1,185 matches
-
scăpase cuvintele acelea cu câteva minute în urmă. Leigh cumpără o ceașcă de cafea de la o prăvălie cu mâncare sănătoasă din colț, fără lapte sau îndulcitori sintetici — unde erau gogoșeriile Dunkin’ Donuts când avea nevoie? — și își înnodă mai strâns fularul la gât. Tocmai se pregătea să intre în holul clădirii lui Russell când o auzi pe Emmy strigând-o din urmă. Se întoarse și văzu un taxi care opri cu scrâșnet de roți la un stop și o Emmy bronzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
creare a unui oraș socialist care să constituie o mândrie pentru Întreaga țară, fiind orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. TU, prin orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. Zăpada Îți Îngheață pe gulerul paltonului și pe fular. O nădușeală amestecată cu miros de gaz, lapte și naftalină răzbește pe sub straturile hainelor ca și cum ai fi o ceapă, nu o ceapă degerată. Ești plecat să cumperi un pachet de unt și descoperi cu uimire că cale trei magazine pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trupul ei cu aceeași lăcomie, cu aceeași neiubire. — Trebuie să pleci, zise, trebuie să mă duc la lucru. Ce lucrezi? — Sunt curvă. Și acum era goală pe dinăuntru ca pielea unui șarpe după năpârlire. Am în fața ochilor violetul șanjant al fularului pe care ți-l înfășori în jurul gâtului, Angela, cel pe care i-l furi mamei tale, făcut din lână rezistentă la timp, este mai bătrân decât tine, l-am cumpărat în Norvegia. Pe bacul spre insulele Loföten, ea a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă plimb pe drumul printre stânci. În ziua următoare, într-o dimineață de cristal, vom intra împreună într-un magazin în care o femeie micuță stătea în fața unui război de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă cum își schimbă culorile. Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de țesut. Mama ta va alege firele violet și purpurii pentru fularul său, se va uita cum sunt înfășurate pe suveica de lemn. Îl va purta toată vacanța, îl va privi ziua și noaptea să vadă cum își schimbă culorile. Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-o bună zi, Angela, îți va înfășura gâtul și se va impregna de parfumul tău. La întoarcere, când am coborât din avion, am regăsit aerul încins. Elsa așeză valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pleacă pe două zile în interes de serviciu, un răgaz pentru mine. Își aranjează ultimele lucruri în geamantanul din piele de căprioară pestriță, cel pe care l-a avut în călătoria de nuntă. Mă atinge cu brațul, în timp ce caută un fular în dulapul cu mai multe uși care acoperă tot peretele. Este îmbrăcată cu un costum-pantalon cu guler șal, dintr-un jerseu moale de culoarea nucșoarei. La gât poartă un șirag foarte simplu din boabe mari de chihlimbar, legate cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Și existau toate condițiile să nu fiu descoperit. Era un sport bun, nici mama ta nu a reușit să găsească pe chipul meu patern contraindicații. Desigur, existai tu, care vroiai să faci dans și umblai prin casă pe vârfuri, cu fularul mamei tale legat peste șolduri. Vroiai să dansezi, Angela. Dar erai prea înaltă pentru dans. Erai potrivită pentru judo. E un sport bun, am spus, o disciplină pentru spirit. Trebuie să fii leal, să respecți mișcările și partenerii, fie ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Pantofi eleganți de culoarea vinului. Își ține gâtul întins și lung vârât între umerii care par mai mici din cauza poziției aceleia incomode. — Mă pregăteam să ies. — Unde? — La gară, plec, ți-am spus. În jurul gâtului alb ca lumina are un fular înflorat, un capăt îi cade pe piept, iar celălat în spate, pe saltea. Are un chip rahitic, înviorat de machiaj, și aerul rătăcit al cuiva care este în trecere. — S-a născut fetița, spun. Ea nu spune nimic, dar privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceea ce a fost și nu va mai fi, pe tot ce am pierdut. Suspină și ea în felul ei, încet, cu un șuierat al nasului. — E frumoasă? — Da. — Ce nume i-ați pus? — Angela. — Ești fericit? Prind un capăt al fularului, apoi pe celălat și le țin în mână cu gingășie, apoi, brusc, strâng capetele, strâng nodul până îl rup puțin. Cum aș putea să fiu fericit? Cum aș putea? Încep să plâng pe neașteptate. Lacrimi mari, dure, care coboară încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevărat spre ea. Da, călătoria aceea de-a-ndărătelea spre locurile ei natale ne-ar fi oferit posibilitatea s-o luăm de la început. Acum mă grăbeam să sosesc, s-o văd coborând cu rochia șifonată de drum. În timp ce mâna ei albă, în spatele fularului care zboară, se mișcă spre mine și mă invită să n-o urmez, s-o las să facă singură primii pași în spaima aceea de lucruri regăsite. Poate acolo, acasă la ea, pe pajiștea unei bisericuțe de piatră care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-și fruntea în mâna stângă. În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
băieții cu brațele desfăcute - niște dâre a căror lungime nu putea fi depășită. Eu, în pantofii mei cu tălpi de cauciuc, stăteam deoparte, rezemat de un tei și priveam la băieții care se dădeau pe gheață cu gurile căscate, cu fularele înfășurate în jurul gâtului. Cei mai vajnici și mai puternici răcneau ca să li se elibereze pârtia; țâșneau ca din pușcă, ținând genunchii ușor îndoiți, peste suprafața strălucitoare și stârneau admirația colegilor când la capătul limbii de gheață se împiedicau și, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ceea ce se întâmplă „acum acolo“. În acest moment suntem, datorită aparatului, în Anglia, iar oamenii pe care aveam să-i vedem vedeau și ei în același timp, în altă țară, același joc. Își deschiseseră umbrelele, își puseseră pălării, își înfășuraseră fularele în jurul gâtului, în timp ce afară domnea o atmosferă cețoasă de zi de sâmbătă, uscată și nu foarte rece - și această simultaneitate mi se păru imposibil de înțeles. Dar treptat, imaginea din aparat, salonul, cum se numea acum camera de duminică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o zi înainte, nu avusesem timp să aflu la ce trebuia să ne așteptăm. —Despre ce e chestia exact? Am strigat cât de tare am putut să acopăr muzica electronică ce răsuna de peste tot. Lisa își acoperi abdomenul cu un fular subțire ca să-și protejeze fetusul de zgomot. — Nu știu sigur. Mi-au scris acum mult timp și mi-au oferit niște invitații. Nu am avut nevoie de ele la momentul respectiv, dar nu le-am aruncat. —Ai fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o lase pe Tosca acasă și să Îi Îndure schelălăielile și privirile Încărcate de reproș În timp ce ieșea din apartament. Smith avea să o scoată la plimbare mai târziu. Traversă Kensington Gardens și apoi parcul spre Piccadilly, Înfofolit În palton, mănuși, fular și căciulă. Era o dimineață cenușie și rece, cu un vânt mușcător, după cum Îi promisese valetul, dar mișcarea Îi făcea plăcere. Serpentina era acoperită cu gheață, care Însă era subțire și transparentă ca sticla, cu pancarte care Îi avertizau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
artistului transmisă din vremurile filmului mut. Ca și mie, răsuflarea îi ieșea din gură în aburi albi. Abia cu aproape doi ani mai târziu am aflat mai multe: cel din fața mea, bătrânul înfășurat într-o pelerină neagră, mascat de un fular lung, negru și umbrit, de borurile largi ale unei pălării de artist, din fetru negru, ar fi putut avea pe la cincizeci și cinci de ani, se numea Enseling și se considera profesor de artă, numit cu dreptul la pensie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un buzunar secret un dreptunghi din piele de căprioară de culoarea muștarului, cu care a șters cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că avea unghiile lăcuite. Foarte natural, cei doi respectabili domni au luat loc pe două bănci; Savastano, beat mort de slugărnicie, traversa neîncetat, de la un capăt la celălalt, minuscula celulă. — Micuțu domn dă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Zugrăvește-ți o ruină irevocabilă, o vilișoară d-alea cochețele pă juma săltată, mai pă vulgărește paragina Precistei, că tu, tăticu, don Lumbeira, care când tragi la aghioase nu faci greață la mușuroiu dă furnici, n-ai fi intrat fără fular și umbreluță dă ploaie. Am transversat maidanu ochi dă bălării și, când ieram d-acu În intrare, sub Însemnele alea dă la Congresu Euharistic În stil Primo Carnera, a ieșit din pământ un ghiujuleț mezzo chelioso, instalat Într-un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
glisat În jos - fincă insolațiile la ginitori iera la ordinea zilei - până la opt și un-fârtai trecute fix, aplicând o bidinea dă negru p-un mobiler mic dă farafastâc, de-l ticluisem dân cutiuți dă zahăr Lanceros. Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și zgâlțâind-o: „De ce nu-mi răspunzi? Ce-ai vrut să zici c-a rezolvat?“, până în clipa în care ea și-a întors spre el fața mică înconjurată de imensa căciulă ce-i acoperea părul, fruntea și urechile și de fularul gros de lână portocalie înfășurat de două ori în jurul gâtului, „Mă doare“, i-a zis, „Răspunde-mi“, „Mă doare, oprește-te. N-am ce să-ți răspund“, și el insistând: „Cum n-ai?“, „N-am ce să-ți răspund“, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu l-ar crede dacă i-ar povesti. Și atunci se auzea soneria. În pragul ușii pe care o deschidea cu nedumerire se ivea Ioana Sandi, cu obrajii înroșiți de ger, cu căciula de blană îndesată peste urechi, înfofolită în fular, speriată de gestul ei. „Mă bați?“, șoptea. „Nu. Intră.“ Cu o expresie pierită își lăsa în hol hainele groase, intra cu pași mărunți în camera lui, se așeza pe un scaun pliant. „Ai să mă-njuri că nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cred că nu se va mai sfârși în vecii vecilor... Alteori mi-e teamă, pur și simplu, să mă întorc acasă. Săptămâna trecută l-am găsit așteptându-mă, destul de beat, cu o sticlă în față, cu pălăria pe cap și fularul la gât. Paltonul și-l lăsase căzut pe undeva, prin bucătărie. A insistat să beau un pahar cu el, am acceptat sperând că pe urmă o să fie om de înțeles și o să plece la maică-sa. Dar avea alte gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Helen, totuși, nutrea respect pentru asemenea cortine; ea Însăși avea cîteva lucruri pe care prefera să le lase În Întuneric... Mai bău ceai, apoi Își deschise geanta și scoase lucrul de mînă. În timpul războiului se obișnuise să tricoteze șosete și fulare pentru soldați; acum trimitea lunar Crucii Roșii cîte un pachet cu diverse lucruri aspre În culori incerte. În acel moment tricota niște capișoane pentru copii. LÎna era de calitatea a doua, cu noduri ciudate; o asemenea activitate te Încălzea vara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-o vadă, iar ea le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]