1,409 matches
-
Că moartea mamei l-a făcut să fie așa? Uite, acum ți-am spus, izbucni femeia. Rim se holbă la Maria. Avea sens. Un asemenea secret ar fi justificat ceea ce se întîmplase în noaptea în care se întîlnise cu clona fugară. Dacă Maria era o persoană atât de importantă, oare de ce poziția ei era atât de umilă în Abație? Ceva nu era în regulă. Mai privi o dată la ochii femeii. Păreau sinceri și nici paloarea nu părea să i se fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
armă în fiecare mână. Abia făcură câțiva pași când se aprinse o lumină intensă. Văzu în fața lor câteva zeci de oameni. Erau toți îmbrăcați la fel. Rasele călugărești nu lăsau să încapă nici un dubiu. Abația îi găsise. Zâmbi unui gând fugar și se năpusti înainte spre cel pe care anii lungi de experiență într-ale administrației îl indicau ca fiind șeful călugărilor. ― Protestez energic... Ba nu protestez, am să te bat, se maimuțări Kasser, apropiindu-se amenințător de bărbatul în rasă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care o avusese când quintul o trântise, la plecare. ― M-am gândit că-l vrei viu, zise Rim sec. ― Uite că, până la urmă, nu ești chiar un soldat prost. Oricum însă, nu era treaba ta să îl omori. Rim zâmbi fugar. ― A încercat să se lupte cu mine. E un tip curajos. ― E disperat. Și ce-a făcut? A aruncat cu pietre? ― Nu, rosti Rim simplu. M-a provocat la un fel de meci de box. Amuzați amândoi, bărbații priviră spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în comparație cu lupta pe care a trebuit să o port pentru a împăca o latură masculină pe care mi-a indus-o personalitatea Johanssonilor. Cu toate astea însă, să știi că și mie marea îmi miroase exact la fel. Un surâs fugar trecu pe fața femeii. - De ce zîmbești? - Nu m-ai suspectat niciodată că profit de amintirile tale pentru a te putea seduce? Durdrin medită serios câteva clipe la întrebarea ei și dădu apoi afirmativ din cap. - Ba da. A existat și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
le puteau face proiectilele explozibile, de a căror forță nu puteau scăpa doar grație iuțelii lor. Urmând probabil exemplul quintului, ei începură să distrugă rachetele înainte ca acestea să explodeze. Manevra asta era însă destul de complicată și dădu timp fregatei fugare să se adăpostească printre celelalte nave. Erau acum un crucișător, trei fregate și mult mai mulți vânători. - Acum e rândul lui Allin. Nu o să mă dezamăgească, zâmbi N'Gai Loon. Grăbindu-se să dea ajutor fregatei, clonele se plasaseră între
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
face bine să-ți închei combinezonul. Radiațiile sunt încă destul de puternice. Cât despre vinovății, nu uita că și noi purtăm o parte. Măcar pentru deșertul ăsta... Johansson porni fără un cuvânt spre îngrămădirea de ruine printre care se zăreau lumini fugare. Barna se grăbi să-l ajungă purtând cu el prețioasa lor încărcătură. - Și dacă informațiile noastre sunt false? întrebă el într-un târziu. - Nici nu vreau să mă gândesc la asta. - Știi părerea mea... Johansson lăsă fără răspuns reproșul prietenului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
obosit, foarte obosit (astfel că nu voi putea înainta decît în etape mici și cu dese răgazuri), pe cînd mă pregătesc, așadar, să-mi încredințez mărturisirile hîrtiei răbdătoare, cu scrisul curat și plăcut care îmi este caracteristic, mă cuprinde îndoiala fugară dacă, ținînd seamă de pregătirea și școala mea, sînt capabil de o asemenea incertă îndeletnicire. Dar fiindcă tot ceea ce am de împărtășit se compune din experiențele, rătăcirile și pasiunile mele cele mai personale și mai nemijlocite și deci îmi stăpînesc
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și administrative din partea statelor cuprinse de febra neoliberală a eficientizării și marketizării. Capitolul IIItc "Capitolul III" Manifest și latent în funcționarea instituțiilor educaționale. Funcțiile școliitc "Manifest [i latent în func]ionarea institu]iilor educa]ionale. Func]iile [colii" O privire fugară asupra principalelor texte din științele educației, dar și a celor de politici educaționale permite constatarea persistenței unui mod de gândire funcționalist în tratarea locului sistemelor formale de instrucție în ansamblurile sociale. Majoritatea politicilor educaționale se legitimează prin apelul la presupuse
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
către cei apropiați rațiunea unei ciudate serii de tăceri? Pentru o persoană care-și plasează întreprinderea sub semnul adevărului absolut, radical - cel puțin atât cât o permite buna cuviință... - absența mamei, a soției, a surorilor, a copiilor, cu excepția câtorva mențiuni fugare - Montaigne jucând cărți cu soția și cu fiica sa; Montaigne asistând la o lecție în cursul căreia profesoara particulară explică LĂonorei folosirea corectă a cuvântului „fouteau” îfag, Fagus silvatica); Montaigne declarând că nu și-a lovit niciodată copilul... - femeile din
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
volume: Edenul de piatră (1970), Gloria lacrimei (1971), Cumplita apoteoză (1973), Metoda șoimului (1981). Dar A. demonstrează noi disponibilități, de pildă, în Turnir (1987), unde se găsește o poezie de mai mici dimensiuni, foarte concentrată, exprimând idei memorabile sau impresii fugare, ca în ciclul intitulat Scurte, o formulă înrudită întâlnindu-se în aforismele din Roata lumii (1994). A. este și autorul unor cărți de critică, precum Un poet printre critici (1979), în care își expune opinia despre numeroși autori, de la Geo
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
Ploaia măruntă le spală.” Solitar, cu vagi frenezii și irepresibil captiv al sentimentului înfrângerii, atunci când se îndreaptă spre proză, scriind un roman cu subiect țărănesc, poetul mizează totul pe dialog (Chipuri și voci, 1984); atmosfera câștigă în principal din notația fugară și din ironia tandră care se pune în scenă. Iarna, departe... (1976) este un roman polițist, structurat în funcție de parametrii specifici pentru codul respectiv: anchetatorul Teofil Monah e confruntat cu misterul unei crime pe care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
cîțiva ani, lăsând apoi jungla să le reocupe și regatele constituite În văile cultivate cu orez. Problema depășea Însă nivelul geografiei regionale. Nomazii și păstorii (cum ar fi berberii și beduinii), vânătorii-culegători, țiganii, vagabonzii, oamenii fără casă, grupurile itinerante, sclavii fugari și șerbii au deranjat Întotdeauna statul. Eforturile de a sedentariza definitiv aceste populații par să facă parte dintr-un proiect permanent al statelor, care Însă a fost rareori Încununat de succes. Pe măsură ce am analizat aceste eforturi de sedentarizare, am ajuns
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vedere al curții, aceste regiuni și locuitorii lor erau adevărate exemple de primitivism, dezordine și barbarie, cu care puteau fi comparate civilizația, ordinea și sofisticarea celor din centrul statului. Este de la sine Înțeles că aceste spații serveau drept refugiu țăranilor fugari, rebelilor, bandiților și pretendenților la tron care adesea amenințau regatul. Desigur, condițiile naturale ale diferitelor altitudini reprezintă doar unul dintre numeroșii factori care ar putea caracteriza spațiile nestatale. Acestea par să aibă În comun una sau mai multe dintre următoarele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de a atrage șerbi În condiții favorabile, deoarece aceștia puteau fugi acum foarte ușor pe pământurile celor răpuși de boală. Statele sclavagiste cu frontiere deschise au fost dintotdeauna vulnerabile din acest punct de vedere. Înainte de războiul civil, În Statele Unite, sclavii fugari puteau merge În Nord, În Canada sau În „statele libere” din Vest. În Rusia, majoritatea decretelor țariste aveau drept obiect șerbii fugari. În general, oricând există o frontieră deschisă, formele de muncă bazate pe lipsa de libertate sunt greu de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cu frontiere deschise au fost dintotdeauna vulnerabile din acest punct de vedere. Înainte de războiul civil, În Statele Unite, sclavii fugari puteau merge În Nord, În Canada sau În „statele libere” din Vest. În Rusia, majoritatea decretelor țariste aveau drept obiect șerbii fugari. În general, oricând există o frontieră deschisă, formele de muncă bazate pe lipsa de libertate sunt greu de menținut dacă nu se poate exercita o coerciție suficientă pentru a ține populația În frâu. Această logică funcționează cel mai bine În
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
onoarea cu servitutea celor supuși curții. Un proverb afgan grăitor și nepărtinitor surprinde această distincție: „Dările mănâncă văile, onoarea mănâncă dealurile”. Unul dintre cele mai bune mijloace de a circumscrie asemenea locuri este Întrebarea Încotro se Îndreptau șerbii și sclavii fugari și unde se restabileau comunitățile de sclavi fugari. Aceste locuri erau spații nestatale pe care autoritățile Încercau, dacă se putea, să le elimine. În Statele Unite, un exemplu grăitor este efortul enorm făcut după război, În Sud, de a elimina marile
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
afgan grăitor și nepărtinitor surprinde această distincție: „Dările mănâncă văile, onoarea mănâncă dealurile”. Unul dintre cele mai bune mijloace de a circumscrie asemenea locuri este Întrebarea Încotro se Îndreptau șerbii și sclavii fugari și unde se restabileau comunitățile de sclavi fugari. Aceste locuri erau spații nestatale pe care autoritățile Încercau, dacă se putea, să le elimine. În Statele Unite, un exemplu grăitor este efortul enorm făcut după război, În Sud, de a elimina marile suprafețe unde negrii liberi puteau duce o existență
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
de lectură. În lirică, I. s-a manifestat inițial cu poeme de fluență simbolistă, incluse într-o scriere de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții fugare sunt adnotate subtil antifrastic, în spirit postmodernist. Între preocupările scriitoarei se află și literatura pentru copii. SCRIERI: „Literatorul”, București, 1968; Trecuta vârstă a Julietei, București, 1969; Domnișoara cu miozotis, București, 1970; Insula, București, 1971; Reviste literare de la sfârșitul secolului al
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
Lucia Ionescu făcuseră propagandă în favoarea partidelor istorice în timpul campaniei electorale din 1946, motiv pentru care au fost urmăriți de autorități în perioada următoare, cazul lor fiind relatat inclusiv în ziarul local „Orizontul“, din 20 noiembrie 1946. Aristide Ionescu a stat fugar, ascuns de rude și prieteni, până la 27 decembrie 1948, când a fost prins. A fost mai apoi eliberat (Lucia Ionescu, Nu da omului cât poate duce, în ibidem, p. 205-206). 76 Ibidem, p. 43, 46-49. 77 Monica Grigore, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
vede că-i spun pe mutește „Wilfie“ pe la spatele lui Suze. — Poftim? — Tocmai voiam să te Întreb... Unde-i Clementine? se corectează din mers Jess. Și nu pot să cred ce mare s-a făcut Wilfie! Îi trimit un zîmbet fugar pe deasupra ceștii de ceai, În timp ce Suze Îi răspunde. Doamne, cine-ar fi crezut? Sora și cea mai bună prietenă a mea au găsit un subiect comun de discuție. A fost o vreme cînd am crezut că le-am pierdut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
spus lui Bex, În loc să... Nu mai continuă. — Poate că ai dreptate, Încuviințează Luke. Becky, poate că ar fi trebuit să-ți explic ce s-a Întîmplat Între noi. Cum s-a terminat totul. Pe chip i se așterne o umbră fugară. Venetia s-a speriat că a rămas Însărcinată. — Era gravidă? Simplul gînd Îmi face greață. — Nu! Nu! negă ferm Luke din cap. A crezut că e posibil să fie, pentru o scurtă perioadă. Însă asta... a clarificat lucrurile. Și am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
depline a faptelor și gândurilor, mai ales în culegerea Eroare de iarnă, care reflectă vârsta meditației. Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri clasice, contribuie la „cumințenia” parcă programată a acestei poezii care exprimă forța unui echilibru ascuns. Alcătuite exclusiv din viziuni fugare, poemele nu își propun să închege, în ansamblu, o anume obsesie de ordin metafizic, ci tind constant să exprime trăirea ca amprentă a condiției umane. Sub același semn al unei reale sensibilități, capabilă de uimiri patetizante, dar întrerupte mereu de
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
apreciabil, impresionismul n-are nevoie de un fond bogat sufletesc, de o concepție, de o putere de creație, dar are nevoie de alte însușiri, fără de care nu mai e literar. El zugrăvește anume în marginea vieții curgătoare icoane repezi și fugare, jocuri de lumină și de umbre; arta de a închide în câteva linii o siluetă hotărâtă; însușiri, de altfel, ale rasei noastre, istețe, vioaie, artistice, fără răbdare și fără adâncime, rasă iubitoare de lumină, de simplificare până la unitate.” Cum impresionismul
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
mușcat” de esențiale întrebări: „De unde vin? Ce vreau? Și cine sunt?” și bântuit de himera seducătoare a unor „păduri sâlhoase”. Ca urmare a ardentului său vis, arborele devine umblător, dar „vâlfele eterne”, scaieții și pietrele îl blestemă să rămână veșnic fugar. Ajuns în codru, unde e primit regește, arborele devenit cerb se privește în „ochiul apei” și, uimit de sine, „stă visător, smerit, ca un copac”. Interpretabil în paradigma Luceafărului eminescian, poemul dădea indicii despre fantasmele ce-l vizitau pe necunoscutul
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
și conduce revista ieșeană „Cuvânt și suflet”. Prima carte a lui L., Din pridvor (1962), reunește schițe și povestiri de pronunțată factură reportericească, pe tema-clișeu a prefacerilor socialiste și a mutațiilor de conștiință. Se relevă schița Zestrea Elvirei, ce creionează fugar profilul Elvirei Cantacuzino-Pașcanu, personaj central în romanul Landoul cu blazon (1984). Motivul omului care schimbă locul și civilizează satul arhaic impunând armonia în viața colectivității - exemplificat schematic și tendențios de majoritatea prozelor din acest prim volum - este reluat în romanul
LEON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287777_a_289106]