7,001 matches
-
și ei niște amărâți de intelectuali care fac scârța, schârța, știu ceva, dar nu tot, si asta nu le dă dreptul să ne ordone, să ne penalizeze că dăm rebut, să se dea la fete, să nu ne lase să fumam, să mai bem și noi ceva, să discutăm de meci, ce mai e în sat, să trăim și noi, nu muncă, plan, productivitate. Dacă sunt deștepți, să o facă ei, ca la cât câștigăm, „noi ne facem că muncim, ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
caiet nu aveau cu toate problemele rezolvate etc. Am fost cu toții elevi și dacă un profesor sia pus mintea să ne demonstreze că nu știm, a făcut-o cu ușurință. La băieți era mai îngăduitoare, nu le făcea nimic dacă fumau, dar trebuia să aibă uniformă curată, pantalonul să taie aerul cu dunga și pantofii oglindă și dacă vreo față se plângea că era jignita, agasata, programul, ca mai sus, 2 și vii la corigenta. Nu lasă repetenți, dar corigenți cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
a întrebat ce au fost părinții mei, am spus tata felcer, mama casnica. Când am primit felicitări, am primit și o cutie de ness și m-a invitat să beau cu ea o cafea și la cafea am voie să fumez. Avea birou singură. Zis și făcut. A frecat nessul, eu am scos țigară și când mi-a dat ceașcă a spus că părinții mei nu au fost ce am spus, au fost altceva, căci am primit o educație îngrijita, neuzuală
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
șpagă la examen e regulă, nu excepția. Care au fost exemplele lui în viață? Că eu eram, după spusă mă-sii, un nimeni, un bețiv, un ticălos, „șarpele încălzit la sân”. Și, la urma urmei, dacă avea ce mânca, ce fuma (nu bea), vila cu etaj, de ce să se ducă să muncească pe 800 de lei? Ce-i prost? Mai bine așteaptă să mor ca să facă palanca din ce am și a adunat neamul meu de generații. Cine să-l educe
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
pe sponci, 2 ore TV și se programase reducerea personalului pentru a crește productivitatea. Mai era legea 18 a ilicitului și decretul 400 care interzicea furatul și beția, băutură până la ora 10. Asta spunea că corupția se generalizase și muncitorii fumau, beau și palavrageau. Ca să supraviețuiești, trebuia să furi și să faci troc cu ce furai de la întreprindere. Țăranul fură de la CAP, IAS, muncitorul din fabrica și ca să mai câștige făcea ciubuc. Vânzătoarele primeau bacșiș, ca să îți dea prin spate lapte
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
stiti să aburiți, baremi tu esti că un propagandist, avea răspuns la orice și dacă se încurcă imediat venea securistul și se uită la noi și înghețam. Și să știi că ești un prefăcut, una spui, alta gândești și alta fumezi. De fapt, iti iubești băiatul și încă pe ex, cum zici tu. Prefăcutule, o faci pe durul și ești o mămăligă că noi toți. Ete cine ne dă lecții. EL: Mai față, sigur că îl iubesc, o mai iubesc și
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
În rândul întâi așezați cenzorul, eu, Angela. Pe câteva rânduri corul - femei trecute de 50 de ani, proprietare de apartamente în blocul D4. Puțini bărbați, așezați în primele două rânduri, fie în fund sau pe margini, ca să poată ieși să fumeze. Intra EU și începe să împartă exemplare din răspunsul primăriei la sesizarea să. O face selectiv sau dacă cineva îi cere un exemplar. Prezidiul se uită cu ură, dar evita să intervină. Au o atitudine sobra, oficială și așteaptă ca
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
nimic. CORUL: Obrăznicie, ne sfidezi, ce dacă ai bani, îți poți permite. Au dreptate cei care spun că este îngâmfat și securist. Să plătești penalizările cum facem toți. EU se uită la ele, scoate o țigară și iese să o fumeze. TÂNĂRĂ INDIGNATA: Am fluturașul la mine. E o risipă. Nu am nevoie de culori, istorie de consum, total facturat, restanțieri etc. Am nevoie strict de cât mă costă pe mine. E mai bine să fie alb-negru, jumătate de coală, cu
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
2 lei/apartament. Adunarea generală a fost de acord cu noul format al listelor de plată și costurile prezentate, fiind mulțumiți de explicațiile și transparența cu care sunt întocmite. Trebuie să vă reamintesc că în timpul Adunării generale ați ieșit să fumați de trei ori fără să aveți aprobarea adunării, iar la un moment dat ați părăsit Adunarea generală definitiv, înainte de încheierea acesteia, fiind nemulțumit de hotărârile majorității propritarilor prezenți. Va informam că nici un proprietar din Bl. D4 nu a contestat conform
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
ca în transă i-a înmânat pachetul de țigări și restul de bani. Apoi a rezolvat cu succes subiectele.A primit pe carnet nota 10! Pe culoar s-a răspândit zvonul: „De necrezut,colegul lor l-a mituit pe profesor!”. „Fumez ca și un coș,citesc romane, Mă plimb pe uliți leneș și blazat, Spun doamnelor cuvinte dulci și vane Și toată ziua casc neîncetat”.(D.Iacobescu) „O singură greșeală săvârșește frumusețea, Iubirea și credința,când își arată vrăjmășia”. (Hafez) Răpirea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
nici cinci bani!” (V.D.Popa) Fabula Intr-o cofetărie-patiserie stau la masă trei colegi de serviciu.In fața lor trei halbe cu bere. -Eu beau numai bere,anunță bonjuristul. Medicul mi-a interzis să mai beau alcool și să mai fumez.Sufăr cu cordul. Atmosfera se încinge.Se spun glume diverse. „Rîsul[este]cel mai important aliat al omului contra rațiunii”,aprecia Schopenhauer. -Știu unul bun,decretă bonjuristul.” Se spune că un leu și-a adunat supușii.« Am hotărât ca începând
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e ceasul? Trebuie să plec. -E nouă.Mai stai.Vă propun să facem revelionul la
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe spate, fumând, îi cădeau într o parte, molcuț, însă mie îmi place asta, ador femeile neter minate. Eram în camera ei de la hotel și ne pupaserăm foarte mult, dar ea tot nu voia mai departe, îi dădea înainte cu legământul, jurământul aglutinat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
putut să accepți așa ceva? Ce prietenie bolnavă e asta? Ce fel de om ești? Un om bun la suflet, care ține la tine. De aia ți-am și spus, ca să fii avertizată. începe să pășească prin cameră tremurând de ciudă, fumând spasmodic. — Cu ce gunoi uman îmi împart viața... întot deauna m-a bănuit. — Ar trebui să l pedepsești, îi sugerez. Merită să-i joci o mare festă. Ridică sprâncenele întrebător. Mă duc spre canapea și bătătoresc pernele satinate. — Facem amor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe de lături. Or, în lovi tura pe care au pregătit-o ei, au nevoie de bestii cum e Xhaferi. De mult timp pregătesc lovitura asta. „Trebuie să ne scoatem“, mormăia în fiecare dimineață Xhaferi. Mirko dădea din cap și fuma mentolate. O facem. Sunt numai tablourile unui jidan bătrân, Monsieur Gaspadin. Mirko nu vorbea aproape niciodată. Doar din când în când deschidea gura ca să râdă acru de Xhaferi. Numai el îndrăznea asta. îi spunea, dar fără să surâdă: — Măi Xhaferi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
acum toate pernele din dormitoarele celeste, forever young), dar o simțea ca și cum ar fi fost chiar lângă el, invitându-l bucuroasă la o plimbare în picaj prelungit către hăul pe care îl admirase de multe ori, stând lângă botul mașinii, fumând o țigară, sorbind din sticla cu suc și propunându-și ca odată ajuns la cabană să o ia la pas, pe versantul abrupt, măcar pentru a-și muia labele picioarelor în râul acela care șerpuia prin defileu, ca un vierme
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din încăpere nu-și putea plasa un virtual deget arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit nevoia să cuprindă între palme șoldurile fierbinți. Fuma. Trăgea cu voluptate din țigară, iar buzele pline (ruj roșu aprins, aici se încadra bine în decor) se strângeau pătimașe în jurul filtrului lung și păreau a se dezlipi cu foarte mare greutate de el. Savura fumul, înainte de a-l lăsa
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat sentiment (gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult, cu degete lungi, intangibilă și îndrăgostită iremediabil de altcineva (își spuse asta cu fermitate, pentru a-și înfrâna pornirea inițială, dorise să se ridice din nou, să o conducă până la ușă, apoi până la un taxi, apoi...) sau poate doar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se cățăra nonșalantă pe picioarele sale, pe șolduri, pe abdomenul mușcat de spasme, încetul cu încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția ultimă în calea înghețului anticipat. Reuși să scoată o țigară din pachetul mototolit. Găsi cu mare greutate bricheta, însă flacăra izbăvitoare refuză să apară, în pofida încercărilor repetate. Filtrul țigaretei
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Gerilă am nevoie acum, totuși... Se trase mai aproape de sobă, deschise ușița și privi încântat dansul mângâietor al flăcărilor. Acum aș putea să aprind și țigara, trase o concluzie care îl binedispuse. Am crescut, nu mă mai ceartă nimeni dacă fumez... Pufăi îndelung. Și sorbi încă o gură de vin... Apoi, ca și cum prezentul și trecutul ar fi ajuns la un compromis spre a întoarce copilăria dintr-un drum cu sens unic, mâna caldă a bunicii îl mângâie pe frunte și îl
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
i-a ieșit pasiența. Omul nostru mi-a spus că a devenit colecționară, a cumpărat în draci, a avut și cu ce, nu i-au lipsit banii și relațiile. Cică stă și se uită la ele, toată ziua. Bea cafea. Fumează. Iar se uită la tablouri. Se îmbracă în ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Presupusul clinchet al acelui clopoțel face toți banii, din punctul meu de vedere, în această cameră și la această oră. Scutură din nou portțigaretul, gândindu-se că ar fi momentul să scoată chiștocul și să pună în loc o altă țigară. Fuma mult, conștientă de asta, de peste cincizeci de ani, din perioada în care băieți cu coșuri pe față îi făceau un fel de curte (abia mai târziu, când începuse să se lase pradă fluturilor din stomac, înțelesese ce înseamna asta cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
către tavan un sunet cristalin. Noroc, Jack. Noroc, doamnă. Vă doresc o seară deosebită. Va fi, Jack. Va fi... Sorbiră. După ce așeză paharul pe suportul de lemn din stânga ei, Lady Esmeralda puse o nouă țigară - Pall Mall fără filtru, nu fuma niciodată altceva în portțigaret, iar Jack se aplecă pentru a o aprinde. Mmm, Jack, mulțumesc. O seară specială, nu? Eram convinsă că vei pregăti ceva... deosebit. Martell, doamna mea. Din podgoriile Borderiese. Minunat. Această combinație fantastică m-a uimit întotdeauna
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
neapărat pe hârtie de lux), după ce am ieșit din librărie - cumpărasem o carte ieftină, nu are importanță titlul, oricum una cu acțiune, eu din astea citesc, nu prostii apreciate de ăia care-și spun critici, au barbă, de regulă, și fumează pipă, stând în fotolii cu spătar înalt, picior peste picior -, m-am așezat pe bancă, la câțiva metri de ușa librăriei, am scos un creion din buzunar, fiindcă am întotdeauna un creion în buzunar, așa să știți, și am scris
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]