult așteptat al spectacolului: onorabilul judecător Profesor Universitar Emerit Academician Dr. Dr. h.
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
continuă printre câmpii, ca de obicei. Aceleași câmpuri cu grâu sau viță de vie. La o răscruce, cu greu am găsit săgeata galbenă, dar am găsit-o totuși. în spatele meu văd că apare de pe o cărare o tânără blondă și frumușică dar cam speriată. A început să exclame în engleză: Nice to meet you! Sărmana se rătăcise și de câteva ore tot colinda împrejurimile Azofrei. Se ține acum de grupul de pelerini, iar după următoarea localitate, Ciruena, un sat în întregime
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
De fapt, dacă economisești 840 de dolari pe lună și îi investești cu numai 12 % dobîndă anuală, atunci vei cîștiga alți 726 000 de dolari. În total, vei avea un cîștig net de peste două milioane de dolari, ceea ce reprezintă o sumă frumușică. Se mai pune însă întrebarea dacă ți se pare suficient. Ești cu adevărat capabil să îți duci visele la îndeplinire? Ce înseamnă pentru tine a fi independent financiar și cîți bani ți s-ar părea suficienți pentru a atinge acest
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
de epoca mai veche a literaturii noastre. Ioan Mihalache, mitropolitul Naniescu de mai târziu, s-a născut la 15 iulie 1820 în satul Răzălăi (Sorocaă. Rămas orfan, este luat spre a fi îngrijit de unchiul său, arhimandritul Teofilact din Mănăstirea Frumușica. În anul 1831, la vârsta de 11 ani, vine la Iași, stabilindu-se la biserica Sf. Spiridon. După 4 ani de ședere în Iași, unde asistase la punerea pietrei fundamentale a mitropoliei de către Veniamin Costache, în 1833, Iosif Naniescu se
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
deja mestecată de alții. Și va avea impresia că se hrănește cu lucruri sănătoase. Problema e că, mai devreme sau mai târziu, vom vedea și efectele sociale ale unei astfel de ali mentații „sănătoase“. (2012) Tineri de viitor Este spilcuit, frumușel și are un zâmbet atât de dulce, încât îți vine săl întinzi pe pâine, cu unt, în loc de miere. Dacă lar mai fi prins, cu siguranță bunicămea sar fi dat în vânt după el. Numai că, în afară de faptul că ar fi
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]