15,951 matches
-
Cu timpul, rănile se trec Și veștile se tot petrec fără de tine, fără ieri. Din pernă ta se cerne scrum, În anii mei se face hau Mi-e dor adânc de somnul tău, Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum. De părul tău mi-e blond abis, De ochii verzi mi-e verde val, Mi-e adâncire grea, de deal, icoana ta rămasă-n vis. Ca un nisip pereții tac, Sub casă ploile se frâng săpând izvor în ochiul stâng
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
-mbracă liniști și tăceriCu timpul, rănile se trecSi veștile se tot petrecfără de tine, fără ieri.Din pernă ta se cerne scrum,În anii mei se face hăuMi-e dor adânc de somnul tău,Mi-e bocet, noapte, și mi-e fum.De părul tău mi-e blond abis,De ochii verzi mi-e verde val,Mi-e adâncire grea, de deal,icoana ta rămasă-n vis.Ca un nisip pereții tac,Sub casă ploile se frângsăpând izvor în ochiul stângși mari
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și mi le-arățiprin ecran,tremuri că eu voi înțelege mai multdin toată povară cu care-mi zâmbești,obosit și bătrân,... XX. BUN RĂMAS, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt; Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti Bate prin porți vântul nopții din târg
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
aprilie 2015. Te iert că m-ai iubit că pe-un popas de lungi tăceri și vremuri dispărute Asemeni lor și eu, cu vorbe mute, te iert că m-ai iubit de bun rămas. Ca o absență-n care crește fum, mințind frumos, te mai aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzi de dorul Ei pe toamne de hartie
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
aud prin semne, când timpul cerne vise peste perne; te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzi de dorul Ei pe toamne de hartie Ea te chema, prin fum de poezie, Eu te pierdeam prin frigul din livezi. Fiind doar cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, ... Citește mai mult Te iert că m-ai iubit că pe-un
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
ajuns, ... Citește mai mult Te iert că m-ai iubit că pe-un popasde lungi tăceriși vremuri dispărute Asemeni lor și eu,cu vorbe mute,te iert că m-ai iubit de bun rămas.Ca o absență-n care crește fum,mințind frumos,te mai aud prin semne,cănd timpul cerne vise peste perne;te iert că ești în ieri,si nu acum.Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzide dorul Eipe toamne de hârtieEa te chema
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
frumos,te mai aud prin semne,cănd timpul cerne vise peste perne;te iert că ești în ieri,si nu acum.Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzide dorul Eipe toamne de hârtieEa te chema, prin fum de poezie,Eu te pierdeamprin frigul din livezi.Fiind doar cimitiral altor vremicare s-au stins demult,dar nu ți-au fostnici de ajuns,... XXIV. MĂ VEȚI IERTA, DOAMNA ASISTENȚĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr.
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
vreasc de sânge pe fruntea ta de crin.Și dacă vor mai trece prin părul tău dovezi... XXVII. EI VIN PLECÂND..., de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015. Se coace grâul pe sub amintiri, se face fum țărâna din copite Sub trestii albe, mame adumbrite și tați de lut - sub trandafiri. Și-atâta dor e-n ziduri, că te miri cum mai e loc în aer să nu doară Pe masa lor - doar un adânc de ceară
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
spele părul veșted de ninsori. Ei vin plecând și pleacă nevenind în pasca aburita, în liniștea de ieri când mirosea a mama, mai mult ca nicăieri, când mirosea a tata, ... Citește mai mult Se coace grâul pe sub amintiri,se face fum țărâna din copiteSub trestii albe, mame adumbriteși tați de lut - sub trandafiri.Și-atâta dor e-n ziduri, că te miricum mai e loc în aer să nu doarăPe masă lor - doar un adânc de cearăși pașii nimănuisub tei subțiri
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
doamna, nu mai suntem nebuni Nici de vară din trup, nici de roua din zori Învățăm să murim chiar și-n vis uneori; Ia aminte, doamna, suntem tăciuni. Sărutările noastre au tristețe de zaț Le sorbim absentând în tangoul de fum Nu mai sunt privitori, doar un capăt de drum; Sărutări cu strânsoare de lat... Vom ajunge să știm ce-am pierdut din trecut În beție de crini și-n aroma de brazi Vom pricepe că nu doar urcând poți să
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
un buldo-excavator interpretează un program susținut de Licsandru prin care se caută presupușii bani ascunși de tatăl său. Deja acoperișul casei este pe pamant sub formă de țigle sparte, lemne rupte și mult, mult praf. Motorul de pe buldo-excavator scoate mult fum dar și un fel de zgomot care nu a mai fost auzit de mult timp prin sat, drept pentru care multe bătrâne și bătrâni din sat s-au adunat lângă gard și încearcă să pătrundă cu ... Citește mai mult RĂZBOINICII
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
un buldo-excavator interpretează un program susținut de Licsandru prin care se caută presupușii bani ascunși de tatăl său. Deja acoperișul casei este pe pamant sub formă de țigle sparte, lemne rupte și mult, mult praf. Motorul de pe buldo-excavator scoate mult fum dar și un fel de zgomot care nu a mai fost auzit de mult timp prin sat, drept pentru care multe bătrâne și bătrâni din sat s-au adunat lângă gard și încearcă să pătrundă cu ... XVIII. RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
2015 Toate Articolele Autorului O seară frumoasă de Mai. Una din acele seri înmiresmate de florile specifice anotimpului plin de culoare și vigoare... La etajul trei, la una dintre multele ferestre la care nu licărea nicio lumină, în rotocoalele de fum ale unei ultime țigări, ce se ridicau alene spre cer, în semiobscuritate, stăteau de vorbă două vecine. Erau două prietene, care nu terminaseră de împărtășit impresiile de după petrecerea aniversară a uneia dintre ele, a gazdei. Să tot fi fost ora
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
Toate Articolele Autorului Unde-i străin ?! Te-ai dus de-acasă dintre noi sătul de lipsuri, de nevoi, că vrei să ai un trai mai bun și-ai părăsit pământ străbun. Plecat în altă țară-acum dus de speranță, sau de fum să uiți salariul tău puțin, privești în urmă c-un suspin. Ești muncitor, te-ai integrat și-i greu când vii dintr-un alt stat să-ți iei o pâine fără chin... Ei te-au primit ca pe-un străin
UNDE-I STRĂIN ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377093_a_378422]
-
de un snop Clipele rebele au pus de agape, Mărăcini tufliți au albit pe loc... Pietrele-au strivit toată așteptarea Pașii rătăciți s-au oprit în drum, Pânza de păianjen a furat uitarea Mâini în căutare și-o dâră de fum... Geamul s-a crăpat ușor în lumină, Când visam albastru și ciopleam păreri Am văzut Înaltul într-o zi senină, Încă îl mai caut și acum prin Veri... Strâng în brațe salbe de trăiri fumoase Și mă-îmbăt cu vinul
TIMPUL EFEMER de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377125_a_378454]
-
pentru că familia rămâne un sine qua non al vieții: “balaurul tolănit pe șalele Retezatului/ i-a păstrat solzii de stâncă/cu siguranță mai ocrotește/ poiana cu narcise sălbatice/și toate basmele perenelor copilării/ cu viteji din rărunchii pământului/ fețe de fum ochi de negru diamante/ plaiuri sfințite de chiotele noastre/ copaci zâmbind neastâmpărului din noi/ precum chipuri de bunici îngăduitoare/ ciobani bălai cu ochi de stele/ adună flăcări din huila serii/ în mijlocul stânii pentru filonul de aur/ ce fierbe-n ceaunul
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
lăsăm zăpada peste noi să cadă Și nu zice nimeni că facem paradă Când ieșim în drumul iernii care vine: Bucuria, astăzi, se cheamă zăpadă. PICIOR PESTE PICIOR Pe scaune înalte, picior peste picior, În atmosfera densă de alcool și fum, Fosile vechi de oameni, ca file de album, Stau c-un pahar în față, cu resturi de lichior. Așa cum stau cu toții este revoltător, Că s-au oprit netrebnici din drept al vieții drum, Pe scaune înalte, picior peste picior, În
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
file de album, Stau c-un pahar în față, cu resturi de lichior. Așa cum stau cu toții este revoltător, Că s-au oprit netrebnici din drept al vieții drum, Pe scaune înalte, picior peste picior, În atmosfera densă de alcool și fum. Mai sunt și unii care încearcă, cum-necum Să iasă din mocirlă, să se ridice-zbor, Se-nalță preț de-o clipă, dar cad din nou, ușor, Că au ajuns de-o vreme, deși sunt vii, postum, Pe scaune înalte, picior peste
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
foi. Nu ne e frică de noroi Și mergem fără ocoliri, Iar peste ani să nu te miri C-avem alături amândoi Petalele de trandafiri. TE VISEZ Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum Și umbra ți-o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
și de fum Și umbra ți-o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu-mi mai sunt verzi Și sufletul mi-e numai scrum, Iubitul meu de vis și fum, Deși tu poate nu mă crezi, Din când în când te mai visez. Referință Bibliografică: RONDELURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu-mi mai sunt verzi Și sufletul mi-e numai scrum, Iubitul meu de vis și fum, Deși tu poate nu mă crezi, Din când în când te mai visez. Referință Bibliografică: RONDELURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
și pe Dumnezeu: „Vedeam aievea parcă un coteț Vopsit albastru, învelit cu fier Și plin de porumbei fâlfâitori, În timp ce un bătrân boier, Cu barbă albă, gros și cam pitic, Ieșea din casa-i mare cât un palat, Scoțând nori de fum din pipă, Îmbrăcat într-un halat Cu mânecă largă cât o aripă, Și zvârlea spre albii porumbei Boabe aurii de mei... (Dumnezeul copilăresc) Voiculescu explorează ca și Blaga, Pillat sau Maniu virtuțile artei naive: apostolii îi aduc lui Isus mielul
VASILE VOICULESCU-POETUL ORTODOXISMULUI ROMÂNESC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377179_a_378508]
-
nu poți El poate! E viața mea! Uneori mi-am dorit să alerg după vânt Alteori să m-ascund în tăceri ce m-au frânt... Uneori am căutat o lumină pe drum Alteori m-am pierdut într-o mare de fum... Uneori am sorbit al iubirii pocal Dar am fost și rănit de-al greșelilor val... Uneori sus pe culmi pașii mei m-au purtat Dar am fost și în văi de dureri și păcat... Uneori am crezut că pe cale sunt
OMAGIU DIVIN 12 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377209_a_378538]
-
01.30. Merse la automatul de la capătul culoarului de la etajul 1 și își luă o cafea. A ieșit pe balcon, unde și-a aprins o țigară din care a tras adânc, cu sete. Voia să se lase... Maria nu suporta fumul de țigară. Amintindu-și, a răsucit țigara în scrumieră, rupând nervos pachetul și aruncându-l. Gata! Nu va mai fuma. S-a ridicat și a plecat spre sala de operație. Nu ieșiseră încă. S-a așezat pe bancheta de lângă sala
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
Mântuitor, pe Isus Hristos! Acestea fiind zise, judecătorii dădură dispoziție de ardere pe rug a condamnaților. Doar câteva clipe fură de ajuns, și făcliile aprinseră rugul, plin de lemne uscate și smoală, care începu să ardă viguros, cu învolburări puternice de fum. Cei doi condamnați ar fi vrut să se roage, să cânte. Buzele lor încă se mișcau, în timp ce flăcările cotropeau trupurile lor și rugul, cu totul! Trebuie să spunem că, înainte de a lua decizia sa de a se preda în mâinile
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]