770 matches
-
câmpul colorat cu verde, galben și presărat cu flori de diverse feluri. Ne-am oprit pe un dâmb și ne-am așezat să bem apă. Ia vezi, mai ai solzul la tine? l-am întrebat pe Hamsterul Ciufulit. Poate ne fugărea din cauza asta. Hamsterul Ciufulit a verificat rucsacul. Solzul era încă acolo. Vreau și eu să găsesc un solz din ăsta, a spus Portocala. Dar Ghidușa de ce a dispărut când l-a găsit? s-a mirat Hamsterul Colțos. Poate pentru că s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
vorbea tot mai rar. Mulți târgoveți și uitaseră. Aveau altă grijă: vulpile; în marginea de miazănoapte a așezării apăruseră o mulțime. Zeci. Peste o sută, socoteau, răbdători, unii. De unde? Speriate, alergând de colo-colo pe zăpada înghețată, erau vânate cu ciomagul, fugărite cu câinii și prinse; cele scăpate se întorceau cuprinse de o spaimă și mai mare. Cineva prorocise lupi albi și când colo!... Târgoveții crăpau de râs! Tăbăcarul nu mai prididea cu argăsitul: femeile se și vedeau pe Strada Mare, purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îi vine de la Iași, patria de suflet a literaturii. Cel despre care vorbim e, cu alte cuvinte, acum, scriitor. Și nici nu a fost altceva, atâta amar de vreme. Iarăși boboci Ca de obicei un nor cenușiu, zdrențuit pe margini fugărea alt vălătuc compact și îl lăsa în urmă pe un cer mov-violet de speranță, ca o scenetă ce se repetă la nesfârșit și în destinul oamenilor. În dreptul străzii unde era așezată școala ca un U imperfect, malul se termina brusc
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu un strat gros de vaselină suspendat deasupra apei< cine ajungea în vârful catargului se prindea de plasă și câștiga purcelușul. Trebuia multă tenacitate, echilibristică, abilitate și să fie buni înotători. Cu aceeași ocazie se aruncau câteva rațe care erau fugărite zdravăn pe mare până reușeau să le prindă amatorii de orătănii. Ziua marinarilor coincidea fericit cu Sărbătoarea Maicii Domnului, se comemorează și astăzi însă cu mai mult fast. De ce avea prietenul lui atâta grijă de mama sa? De ce nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în timp ce Ștefănel, destul de răsărit acum și pe deasupra semănând leit cu tatăl său, mai puțin faptul că el nu era surd, o zbughi ca din pușcă pe poarta casei și începu să urle și să alerge prin curte ca un sălbatic, fugărind găinile pașnice și stârnind o hărmălaie cumplită, până în clipa când vecinul Caloianu, venit și el să dea o mână de ajutor la descărcarea lucrurilor din mașină, îl amenință pe bulgărește cu o sfântă de bătaie, dacă nu voia să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici nu se lăuda cu el, povestea lui era tragic de stupidă. - În seara aceea, mă aflam În portul Le Havre, căpătasem o informație despre unde pot cumpăra marijuana. Am fost reperat de o patrulă de polițiști care m-au fugărit, unul din ei m-a prins și, ca să mă eliberez, l-am lovit... Bietul de el a căzut rău, a murit pe loc. Toate astea erau Într-adevăr consemnate În amănunt În dosarul pe care Stéphane Îl obținuse de la arhivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în picioare, a început să alerge după el spre propria lui stupefacție, însă, fără nicio șansă de a-l prinde, pentru că Jorge era în una din acele sesiuni somnambulice în care se visa, probabil, într-o întrecere atletică sau era fugărit de cineva. Atunci ologul se oprește, în deplină cunoștință a facultăților sale motorii, dintr-odată revenite la realitate. De fapt, se oprește ca să poată reflecta la inutilitatea gestului ce încerca zadarnic să-l poată atinge pe Jorge. Toate ziarele locale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat; un spațiu al umbrelor și al spectrelor ce se mișcă relaxat, fără grabă, la ralanti. Fugărit și hăituit din toate părțile, odată ajuns în acest fund de lume, descoperi dintr-o dată că ai foarte mult timp. Pentru că aici nu e nimic care să te streseze sau să te mâne din urmă, pentru că aici nu consumi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
justificare logică, spiritele sunt de mucava, bolnavii sunt închipuiți, vindecările miraculoase sunt probe de prestidigitație. Fiecare, prins în acest joc, își joacă rolul său, inclusiv echipa de filmare din fața adevăratei echipe de filmare, ce trebuie să simuleze imortalizarea miracolelor. Unii fugăresc cu mâinile prin aer curenții energetici, alții incantează rugăciuni. Cei în cărucior par să știe totul și sunt plini de solicitudine. Din când în când, câte unul se individualizează din mulțime și ține câte o cuvântare pe amvonul din holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu m-a mai părăsit. Re-nefer a încercat și ea să mă liniștească. Ea nu era nemulțumită de târgul care se făcuse. - În Egipt, spunea ea, băieți sunt circumciși când li se schimbă vocea. E un moment destul de vesel - îi fugăresc pe băieței și-i prind și după acea sunt foarte răsfățați și tratați cu dulciuri și orice bunătăți mai vor ei. Stai liniștită, o să supraviețuiască. - O s-o facă omul meu de strajă. Nehesi a mai dat o mulțime de piei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și vorbea cu buzele strânse dar nu încerca să-l întrerupă sau să-și antreneze și oaspeții în ceea ce lui Vultur-în-Zbor i se părea a fi un ritual privat. — Vremuri bune, spuse contele Cerkasov. Cavaleria atacă în dimineața de după bal. Fugărește cazacii de-a lungul câmpiei întinse. Saloanele Petersburgului, înțelepciunea bărbaților, frumusețea femeilor, vinul curgând șuvoaie și relațiile - nu toate din ele sociale, ha? Râse: ascuțit, nervos. — Aleksandr, zise într-un final Irina, dar ceea ce se voise a fi un reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii primite, mă doare Îngrozitor fruntea. O durere cumplită, de care nu mai scap. Proteza de lemn e sprijinită de un scaun, lângă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe lîngă mesele de cafenele, fugărit de un detașament guițător de adolescente cu pălării de carnaval. Sleit de zgomot și de veselia tenace, le-am lăsat baltă pe cele două doamne tenismane și m-am refugiat În birou. În piață pătrunsese o nouă platformă, decorată prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra Cațaveiului. Parcă altfel lătrau și câinii. Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se încurcaseră ca într-o capcană, nu mai era nici o scăpare. Privi cerul care se lumina spre margini. Câmpia căpătase o scoarță albăstrie, pe care se fugăreau dâre albe de zăpadă spulberată. Era curată, curată. Bucureștiul - nicăieri, poate stătea pitit sub omăt, undeva, dincolo de păduricea încremenită. Dumitru tot mai căuta din ochi un pom mai înalt, până la care să se ducă. Cât vedeai cu ochii nu se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pretutindeni se arătară oameni. Îi văzuseră. Sergenții strigară după ei să se oprească, pe urmă au început să tragă de departe. Ajunseseră lângă baltă. Ochii brotanilor licăreau în apa moartă. În trestii se mișcau șobolanii, rodeau tulpinile tari și se fugăreau. Pe malurile sălbatice se iviră 360 copoii. Pungașii văzură uniformele și lucirea stinsă a armelor. Gloanțele șuierau alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două zile pentru a mă interesa dacă fuseseră În sfârșit achiziționați pentru mine noul specimen Hairstreak al lui Champan sau recent redescoperitorul White al lui Mann. Am Încercat să jucăm tenis pe un teren public; dar un vânt de iarnă fugărea pe el frunzele veștede și, pe lângă asta, Lenski nu prea știa să joace, deși insista să ni se alăture, cu paltonul pe el, Într-o asimetrică partidă În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de noroi, se zbenguiau prin jur; fete extrem de atrăgătoare, dar neîngrijite, menite să aducă pe lume peste câțiva ani - la Începutul lui 1946, mai exact - o recoltă neașteptată de copii cu sânge turcesc sau mongol În vinele lor inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din viața ta. Când a fost asta? La sfârșitul lui martie? Începutul lui aprilie? Căsniciile nu se erodează așa repede. Nu când oamenii se iubesc. Eu încă îl iubesc, mi-a răspuns Rachel. Dar Terrence mă îngrijorează. — Omul te-a fugărit până pe partea cealaltă a pământului ca să te convingă să te măriți cu el. Îți aduci aminte? El a venit după tine. La început, nici nu erai sigură că îți place. Aia fost demult. Asta e acum. Ultima dată când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze, leneșul satului ajunge primar. Cu o istorie f. sumară și cu o incultură bogată, americanii sunt stăpânii lumii. Ceea ce mă cam înfricoșează. De mii de ani, suntem aceeași lume fugărită de nevoi. Bilanț românesc la finalul mileniului doi : n-a fost să fie! Pe post de hiene, barbarii au salubrizat agonia Imperiului Roman. Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Cu ce sedative vom rezista la provocările istoriei? De
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândurile îi aduceau în fața ochilor, într-o succesiune haotică, amintiri și imagini din diferite etape ale existenței sale anterioare, mai mult sau mai puțin semnificative. Acestea își făceau apariția pentru o fracțiune de secundă, se amestecau între ele și se fugăreau unele pe altele, ca într-un film de desene animate cu Tom și Jerry, după care se pierdeau în neant, ca și cum nu ar fi existat. Se vedea, printre altele, în brațele ocrotitoare ale mamei în momentul cutremurului care a precedat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu strășnicie, așa cum i-a poruncit stăpânul dimineața, când a pornit în pădure... „-Măi, Pârvule, s-o păzești pe Anuca, ca pe ochii din cap!“ Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îmi dezmierda auzul într-un chip fermecător; toată viața aceea proaspătă care plutea în jurul meu, o simțeam până în adâncul inimii mele mângâindu-mi parcă toate fibrele trupului meu. Soarele asfinți curând și înserarea căzu tristă și în grabă, parcă era fugărită de cineva din urmă... era parcă ceva neliniștit în aer... domnea totuși o tăcere adâncă și apăsătoare, care începu să mă strângă din toate părțile... Fumegarea amurgului s-a împânzit într-aceeași liniște neclintită de nici o adiere. După aceea s-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar și ca
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin pădure! Și, cât ar fi vrut să nu-i strice inima!.. Cu două seri înainte, după ce venise din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii și simți o mare slăbiciune
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]